România anului 2008 şi-a
aniversat cea mai de seamă odraslă, Bucureştiul, la frumoasa
vîrstă de 549 de ani. Elena Udrea ne-a încîntat cu
talentele dumneaei într-ale croşetatului şi ale limbii.
Române. Spectacolul de lumini, apă, lasere, muzică, foc şi
cîte şi mai cîte a încîntat sute, poate
chiar mii de oameni, lăsînd provincia în beznă. PSD
fierbe într-un scandal sexual care mi se pare un atac electoral
de cea mai joasă speţă. Palatul Parlamentului a fost inundat de
artificii, semănînd cu o navă spaţială ce lansează mici
rachete spre nemurire. „Coaliţia ruşinii“ şi „Coaliţia de
stînga-dreapta, dar mai mult stînga“ ating apogeul la
proba de băşcălie.
Ciudatul sentiment este că nu ştiu
dacă e chiar aşa de rău. Pare aproape amuzant să ai un joc de
genul acesta şi pare atît de uşor să îţi repeţi
încontinuu că „nu-i nimic, sînt doar în
campanie“. Să ai un circ politico-social care să te aţîţe
împotriva unuia sau a altuia, un circ în care nu mai
susţii un candidat pentru ceea ce este, ci îl susţii pentru
cît de bine îl poate tîrî în noroi pe
celălalt. Îmi spunea o doamnă în metrou, citind
fabulosul Libertatea, că „şi ce dacă PNL-u’ e dă stînga?
Las’ să fie, că mie tot de Băsescu îmi place. Uite la el
ce simpatic e“. „Stimată doamnă, PNL-ul e destul de important
şi e de dreapta. Şi dacă vă place de Băsescu pentru că e
simpatic, atunci nu înţeleg de ce vă place şi de Stolojan.
Că dumnealui nu este chiar cel mai simpatic politician“. Charisma,
orele de prime-time la televiziune şi scandalul cît mai
colorat, fără pic de proiect politic real, reprezintă criteriile
de selecţie a noilor noştri conducători. Şi la o adică, aşa cum
am mai spus, îi avem pentru că, deşi îi acuzăm, îi
votăm.
Am început astfel să ne
complacem într-un sistem politico-social în care sîntem
tîrîţi fără încetare, ca într-o locomotivă
în viteză, fără frîne. Fără frîne, fără
frîne, cum ar spune o cunoscută reclamă. Circul la care
asistăm, parcă mai accentuat şi aducînd a clovni din ce în
ce mai coloraţi şi imbecili, alimentează o masă votantă care, în
acest moment, se transformă într-o „masă antivot“.
Manipularea sau direcţionarea informaţiei către această masă
antivot au ca scop cimentarea insesizabilă a ideilor antivot:
încetăm a mai fi pro-Iliescu, pro-Băsescu sau pro-Tăriceanu
şi ne trasformăm în anti-Băsescu, anti-Geoană sau
anti-PRM-isto-PNG-işti. Oare de ce? De ce circul şi pîinea au
devenit singurele modalităţi de atragere sau respingere a
partidelor şi a politicienilor? Poate că cea mai evidentă cauză
este lipsa încrederii, bazată pe o memorie colectivă a
privatizărilor aberante şi a cupoanelor din verile toride ale
anilor ’90, a mineriadelor, a CDR-ului sau a luptei penibile între
Iliescu şi Vadim. Dar am înţeles că e scuzabil. CNN-ul
produce talk-show-uri în care cele două tabere americane se
acuză, manipulează, construiesc imagini jignitoare sau
deconstruiesc imagini pozitive. Deci am învăţat de la cei mai
buni.
Noaptea albă a reprezentat un prilej
de bucurie şi uimire pentru bucureşteni. Nu s-a dat pîine,
dar s-a dat circ. Diferenţa între circul de la parcul Izvor şi
cel ce se desfăşoară în aceeaşi zonă, dar în
„templul“ de lîngă parc, este că artificiile şi laserele
vor scoate oamenii afară din case, pe cînd votul din noiembrie
nu-i va scoate nici măcar pe cei care rămăseseră blocaţi la
metroul de la Izvor. Bryan Adams & Primăria Municipiului
Bucureşti au reuşit să scoată „la vot“ mai mulţi oameni
decît va reuşi Băsescu, cel puţin în Bucureşti. O
altă diferenţă este că spiritul de turmă nu se întîlneşte
în ambele părţi în aceeaşi formă. Dar marea diferenţă
dintre evenimentul nopţii albe şi fenomenul zilelor negre politice
este că unul a fost de calitate. Celălalt rămîne cu noi
pentru multă vreme de acum înainte.
Pîinea şi circul se pare că nu
mai au nevoie să stea împreună. Românii, oameni avuţi
odată cu minunea creditului, au nevoie doar de circ. De acum înainte
pot să-şi cumpere lădiţa de mici, un grătar şi două peturi.
Evident, dacă ocazia s-ar ivi, ar considera aberant să nu îngroaşe
rîndurile la coada de mici, care va apărea, cu siguranţă, în
luna care urmează, ciudat sau nu, tot în parcul Izvor. Circul
este însă, indubitabil, prezenţa constantă a socialului
românesc. Campania electorală, începută de ceva vreme,
se înăspreşte. Votul uninominal, creatorul de haos şi
înghiţitorul de voturi furate, va conduce şi el la cea mai
murdară campanie electorală din istoria politicului românesc.
Aşteptăm cu interes noi casete porno, jigniri şi injurii fără
perdeluţe care să facă rating la televiziunile de partid,
consolidarea unor alianţe stridente sau serbări cîmpeneşti
în parcul Izvor. Ne transformăm oare în clovni?
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters