OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Inca de pe la inceputul lunii martie a acestui an, poate fi citita pe internet, la adresa http://www.petitiononline.com/qd7d8932/ petition.html o scrisoare deschisa, referitoare la starea in care a fost adusa de catre domnul academician Eugen Simion cercetarea din domeniul istoriei literaturii. Textul (aparut in rubrica Petition) a fost preluat si publicat de Observator cultural, in numarul din 15 martie 2007, cu titlul „Protest“.

Semnatarii acestui „document“ nu sint doar trei cercetatoare din Institutul „G. Calinescu“, asa cum afirma repetat adeptii domnului academician, ci aproximativ 110 persoane.
Cum era si firesc, „Protestul“ nu i-a incintat pe unii dintre cititori, care si-au manifestat, fiecare dupa cum l-au dus puterile, opozitia. Frumos si normal.

Dintre cei care polemizeaza cu „Protestul“ nostru, avem o deosebita intelegere pentru domnul Constantin Teodorovici de la Iasi. I-am citat cindva, colegial, unul din articolele din vestitul Dictionar al iesenilor, dar nu cunosteam amanunte biografice despre domnia sa. Ca a fost angajat la un Institut de cercetare al Academiei fara sa aiba nici o lucrare ni se pare normal pentru virsta la care banuim ca a fost angajat. Faptul ca a lucrat din prima pina in ultima zi a vietii sale profesionale, adica 36 de ani, la dictionare de literatura reprezinta insa o optiune personala, pe care ar fi zadarnic sa incerce a o impune si altora, mai ales noii generatii, ca norma de viata. Domnul Constantin Teodorovici ofera idealul perfect de subaltern visat de domnul academician Eugen Simion.

in Protest la „Protest“*, domnul Constantin Teodorovici face o caracterizare a DGLR-ului si a coordonatorului sau cum nimeni dintre initiatorii „Protestului“ nu a reusit sa o faca: „cine, cum ar putea sustine/demonstra ca Eugen Simion a platit o armata de oameni din banii statului pentru a-si construi propria glorie? Unde este aceasta glorie, in ce consta ea? in tot alaiul de injuraturi, atacuri, mizerii, parascovenii etc. de care s-a bucurat acest om de citiva ani incoace? Dati-mi un singur exemplu de triumf, de glorificare a lui, unde s-a intimplat si cind si la ce i-a folosit aceasta neasemuita glorificare!“# Sa fie oare literatii romani atit de lipsiti cu totii de sentimentul valorii incit sa nu mai remarce marea valoare a „operei“ propuse spre admirare si sa se fi transformat unanim in producatori de injuraturi, atacuri, mizerii, parascovenii etc.? in acelasi timp, propun sa nu ne lasam sedusi de imaginea apocaliptica a receptarii DGLR-ului data de colegul iesean si sa ne pastram obiectivitatea: au existat – intr-un procent redus – si atitudini laudative, fie ele si circumstantiale.

Sa trecem acum la perplexitatea celor care mimeaza ca nu inteleg de ce ne-am adresat Presedintiei Romaniei, facindu-se a uita faptul ca Presedintele este „garantul bunei functionari a autoritatilor statului de drept“. I se poate nega, oare, Academiei Romane calitatea de autoritate a statului de drept?
De altfel, Institutia Prezidentiala este singura care a raspuns in termen legal petitiei noastre, exact in modalitatea pe care o asteptam. A indrumat cererea spre rezolvare autoritatii considerate competente: Ministerul Educatiei si Cercetarii. Cererea s-a poticnit insa la Autoritatea Nationala Pentru Cercetare Stiintifica, de unde, la adresa nr. 11.114 a Directiei „Juridic si Control“ a amintitului Minister, trimisa in data de 12. 04. 2007, nu a venit inca nici un raspuns. Termenul legal de 30 de zile a fost, dupa cum bine se vede, serios depasit.

Presedintele Academiei Romane, domnul academician Ionel Haiduc, caruia ii era de asemenea adresata petitia, a venit la adunarea generala a Institutului „G. Calinescu“, din data de 21 iunie 2007, insotit de academician Florin Filip (vicepresedinte) si academician Ioan Paun Otiman (secretar general). Ne-am fi bucurat, desigur, daca ar fi venit si seful Sectiei de Filologie a Academiei Romane, sectie de care depinde Institutul.
Dar ne-am dat repede seama ca domnia sa era chiar acolo, printre noi: domnul academician Eugen Simion, directorul Institutului „G. Calinescu“ este propriul sau sef, adica seful numitei sectii. Ce coincidenta! Daca nu sintem de acord cu directorul, avem sansa de a ne plinge sefului de sectie!
Presedintele Academiei, desi vine dintr-un alt domeniu de cercetare decit cel umanist, a propus Institutului, in adunarea generala, citeva puncte echilibrate de reflectie. Am retinut ca:
– temele colective de lucru sint necesare, dar nu sint concasoare nivelatoare, ci mai degraba forme de organizare eficienta a diferitelor competente de cercetare, pentru realizarea unui scop comun, adoptat din convingere de toti participantii (la urma urmei se pot formula astfel de teme, incit fiecare sa-si gaseasca locul potrivit);

– specializarea cercetatorilor pe anume domenii nu face, in final, decit sa ridice calitatea cercetarilor dintr-un institut, nu sa le impiedice;
– deplasarile in strainatate, atit in documentari pentru temele comune de cercetare, cit si pentru teme propuse individual, imbogatesc nu numai „banca de date“, ci si orizonturile si asteptarile culturale ale fiecaruia. Internetul (care in Institutul nostru ramine inoperant, cu cite un calculator la 5-6 cercetatori si cu un acces mai mult decit problematic) nu poate suplini cunoasterea directa nici a oamenilor, nici a locurilor (vazute de unii ca „turistice“, de fapt: culturale) si cu atit mai putin a bibliotecilor. Nu se pot elabora lucrari de specialitate doar cu informatiile de pe Internet!
Daca punctele enumerate mai sus ar ajunge sa fie transpuse in viata Institutului intr-un mod onest, ar fi o mare minune! Dar avem deja noi dificultati in a obtine necesara semnatura a directorului pentru punerea in practica a unor schimburi internationale interacademice aprobate chiar de Academie!
Profesorul Dan Horia Mazilu a atras cu obiectivitate atentia ca proiectele de lucru ale Institutului nu mai acopera suprafata desemnata de titulatura sa: „de istorie si teorie literara“!

Spre deosebire de sedinta din 2 aprilie 2007, s-au auzit acum mai multe voci de tineri. Cristina Balinte a pus mai multe „puncte pe i-uri“, cind a sustinut ca trebuie sa se ajunga la un stil de munca propice specializarii de nivel european, pentru ca pe tineri ii asteapta competitii dure, in perspectiva unui viitor care va schimba neindoielnic sitemul de cercetare. Nimeni nu-i va aprecia doar dupa numarul articolelor scrise la un dictionar sau altul, ci dupa numarul si calitatea articolelor aparute in reviste de nivel academic si universitar sau a cartilor acceptate de edituri cu renume bine stabilit.
Ar trebui sa reflectam serios la raportul dintre proiectele de lucru individuale si proiectele de lucru colective, in cercetarea din domeniul stiintelor umaniste. Domnul director Eugen Simion afirma ca proiectele de lucru individuale ar fi „sechele ale gindirii comuniste“, mai mult: „ceausiste“. Dar, stind strimb si judecind drept: de ce oare fundatii cu reputatie stiintifica indubitabila, precum Humboldt, DAAD, Gerda Henkel, iar la noi in tara Colegiul Noua Europa dau burse pentru proiecte individuale de cercetare? De ce, oare, reprezentanta Consiliului Cultural al Europei, la sedinta organizata la sediul NEC in luna februarie (mi se pare), a explicat pe larg ca proiectele propuse spre finantare trebuie sa fie individuale, mai mult, ca anul acesta vor avea prioritate proiectele unor cercetatori aflati intre 3 si 8 ani de la sustinerea tezei de doctorat, cu lucrari stiintifice aparute in periodice sau edituri consacrate? ii putem oare banui pe toti acestia de sechele „ceausiste“?

Pe la noi prin tara se mai vintura ideea ca lucrarile individuale de cercetare s-ar putea realiza, chipurile, asa ca un hobby, in timpul nostru liber. Doar cine nu cunoaste cum se lucreaza in cercetarea umanista isi poate imagina asa ceva.
La scrisoarea adresata de Liliana Corobca Presedintelui Academiei a venit un raspuns documentat juridic: colegei noastre nu i se mai poate retrage dreptul de a ocupa postul de cercetator principal II ( de fapt o jumatate de norma). (Noi comentam insa in „aparteu“: da, dar i se vor da in continuare asemenea calificative, incit va fi eliminata, pentru ca oamenii cu sira spinarii lipsita de curbura nu se bucura de aprecierea directorului nostru).
Cele mai multe intrebari din scrisoarea noastra deschisa ramin deocamdata fara raspuns. Nu le uitam. Mai ales, nu uitam ca bugetul Institutului si bugetul DGLR-ului nu se suprapun.

Ar fi normal ca lumea literatilor romani sa tina mereu sub o privire critica ce anume se intimpla in Institutul unde, sub umbrela de autoritate a Academiei Romane, se elaboreaza un Dictionar ce stabileste ierarhii valorice. Ca istorici literari avem rabdare: insasi meseria noastra presupune diacronia si sintem siguri ca adevarurile vor iesi la suprafata.
Desi am primit atit de putine raspunsuri, si acelea sprijinite de o autoritate fragila, speram totusi ca Insitutul „G. Calinescu“ isi va recapata nivelul stiintific pe care l-a avut pina nu demult. Fostilor directori: G. Calinescu (fondatorul), Alexandru Dima, Zoe Dumitrescu Busulenga, Mircea Anghelescu, Dan Grigorescu, Gheorghe Vladutescu – nu li se poate nega nivelul pregatirii intelectuale si interesul pentru soarta Institutului, asa cum incearca actualul director, negind activitatea anterioara din Institut.
Le multumim tuturor celor care au semnat scrisoarea noastra catre cei doi Presedinti, scrisoare pe care am facut-o publica numai dupa ce am incercat toate caile ierarhice de rezolvare in interiorul Academiei.

Pentru ca activitatea unui institut care se ocupa de istoria literaturii romane nu reprezinta cimpul in care sa se manifeste doar punctul de vedere al unui grup unic, vom continua sa facem public in presa modul cum directorul coordoneaza aceasta activitate.
Nu credem ca „Protestul“ nostru ar „strica reputatia Institutului“. intrebarile noastre se refera la o persoana anume, nu la institutie. Ar fi necesar ca directorul nostru sa ne explice noua, atit de dispretuitilor sai subalterni, cum de a ajuns la performanta din Lista... publicata pe net de Cotidianul si la intrunirea atitor comentarii nu tocmai laudative, referitoare la articolele domniei sale din Ziua, in forumul de pe net al acelui ziar. Toate acestea se reflecta neindoielnic asupra reputatiei Institutului.

______________
* Constantin Teodorovici, Protest la „Protest“, Cultura, nr. 74, 31 mai, 2007, p. 11.