Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Iunie   |   Numarul 479   |   Pictorul Vladimir Zamfirescu

Pictorul Vladimir Zamfirescu

Autor: Maria Magdalena CRISAN | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Proaspăt renovata Sală Dalles găzduieşte un eveniment pe măsură: expoziţia Trupul şi fiinţa (pictură, desen, colaj), semnată de Vladimir Zamfirescu. În urmă cu cîteva zile, cînd am pătruns din plină caniculă bucureşteană în spaţiul impunător şi răcoros al Sălii Dalles, am avut sentimentul întîlnirii cu acea pictură pe care o redescoperim la fiecare nouă vizită în marile instituţii muzeale, pictura despre care niciodată nu poţi spune că te lasă fără reacţii, indiferent de unde vii şi ce preferinţe ai. Recunoşti calităţile unui limbaj, abilităţile meşteşugului, capacitatea de a „vorbi“ a materiei, de a induce privitorului semnale culturale, şi trebuie să accepţi că cel ce realizează toate acestea este un artist, este PICTORUL.

În jurul picturii lui Vladimir Zamfirescu se poate comenta mult. Arta lui satisface orgoliul celor care caută repere în marea pictură a lumii de pînă la începutul secolului al XX-lea, readuce în prim-plan temele majore ale picturii şi trimite spre numele importante care au marcat istoria genului. El Greco, Rembrandt, marea pictură a clarobscurului sînt repere pe care şi pictorul ni le sugerează în cîteva dintre colajele sale. În ultimii ani, pictura lui Vladimir Zamfirescu s-a apropiat şi de impresionişti, mai ales prin tematică şi paletă, dar el nu rămîne indiferent nici la personalitatea maestrului indiscutabil al modernităţii secolului al XX-lea, Picasso, un omagiu adus acestuia existînd în expoziţie, prin cele două portrete prezente. Este un periplu cultural, pe care privitorul îl parcurge cu sentimentul satisfacţiei că se află în preajma marii picturi, a „operei“ ce se impune şi prin anvergura prezentării, pe care tot mai rar o întîlneşte în realitatea artistică a momentului.
 
Expoziţia de la Dalles vorbeşte despre o lume mai aşezată, una în care artistul nu se mai războieşte cu răul şi cu urîtul cotidian, nu mai este pătruns de menirea sa socială, de zbaterea sa de zi cu zi. În schimb, se lasă atras de marile adevăruri ce nu ţin seama de spaţiu şi timp, meditează în preajma lor asemenea filozofului, se izolează, încercînd să atragă în acest joc privitorul, beneficiar al unui sentiment tulburător ce deschide calea spre cunoaşterea profundă. Este o realitate fără de care umanitatea nu poate exista. Pictura lui Vladimir Zamfirescu se construieşte în jurul omului, al marilor lui experienţe, al unei istorii aflate într-o relaţie directă cu „cel care a făcut cerul şi pămîntul“, marcate de responsabilitate morală, de conştiinţa sancţionării faptelor sale. Personajul său este aproape întotdeauna martirul, cel care are conştiinţa împlinirii prin sacrificiu, cel care îşi asumă greşeala, cel care fizic se lasă devorat de lumea sa interioară. Trupul şi fiinţa deschide drumul spre înţelegerea acestei creaţii, dedicate în mare măsură omului născut din durere, ce poartă cu el dramatica răscumpărare a începuturilor.
 

Abordînd marile teme ale picturii, Vladimir Zamfiresu înfruntă o întreagă experienţă culturală. El „navighează“ cu abilitate printre stiluri şi personalităţi diferite, priveşte cu atenţie la ceea ce îi place, se lasă atras de măiestria rezolvărilor, aduce toate acestea în propriul său creuzet şi reuşeşte, de mulţi ani, să vorbească cu convingere, să arate că pictura va rămîne întotdeauna arta majoră care împlineşte nevoia omului de a-şi vizualiza gîndurile, o artă pentru care naraţia, simbolul, încărcătura psihologică reprezintă condiţia şi raţiunea de a fi. Conceptual, pictura lui Vladimir Zamfirescu se concentrează pe respectarea unui cod al limbajului, pe o tradiţie a reprezentării, fără a putea trece cu vederea un tip de sinteză ce trădează contemporaneitatea operei. El ştie să transforme naraţia în simbol, oferind elementelor descriptive o dimensiune majoră şi regîndind totul cu ochiul artistului pentru care modernitatea a deschis drumul spre aluziv, spre un tip de sinteză, în care importanţa o joacă nu elementul conductor, povestea, ci capacitatea limbajului de a ne atrage în magia sa.

Fără a respecta o iconografie specifică, mai ales pentru spaţiul ortodox, pictura lui Vladimir Zamfirescu are o componentă spirituală, creştină, universul ei se construieşte în mare măsură pe realitatea biblică (Eva, Alungarea, Cain şi Abel, Moise, Dansul Salomeei, Scara lui Iacov, Sărutul lui Iuda etc.), acceptă sentimentul vinovăţiei, al greşelii, al sacrificiului şi al nevoii de ispăşire.
 

Ca artist, Vladimir Zamfirescu are o structură clasică. El rămîne pictorul ce trăieşte modernitatea, înţelegînd prezentul într-o accepţiune surprinzătoare. Oricît de straniu ar părea, ne aflăm în faţa unui spirit postmodern ce reevaluează segmente culturale bine-cunoscute, propune în pictura sa o tematică ce invocă marile teme ale umanităţii şi face incursiuni într-o istorie ce angajează conştiinţa la modul profund. Chiar dacă pictura lui Vladimir Zamfirescu invocă arta muzeelor, cel care priveşte cu atenţie descoperă aici sinteza modernităţii, o reducţie la elementaritate, la simboluri care susţin această operă. Grupajul de desene şi colaje prezentat în expoziţie dezvăluie structura controlată a artistului, desenul fin trasat cu multă grijă, dragostea pentru geometrie, pentru semn, pentru detaliu deschizînd o fereastră către laboratorul pictorului.



 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
Normalizare
Un om inteligent, sensibil fata de oameni, sensibil la argumente
"Patersonaj bine conectat, tupeist, cu gura mare"!
Crimele comunismului
Nu disperati
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire