La o săptămînă de la Noaptea
Muzeelor, pe 23 mai, a venit rîndul galeriilor să-şi deschidă
larg porţile în noapte. Evenimentul nu s-a produs de la sine,
cum ar putea considera cetăţeanul grăbit să se plieze pe
mondenitate, indiferent în ce constă aceasta. Organizatorul
celei de-a doua ediţii a Nopţii Albe a Galeriilor a fost Asociaţia
Collage City. Artă, Arhitectură. Proiectul Suzanei Dan s-a bucurat
de finanţarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) şi
a implicat paisprezece galerii sau spaţii alternative bucureştene.
Anaid, Andreiana Mihail, Atelier 35, Atelier În Tranziţie,
Galeria Digitală, H’ Art, Ivan, Kollector, 26/OTA, Galeria
Posibilă, Roll Up Studio Petarta, Salonul De Mai, Galeria
Sub_Cărtureşti, UNAgaleria au primit într-o noapte fericită
de primăvară tîrzie mai mulţi vizitatori decît într-un
an întreg de activitate.
Folosirea potenţialului generat de
acţiunea simultană a muzeelor în scopul lansării „pe
piaţă“ a galeriilor s-a dovedit a fi un fapt pe cît de
inteligent, pe atît de salutar. Este vorba despre un caz
fericit de rebranding, în care reuşita nu presupune erodarea
modelului împrumutat spre conversie. Cert este că publicul a
avut ce vedea, iar artiştii au avut public! Pe timpul nopţii,
autorul acestor rînduri a întîlnit constant grupuri
de rolleri şi skateri, biciclişti sau, pur şi simplu, persoane
plimbîndu-se pe traseele dintre galerii. Se poate vorbi despre
(încă) un pas spre normalitate în România.
Manifestările prilejuite de Noaptea Albă a Galeriilor de artă
contemporană au depăşit cu mult tradiţionalele forme de
prezentare a formelor vizuale pe diverse suprafeţe. Performance-ul,
happening-ul, instalaţia, proiecţiile, concertele, dansul,
mişcarea, teatrul şi alte proiecte alternative au fost reunite sub
egida unui nume care începe să prindă rădăcini solide.
Umanitatea sfîrtecată
Dacă cineva se întreabă de ce
ar ieşi din casă pentru o noapte în care sînt deschise
nişte galerii (în loc să lase lumea să-i pătrundă în
casă prin intermediul televizorului sau să rămînă conectat
cu „mii de biţi pe secundă“ la realitatea virtuală), răspunsul
ar putea fi cel din oferta Anaid: pentru a vedea artă contemporană,
fashion design, a asculta muzică, a lua (cunoştinţă de) cărţi,
a bea cafea şi a purta discuţii cu artiştii; nu în ultimul
rind, ar fi bezelele şi cele 99 de baloane de la Anaid Art Concept
Café. Expoziţia propusă de această dată de Diana Dochia
(curator) este intitulată Antagonism Cerebral – Ultima Tentaţie.
Altfel spus: instalaţie, fotografie, obiect, video, grafică, desen,
realizate de Harem 6 (Flavia Marele & Ildikó Mureşan),
Alexandru Rădvan, Sorin Tara. Ultima tentaţie conturează viziunea
unei umanităţi dureroase, sfîrtecate, în care individul
este mereu singur, iremediabil singur.
Designul de expunere, semnat de
arhitectul Attila Kim, propune un spaţiu deschis experimentelor, un
laborator în care totul este permis şi unde sîntem
liberi să alegem cu ce ne identificăm sau cum ne raportăm la ceea
ce ne înconjoară.
Atelier(ul) 35 a propus întîlnirea
cu Zanga (Dani Macovei), un artist al postmodernităţii urbane,
care, conform celor declarate de Magda Predescu, propune un spectacol
ce asociază sunetul şi imaginea. „Structurile vizuale trimit atît
la viaţa standardizată – pentru scenele de mulţime –, cît
şi la emoţia poveştilor individuale. Cîteva creaţii poartă
marca biograficului (Povestea noastră, Perversul); altele surprind
actorii urbani lipsiţi de identitate proprie (Pensionara).
Existenţei fragmentare îi corespunde un vizual dezarticulat.
Imaginarul antropomorf cu iz suprarealist are potenţial narativ. Nu
de puţine ori, umanul şi urbanul sînt tratate prin aceleaşi
structuri. Zanga introduce şi elemente de tip graffiti, subversivele
semne personale care se strecoară printre semnele autorizate ale
acestei lumi. Obiecte banale, recuperate şi transformate prin
asocierea lor cu aceleaşi structuri vizuale, precum şi haosul
cromatic sînt detaliile simptomatice care vorbesc despre autor
– mărcile care asigură unitatea stilistică în ciuda
diversităţii de tehnici. Prin utilizarea zidului exterior al
galeriei ca spaţiu de intervenţie, Dani Macovei propune, de
asemenea, un discurs despre limitele galeriei de artă şi despre
spaţiul de creaţie al artistului contemporan.“
Noapte albă digitală cu Aya Kato
Galeria 115 i-a invitat pe toţi cei
fără somn, dar cu timp şi cu chef de desen să petreacă o noapte
albă digitală! La ora 3 noaptea, pe strada Eminescu 115, au putut
fi văzuţi o mulţime de oameni jucîndu-se cu tabletele
grafice alături de artişti digitali. Semn de sănătate mentală şi
spirituală. Expoziţia artistei Aya Kato, Anime World – Flower of
Memory, propusă încă din aprilie de Galeria Digitală, este o
incursiune fantastică într-o lume imaginară populată de eroi
şi eroine din toate timpurile şi o invitaţie pentru privitor de a
regăsi curiozitatea şi plăcerea de a se lăsa purtat într-o
altă dimensiune decît cea a vieţii de zi cu zi.
Cu un background artistic influenţat
de cultura tradiţională niponă, la numai 25 de ani, Aya Kato este
una dintre acele voci ale artei japoneze contemporane care
sensibilizează urechile „occidentale“. Stilul său fascinează
prin perfecţiunea detaliului baroc ponderat de influenţele subtile
ale Art Nouveau-ului şi fuziunea frapantă dintre imagistica
japoneză tradiţională şi cea contemporană. Cum personajele lui
Kato pot fi la fel de bine samurai şi vrăjitoare din vremuri
îndepărtate sau eroine desprinse din cultura Manga şi Pop
Art, mesajul artistei se construieşte mai degrabă prin
universalitatea trăirilor acestora. Astfel, lumile imaginate de Kato
acced către plenitudinea poveştilor de dragoste din toate
timpurile.
„Doar cîtorva oameni deştepţi“
Surpriza oferită de H’Art a fost de
proporţii! Povestea Realpolitik a propus întîlnirea cu
domnul Ion Bîrlădeanu, în vîrstă de 62 de ani,
aflat la „prima expoziţie personală“. În regimul
comunist, nea Ion a fost pe rînd gropar, tăietor la gater,
paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. Din 1989, trăieşte
din resurse puţine, ocupîndu-se – ca un free lancer – de
selectarea gunoiului într-o curte de bloc de pe strada Moşilor,
unde face, de asemenea, mici servicii locatarilor. După cum am aflat
de la curatorul expoziţiei, Dan Popescu, în toţi aceşti ani
Ion Bîrlădeanu şi-a întreţinut însă un proiect
artistic pe care l-a arătat „doar cîtorva oameni deştepţi“.
„A făcut ceea ce orice artist ar trebui să facă fie literal, fie
metaforic: a parcurs drumul riscant în acel no man’s land
unde fiecare societate îşi leapădă măştile. Groapa de
gunoi este unul dintre aceste locuri. Aproape toată informaţia unei
culturi ajunge să fie aruncată la coş. E un loc bun pentru un
autodidact şi pentru oricare căutător.“
Timp de mai bine de 30 de ani, Ion
BÎrlădeanu a adunat imagini din reviste şi a realizat o serie
de colaje unice, care pot fi admirate pe simezele H’Art şi în
ziarul-catalog propus de galerie, în care Ceauşescu are un loc
aparte. Politica postdecembristă este şi ea prezentă prin Iliescu,
Constantinescu, Funar, Petre Roman sau Adrian Păunescu. Semnatarul
articolului a luat şi un autograf de la artist, pe ziarul aferent.
Magazin de îmbrăcămînte
devenit Atelierul în Tranziţie
Marea surpriză a anului a fost (şi
este) Atelierul În Tranziţie, apărut în spaţiul de
lîngă Librăria „Mihai Eminescu“, pe Bd. Regina Elisabeta,
nr.16, Bucureşti – pînă de curînd un magazin de
îmbrăcăminte. Transformarea temporară a acestuia într-un
atelier-galerie sub denumirea de „Atelier În
Tranziţie-Tranziţie În Atelier“ reprezintă un eveniment cu
impact uriaş pe scena artei contemporane româneşti. Obişnuiţi
cu magazinul, numeroşi oameni au intrat în incintă fără
acele rezerve faţă de „arta care nu li se adresează“ sau de
„artiştii moderni-şarlatani“. Contactul cu Atelierul În
Tranziţie i-a făcut pe unii dintre vizitatori (sperăm) să-şi
modifice strategia de receptare. Organizatorii acestui eveniment sînt
artiştii Judit Balko, Constantin Cioc, Francisc Chiuariu şi Mihai
Balko. Între 22 aprilie-31 mai (perioada de existenţă a
galeriei, cel puţin în spaţiul amintit) se poate vorbi despre
un centru la propriu şi figurat al artei contemporane din România.
în noaptea de 23 spre 24 mai, Francisc Chiuariu, Constantin
Cioc, Alexandru Poteca, Cosmin Paulescu (COZO) au oferit publicului
numeros un performance, Vizibil – în vitrina fostului
magazin. În interior, Mihai Zgondoiu a expus o mostră de
Kitsch – My (stencil), Mihai Balko un Portret (lut), Judit Balko An
Obsession (desen). Nicu Ilfoveanu a prezentat Super Otto e Mezzo
(film). Au fost apoi Maria Drăghici, Ana Costea, Paul Dunca &
Irina Gădiuţă, Flexible – Mihai Mironenco & invitaţii –
coloana sonoră a nopţii. Deosebit de activ, Macovei Dan Costin
(Zanga), prezent şi la Atelier 35 a venit la Galeria În
Tranziţie cu Urban People. Grupul FocAR a expus sub titlul Red Spot
(pictură). În fine, Grupul PIAR (pictură si istoria artei în
România) a lansat conceptul „Racorduri“, acţiune care a
reunit instalaţie, performance, happening, pictură, dans, muzică
pe parcursul unei ore din noaptea cea mai importantă a galeriilor
româneşti de pînă acum.
Toate acestea reprezintă un capitol
care, de acum, face parte din istorie. Avem motive întemeiate
să credem că precedentul, odată creat, va servi drept model în
viitor. Pe parcursul secolului al XIX-lea, în Ţările Române
s-a trecut de la pictură murală la ulei pe pînză. Prin
Nicolae Grigorescu s-au recuperat, în doar cîteva
decenii, cinci secole de pictură de şevalet (cu lacunele de
rigoare). Regula „de trei simplă“ dovedeşte matematic faptul că
este posibil să recuperăm delay-ul de cîteva decenii din arta
contemporană (creat de condiţiile istorice vitrege) suficient de
repede încît să ne putem bucura de rezultate „în
timpul vieţii“.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters