OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tabloul de gen este de un kitsch enorm – ca de altfel tot ce atinge Nicolaescu, autopastişîndu-se trist în ultimele sale filme – şi respiră, ca întregul film, parfumul de plagiat (a se citi pentru confruntare povestirile lui Cărtărescu, Zaraza şi Ruletistul, avînd în vedere că regizorul este şi scenarist împreună cu jurnalista Adina Mutăr!). Lăsînd la o parte că mai tînărul comisar (Petr Flac) vorbeşte postsincron cu vocea guturală, pe care i-o ştim, a lui Sergiu Nicolaescu, pe aripile nostalgiei îşi dau concursul guriştii, cu vocile lor sau ale altora, în nici un caz cele înregistrate ale lui Zavaidoc şi Cristian Vasile, astfel că efectul este deplorabil, ca şi privirile şi replicile zemos-languroase de pisici în călduri ale divei Zaraza (Ileana Lazariuc) pentru viitorul Latin Lover, numele de scenă. Aerul de aristocraţie smîntînoasă de Obor cade fix ca usturoiul în caviar peste scorţoasa prestaţie de cavaler mumificat a comisarului la senectute, condamnat la o ultimă alergătură pe acoperişuri. Pentru reevaluarea operei cineastului, un personaj-cheie în film este chiar Cristian Vasile, cu povestea lui Cărtărescu cu tot, interpretat de actorul Ion Riţiu, care juca rolul aristocratului degenerat din alt film al regizorului, Ciuleandra (1985). De fapt, în film se regăsesc o serie de taţi şi fii, autentici sau simbolici, o lume spectrală în care revin amintirile sub semnul unui hedonism edulcorat pînă la telenovelă muzicală, unde regizorul îndeasă clişee, suveniruri, amintiri înceţoşate, poveştile altora, ce-a văzut şi i-a plăcut din alte filme pe aceeaşi temă, luîndu-şi astfel (a cîta oară?) revanşa cu un inepuizabil ultim cartuş.