OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In opera sculptorului Paul Neagu1 transpare constiinta febrila a unei juxtapuneri naucitoare de valori, specifica universului cotidian. Curiozitatea artistului nu pare a fi zabovit in primul rind asupra coexistentei realitatilor, cit asupra posibilitatii de a le gindi toate crescute, sau crescind, pe aceeasi tulpina. Le putem privi, creatiile lui Paul Neagu, ca afirmari ale necesarei, inalienabilei intercomunicari intre entitati, dincolo de diversitate. De pilda, aranjamentele de bile ce ornamenteaza obsesiv compozitiile artistului, precum picturile cuprinse in expozitia deschisa pe 4 decembrie 2003 la Galeria Allianz-Tiriac, ilustreaza tangibil tocmai aceasta stradanie a sculptorului de a lansa o sfidare diversitatii.
Lucrarile de pictura, predominante in actuala expozitie, acopera perioada 1978-2002, a deplinei maturitati creatoare. Trimiteri explicite, prin titlul unor compozitii, la filozofia helena aduc marturie asupra ponderii lecturilor de filozofie clasica in orientarea cautarilor artistului. Mai explicit ca oricind, Neagu isi afirma, in picturile expuse, angajamentul de a contribui la proiectul urias de reconstructie a imaginarului civilizatiei prezente. Valoarea estetica a picturilor corespunde celei de suport ideatic destinat sa secundeze si sa sustina discursul central al maestrului, cantonat predilect in limbajul sculpturii.

Intr-o scrisoare adresata unui prieten, artistul noteaza cu intentie autoreferentiala: „Chestiunea valorii estetice [...] nu poate fi disjunsa de analiza, discernerea si decodificarea semnificatiei – simbolice, metaforice, alegorice – ce impregneaza opera de arta“. Paul Neagu ilustreaza prin opera sa o categorie de plastica abstracta ce se doreste bucurie a gindului mai mult decit desfatare a simturilor. Astfel, materia, forma si culoarea revendica atribute de limbaj, sint unelte hermeneutice de articulare a unui discurs coerent, expun o reflectie de mare consistenta, admirabila prin forta matura si elevatia grava a afirmatiilor.
„Obiectele din acea camera“, scria Richard Demarco despre expozitia Paul Neagu – obiecte tactile si palpabile deschisa la Edinburgh in 1969, „cereau a fi considerate drept receptacole de energie spirituala. Ele erau recipiente destinate sa reorganizeze memoria rasei europene“. Nu poti ignora dimensiunea cosmica sau planetara subiacenta lucrarilor lui Neagu. Artistul propune mituri fondatoare desfasurate simultan dincolo de cortina evanescenta numita illo tempore, dar si dincoace de ea, prelungindu-se solidar pe teritoriul mai ferm al istoriei, deopotriva vechi si recente.

Insistenta lui Neagu de a pune in prezenta ipostaze vechi si noi ale marilor simboluri umane comporta o deliberata dimensiune conciliatorie. Artistul descopera punti de comunicare insuficient exploatate, „cratime“ si „fuziuni“ (numim aici doua motive cardinale in opera sculptorului) ce asigura vitalitatea culturii. Iata, constiinta sa acuta asupra capacitatii intarisabile a materiei de a cataliza reflectia explica o serie intreaga dintre lucrarile sculptorului, cele mai elogiate de critica. Glosele plastice ale lui Paul Neagu descind temerar in culturologie. De pilda, circumambularea celor Noua statiuni catalitice, un ansamblu compus din noua lucrari din otel, echivaleaza cu un ritual de initiere – lipsit de ambitii ezoterice – ce ilumineaza revelator locul fierului in spiritualitatea umana. In alte cicluri, Eneagon, Douazeci si patru de argumente2, sculptorul evoca cu pasiune specificitati uitate sau ignorate ale lemnului sau bronzului. Iata mari teme ale plasticii contemporane, in care compozitiile lui Paul Neagu isi circumscriu un loc inconfundabil.

Artistul s-a descris pe sine drept „constructor de Cratime“, ca pentru a desemna, deopotriva pentru critica sau admiratori, atit motivul sculptural Cratima (Hyphen), considerat de el cel mai important in cadrul operei, cit si, in subsidiar, pentru a defini vocatia cardinala a programului sau estetic. Nimic nu il situeaza mai convingator pe Neagu decit pledoariile sale fervente pentru revitalizarea culturala a legamintului umanitatii cu materia. Fier, bronz, lemn, gips – lista materiilor este infinita, iar pentru artisti precum Neagu ea se confunda cu aceea a unor „maestri“ perpetui ai umanitatii, din preistorie si pina azi.
Galeria Allianz-Tiriac expune, in premiera, si o reductie in bronz a Crucii Secolului, din Piata Charles de Gaulle, monumentul cel mai important de arta contemporana daruit bucurestenilor dupa 1990 – asa cum a fost salutat de critica. Caracterizarea succinta a discursului sculptural articulat de aceasta lucrare, in relatia cu monumentele proxime aflate in sit, poate ilustra util, pentru uzul vizitatorului prezentei expozitii, natura „hermeneuticii vizuale“ meticulos construite de Paul Neagu prin ansamblul creatiei sale.3
________

1. Opera lui Paul Neagu il impune drept cel mai important sculptor in viata al diasporei romanesti. Nascut in 1938, la Bucuresti, copilarind la Timisoara, student la Facultatea de arte frumoase (1960-1963), emigreaza in Anglia in 1970; obtine cetatenie britanica in 1976.
2. Lucrarile din expozitie cuprind citate plastice la ciclurile mentionate. Am intreprins analiza hermeneutica a operei lui Paul Neagu in volumul Paul Neagu: Noua statiuni catalitice, Editura Anastasia, 2003, 236 p., 214 ilustratii.
3. Vezi consideratiile despre Crucea Secolului din eseul publicat de noi in Romania literara Nr. 30, 2-8 august 2000.