OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Filantropia care te ajuta sa nu mai ai nevoie de ea
Fundatia Concept, infiintata in decembrie 1999, face parte din Soros Open Network Romania, reteaua de fundatii si centre culturale, educationale sau de transmisie de date care au „crescut“ in ultimii ani din „puiul“ Fundatiei Soros-„mama“, cea americana. Acelasi model a fost aplicat peste tot in regiune, in concordanta cu evolutiile generale din ultimii ani.
Dupa cum bine se stie, imediat dupa 1989, miliardarul anglo-american George Soros, evreu maghiar emigrat mai demult in Occident, bun cunoscator – asadar – al nenorocirii pe care a constituit-o comunismul, a dezvoltat ramuri ale Fundatiei sale in toate tarile din zona noastra si, dupa 1991, dupa dezintegrarea Uniunii Sovietice, si mai la Est, mergind pina in China, unde a fost acceptat chiar si fara sa se fi prabusit regimul. Peste tot, dar mai ales in regiunea noastra, unde atmosfera mai liberala a permis functionarea practic neingradita a Fundatiilor, contributia lui Soros la progresele democratiei a fost exceptionala.

Presa independenta, editurile, artisti din toate bransele, specialisti in stiinte, in special socio-umane, ca si studenti sau doctoranzi au beneficiat de stipendii, sponsorizari, burse, ajutoare pentru calatorii in strainatate, unde aveau invitatii pentru colaborari sau pentru studii, insa nu aveau mijloacele pentru a ajunge acolo. Intr-o perioada de saracie, de bugete de stat austere, Fundatiile Soros au jucat – s-a spus – rolul unor „ministere ale culturii si educatiei“, finantind acolo unde statul ar fi trebuit s-o faca daca ar fi avut cu ce si suplinind absenta filantropiei din surse private, care nu existau deloc la inceputul trecerii de la economia etatizata la cea de piata.
A trecut de-atunci un deceniu. Democratia a facut pasi importanti inainte, economiile au inceput sa se refaca, integrarea euro-atlantica a Europei Est-Centrale e in curs. Atent la ce se intimpla, Soros a decis sa transforme institutiile sale filantropice, simpla finantare a unor proiecte sau a unor persoane lipsite de mijloace (intelectuali, artisti, studenti etc.) nemafiind justificata de situatia din regiune. In viziunea sa, mai importanta decit ajutorarea directa a devenit sprijinirea indirecta a proceselor democratice generale si, in particular, a culturii ori a educatiei.

Finantarile au fost orientate spre training-uri de diverse tipuri, cu o discreta deplasare de accent dinspre arte sau media spre sistemul juridic sau spre administratia publica locala, mergind pina la primariile si consiliile alese din comune si sate. In sfera culturala, verigile nou-create, de felul Fundatiei Concept, sau mai-vechile Centre pentru Arta Contemporana au fost orientate spre roluri de consultanta si de intermediere institutionala, li s-a cerut sa atraga fonduri si din alte surse si sa finanteze cu prioritate proiecte care, o data puse pe picioare, vor putea functiona mai departe independent de banii miliardarului.

Decizia, oricit de putin placuta pentru artistii sau institutiile care se obisnuisera cu sustinerea vechilor Fundatii Soros pentru o Societate Deschisa, e logica si arata preocuparea de a sprijini tranzitiile postcomuniste prin mijloace adecvate fiecarei etape. Receptionarea pasiva de ajutoare nu e o solutie pe termen lung. Chiar daca va mai dura pina cind mediul politico-economic sa devina mai prietenos, institutiile, intelectualii, societatea in ansamblu trebuie sa invete sa supravietuiasca pe cont propriu. Regretele exagerate dupa „epoca de aur“ a generoaselor finantari „de la Soros“ (ca si – in alt plan – de la bugetul statului comunist) sint simptomele unor mentalitati paternaliste, conform carora daca nu-ti da cineva „para malaiata“, atunci gata, e dezastru! De fapt, cine-ti ofera informatii, consultanta, know-how-ul functionarii independente iti va fi – in ultima instanta – mai de ajutor, fiindca, atunci cind banii „de la Soros“ (sau „de la buget“) nu vor mai veni, vei sti cum sa te bati singur pentru a-ti gasi alte resurse…

Un alt tip de ajutor: studiul de piata
In urma cu mai bine de o luna, Fundatia Concept, de la care am pornit, a dat publicitatii rezultatele unui studiu asupra pietei noastre culturale. Partenerul ales pentru realizarea investigatiei a fost o institutie de sondare a opiniei publice, The Gallup Organization Romania (nu stiu cit de direct legata de celebra Gallup americana; aparuse la un moment dat la noi, cu mai multi ani in urma, un fals „Gallup“ in jurul caruia s-a si iscat o minicontroversa). Rezultatele cercetarii, sintetizate intr-un foarte elegant caiet, au fost prezentate intr-o conferinta de presa speciala. O parte dintre exemplare s-au impartit atunci, altele au fost trimise prin posta institutiilor interesate. La Observatorul cultural am primit, intr-un plic, doua.
Cu toata conferinta de presa si cu toata distribuirea tirajului, in afara de citeva stiri de citeva rinduri in ziare – nimic! Nici un comentariu, nici o analiza, nici macar un rezumat al datelor oferite de studiul cu pricina.
Nu vad decit doua motive posibile: cei in miinile carora caietele au ajuns fie nu stiu – asa-zicind – sa le citeasca, adica sa le inteleaga si sa le interpreteze, fie nici nu-si dau seama de importanta acestui gen de cercetari.
In primul caz, ar fi vorba despre competente limitate. Daca toti sint asa, e deja grav, fiindca inseamna ca un esantion semnificativ de „actori institutionali“ (cum ii numeste studiul Concept-ului) de pe piata noastra culturala sint cam subcalificati.

Inca mai rea e posibilitatea a doua, egala de-a dreptul cu ignoranta si insotita adeseori de aroganta. Intr-adevar, intilnim la tot pasul personalitati culturale, sefi de institutii, lideri de opinie care, bazindu-se doar pe idei proprii, pe intuitii si pe experientele lor fatalmente partiale, niciodata pe cercetari serioase, emit pe tonuri peremptorii sentinte despre cum e situatia, ce „merge“ pe piata si ce nu, ce gusturi are marele public etc. etc. De unde stiu? Ce conteaza, pur si simplu stiu! Doar e la putere datul cu parerea! Ornata cu staif, atare suficienta devine agresiva, iti baga pumnul in gura, iti predica in toate ocaziile aceleasi si aceleasi ineptii. Si nu doar pe teme culturale, ci si politice sau altele…

In comertul de larg consum e altfel: firmele care intentioneaza sa intre pe piata sau sa lanseze produse noi sondeaza mai intii piata. Cultura e mai saraca, asa ca se fac mai putine cercetari (costa mult!). Insa nu e numai chestiune de bani: cine se arata doritor sa asimileze metodologii profesionale de lucru gaseste pina la urma parteneri care sa-i furnizeze fondurile sau serviciile necesare. Esential e sa vrei, sa fii constient de importanta investigatiei concrete, temeinice, aprofundate, sa intelegi ca abia pornind de aici poti construi strategii de actiune „corecte“, utile, eficiente.
Din acest punct de vedere, marea problema a spatiului intelectual si creativ romanesc e tocmai ignorarea dimensiunii de piata a culturii. Se prelungeste – in schimb – elitismul rasfatat din vremurile „bune“ ale comunismului, cind de finantari se ingrijea statul, iar artistul „elevat“, dispretuitor fata de public, fata de toate contextele sociale, „neinteles“, abulic, avea ca grija principala „poza“ genialoida si boema, eventual alcoolizanta. Pragmatism? Strategii de piata? Viziune complexa asupra realitatilor culturale din jur? Nu intra – si, din pacate, intra si astazi greu – in reteta. In Romania anului 2001, induiosator de multi artisti romani par pierduti in spatiu, intr-o lume pe care n-o inteleg si careia nici nu fac eforturi sa-i descopere modul de functionare…
La concret despre studiul Fundatiei Concept – saptamina viitoare.