Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Aprilie   |   Numarul 420-421   |   Pistoliada – ultimul fum, ultimul cartuş...

Pistoliada – ultimul fum, ultimul cartuş...

Autor: Angelo MITCHIEVICI | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu poate face foarte bine rezumatul unei cinematografii întinse pe cinci decenii comuniste, cu prelungiri postrevoluţionare, deoarece „supravieţuirea“ nicolaesciană ţine de „moştenirea“ culturală a epocii de aur. Descoperim în această formă de „supravieţuire“, lucind prin freza grizonată a sosiei nicolaesciene, actorul şi manechinul ceh, Petr Falc, tradiţia filmului cu ilegalişti comunişti torturaţi în închisori („Bejane, mama ta de comunist!“), ecouri epopeice condensate în replici aspre, scrîşnite printre dinţi, un eroism de butaforie extras parcă din Povestirile istorice ale lui Dumitru Almaş („Îmi placi, Mihaie!“), glamour-ul decadent al burgheziei în descompunere, cu frumoase şi melodramatice femei fatale, cu eleganţi corupţi sau doar nostalgic-pascalopolieni.
 
De fapt, este vorba de unul şi acelaşi rol pe care-l joacă Sergiu Nicolaescu: cel al super(b)bărbatului (numele de cod Andrei, pentru cunoscători) faţă cu Destinul, Istoria, Femeia, Legionarii, Hitleriştii, Securitatea etc. Nicolaescu este poate cel mai reprezentativ regizor, scenarist şi actor al gen(i)ului eroic, asumînd un cod cavaleresc al onoarei, o onoare de duelgiu (Vezi Mihai Viteazul (1970), Nemuritorii (1974), Capcana Mercenarilor (1980), Oglinda (1993) etc.) şi frazînd memorabil temeritatea. Climaxul este atins cînd adversarul ireconciliabil ajunge să-i aprecieze curajul şi semeţia, un fel de orgasm eroic pentru care regizorul-actor se păstrează veşnic verde. În această cheie pot fi „citite“ toate filmele lui, mai ales cele care îl au şi ca protagonist. Ca şi în Felix şi Otilia (1972) sau Orient Express (2004), unde joacă pe cartea nobleţii, Nicolaescu îi compune infatigabilului comisar o mină aristocratic-obosită, de pensionar al cazinourilor, însoţit de femei frumoase, demimondene, răscolit de amintiri şi meditativ, poate chiar puţin filozof, dar cu principii.
 
Există la Nicolaescu această nevoie de înnobilare adesea apoftegmatică a fiecărei acţiuni eroice sau nu, iar acest fapt s-a accentuat într-un moment al retrospectivei transferate asupra propriei filmografii. Avem în comisarul Moldovan un produs de sinteză a viziunii cineastului, unind perspective concurente din toate filmele sale, de la cele istorice, de „capă şi spadă“, la cele „psihologic-intimiste“. Sculat din morţi, trecut prin ciurul şi dîrmonul închisorilor comuniste cu parfum de ruletă rusească, pistolarul Moldovan emigrează în Occidentul decadent, azil de lux pentru vechii inamici interbelici pentru o ultimă rundă, un ultim cartuş. Regizorul amestecă mai multe trecuturi pînă la o scontată confuzie, interbelicul anilor ’40 cu anii ’60 (mai precis, 1960-1965), şi tot un trecut, anii ’70, actualizat, din care se declanşează retrospectiva etajată. Muzica provoacă declicul racursiurilor nostalgice, în încercarea de a reînvia anii nebuni ai Bucureştiului interbelic cu tangoul-romanţă şi vocile neegalate ale unor personaje emblematice gen Cristian Vasile, Zavaidoc, dar şi o întreagă lume interlopă, exotizată.
 

Tabloul de gen este de un kitsch enorm – ca de altfel tot ce atinge Nicolaescu, autopastişîndu-se trist în ultimele sale filme – şi respiră, ca întregul film, parfumul de plagiat (a se citi pentru confruntare povestirile lui Cărtărescu, Zaraza şi Ruletistul, avînd în vedere că regizorul este şi scenarist împreună cu jurnalista Adina Mutăr!). Lăsînd la o parte că mai tînărul comisar (Petr Flac) vorbeşte postsincron cu vocea guturală, pe care i-o ştim, a lui Sergiu Nicolaescu, pe aripile nostalgiei îşi dau concursul guriştii, cu vocile lor sau ale altora, în nici un caz cele înregistrate ale lui Zavaidoc şi Cristian Vasile, astfel că efectul este deplorabil, ca şi privirile şi replicile zemos-languroase de pisici în călduri ale divei Zaraza (Ileana Lazariuc) pentru viitorul Latin Lover, numele de scenă. Aerul de aristocraţie smîntînoasă de Obor cade fix ca usturoiul în caviar peste scorţoasa prestaţie de cavaler mumificat a comisarului la senectute, condamnat la o ultimă alergătură pe acoperişuri. Pentru reevaluarea operei cineastului, un personaj-cheie în film este chiar Cristian Vasile, cu povestea lui Cărtărescu cu tot, interpretat de actorul Ion Riţiu, care juca rolul aristocratului degenerat din alt film al regizorului, Ciuleandra (1985). De fapt, în film se regăsesc o serie de taţi şi fii, autentici sau simbolici, o lume spectrală în care revin amintirile sub semnul unui hedonism edulcorat pînă la telenovelă muzicală, unde regizorul îndeasă clişee, suveniruri, amintiri înceţoşate, poveştile altora, ce-a văzut şi i-a plăcut din alte filme pe aceeaşi temă, luîndu-şi astfel (a cîta oară?) revanşa cu un inepuizabil ultim cartuş.



 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
Normalizare
Un om inteligent, sensibil fata de oameni, sensibil la argumente
"Patersonaj bine conectat, tupeist, cu gura mare"!
Crimele comunismului
Nu disperati
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire