Dacă în „seara ucraineană“ (prezentată de Laura Sava) melomanii au reascultat solişti îndrăgiţi – Vera Revenko şi Pavel Ermolenko –, în compania formaţiei de instrumente populare din Odessa, în reprezentaţia cu opera Tosca de Puccini au reîntîlnit oaspeţi deja familiari de la Chişinău – soprana Natalia Mărgărit şi baritonul Boris Materinco –, dar şi de la Cluj (tenorul Viorel Săplăcan), Bucureşti (basul Mihnea Lamatic) sau Iaşi (baritonul Mihai Frunză). Ei şi-au făcut apariţia alături de aceiaşi Dumitru Barbu, Florin Marcovici, Emilia Frigioiu, Gheorghe Racoviţă, la pupitru fiind Carlomoreno Volpini, invitat din Italia.
Schimbînd „registrul“, redutabilul cvartet Voces, în colaborare cu violistul Bogdan Bisoc, a oferit cvintete de Mozart, corul de cameră Cantores amicitiae al Universităţii de Artă din Iaşi, dirijat de Nicolae Gîscă, a susţinut un concert sub genericul Cîntările ortodoxiei, iar în programul simfonic, la pupitru, s-a aflat… contrabasistul Pedro Negrescu, atras, în ultima vreme, de arta dirijorală, optînd acum pentru opusuri de Verdi, Beethoven şi Rachmaninov (solist – pianistul Thomas Pandolfi din Statele Unite). De menţionat că orchestra teatrului abordează şi partituri simfonice sau vocal-simfonice, aspect demn de toată lauda pentru un ansamblu care îşi dovedeşte astfel deschiderea către genuri diverse.
Pedro Negrescu s-a regăsit, firesc, şi în seara de jazz Johnny Răducanu & Friends, cîntînd împreună cu inegalabilul Mr. Jazz of Romania şi formaţia sa.
Nu au lipsit nici recitalurile de lied prezentate de mezzosoprana Lucia Cicoară-Drăgan şi soprana Liana Podlovski, acompaniate la pian de Valentina Popoviciuc, nici Stelele revistei cu artişti ai teatrului, dar şi alte vedete, dar nici spectacolul pentru copii Frumoasa din pădurea adormită de Marius Ţeicu.
O asemenea varietate nu putea să se încheie decît cu… ceva inedit, astfel încît am urmărit opera Madame Butterfly de Puccini – omagiind cei 150 de ani de la naşterea compozitorului –, montată în aer liber, pe scena inaugurată cu acest prilej în vecinătatea teatrului. Regizoarea Eleonora Constantinova (de la Chişinău) a conceput o mişcare adaptată în decorul „nipon“ (în scenografia aceluiaşi Gh. Andreescu), în distribuţie regăsindu-se oaspeţi de peste hotare, cu glasuri de calitate – soprana Linka Stoianova şi tenorul Stoian Daskalov (din Bulgaria), baritonul Petre Racoviţă (de la Chişinău, – dar şi din ţară – tenorul Lucian Corchiş, basul Mihnea Lamatic (de la ONB), soprana Gladiola Niţulescu (de la Operetă), o revelaţie fiind tînăra mezzosoprană Gabriella Varvari (de la Timişoara). Ei au evoluat alături de solişti gălăţeni, la pupitru aflîndu-se experimentatul Gheorghe Stanciu (de la Constanţa). Sonorizarea a fost bine dozată, peste 500 de spectatori asistînd, încîntaţi, la acel final de festival care, fiind în zi de alegeri, a fost văduvit de… artificiile mult aşteptate.
Beneficiind de sprijin financiar generos, managerul Florin Melinte, împreună cu o echipă care funcţionează şi în cadrul căreia rutina sau plictisul nu-şi au locul, a reuşit şi de această dată să atragă spectatorii care, nu întîmplător, au renunţat pînă şi la meciuri pentru a nu pierde vreo reprezentaţie.

