Plagiat să fie, dar să îl ştie şi alţii!

Autor: Dana PÎRVAN-JENARU | Categoria: | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

În octombrie 2008, revista Observator cultural (nr. 444) publica un grupaj de texte în cadrul unei dezbateri despre Eminescu. Tema, Eminescu – apune mitul, renaşte scriitorul, avea ca punct de plecare, în special, cărţile recent publicate de către Iulian Costache şi Ilina Gregori. Respectiva iniţiativă a fost calificată, la scurt timp, în România literară, drept „o dezbatere profitabilă“. Curat profitabilă, căci, de curînd, într-un text publicat de o altă revistă culturală, am descoperit că fragmente consistente din articolul meu de atunci din Observator cultural – „Eminescu – o identitate în mişcare“ – au fost plagiate în textul semnat de Rodica-Magdalena Stovicek. Este vorba de revista craioveană Mozaicul (nr. 1), din 2010, care găzduieşte o nouă dezbatere despre Eminescu, în setul de articole regăsindu-se şi semnătura unor oameni de cultură absolut remarcabili, precum Mircea Anghelescu şi Iulian Costache. În articolul „Eminescu nu va mai determina, probabil, structurile noastre comportamentale şi ideatice“ al Rodicăi-Magdalena Stovicek, se regăsesc cîteva paragrafe scrise de mine, fără ca în textul din Mozaicul, preluat şi pe site-ul România culturală, să apară nici cea mai mică referinţă la revista Observator cultural sau la numele meu.

În incipitul articolului, pregăteam recenziile la cărţile scrise de Ilina Gregori, Iulian Costache şi Caius Dobrescu, prin menţionarea importanţei pe care Eugen Negrici i-o acorda lui Mihai Eminescu în cartea sa Iluziile literaturii române, recenzată anterior tot în cadrul unei dezbateri în Observator cultural. Spun toate astea pentru că, anul trecut, la decernarea premiilor Observatorului cultural, vorbisem chiar cu Iulian Costache despre acest pasaj introductiv. Culmea ironiei, Iulian Costache semnează un articol într-un grupaj în care tocmai acest pasaj era preluat şi aşezat sub o altă semnătură. Iată începutul articolului meu:

„În Iluziile literaturii române, Mihai Eminescu este unul dintre puţinii scriitori pe care Eugen Negrici îi apreciază ca valoroşi în cadrul literaturii române, subliniind ideea că acesta mai are multe să ne spună şi deplîngînd lipsa lucidităţii şi prejudecăţile abordărilor menite să analizeze opera acestuia, cu tot ceea se ascunde în spatele formulelor inerte, a «exagerărilor pioase şi a deliraţiei la geniu», ce trădează o nocivă şi prelungită «încremenire în respect». Cunoaşterea adevăratului Eminescu apare ca extrem de importantă, legată fiind chiar de identitatea noastră naţională: «Eminescu este şi rămîne un mit şi pentru că întruchipează ceea ce nu avem în structura noastră psihică şi temperamentală şi ceea ce ne-am fi dorit, probabil, să avem: statornicie în credinţă şi sentimente, tenacitatea zidirii pînă la capăt, trăire în numele unui ideal, departe de interesul meschin şi imediat»“.

Iată şi fragmentul din articolul Rodicăi-Magdalena Stovicek, căruia îi lipseşte doar sintagma „legată fiind chiar de identitatea noastră naţională“ pentru a fi identic cu al meu: „În Iluziile literaturii române, Mihai Eminescu este unul dintre puţinii scriitori pe care Eugen Negrici îi apreciază ca valoroşi în cadrul literaturii române, subliniind ideea că acesta mai are multe să ne spună şi deplîngînd lipsa lucidităţii şi prejudecăţile abordărilor menite să analizeze opera acestuia, cu tot ceea se ascunde în spatele formulelor inerte, a «exagerărilor pioase şi a deliraţiei la geniu», ce trădează o nocivă şi prelungită «încremenire în respect». Cunoaşterea adevăratului Eminescu apare ca extrem de importantă: «Eminescu este şi rămîne un mit şi pentru că întruchipează ceea ce nu avem în structura noastră psihică şi temperamentală şi ceea ce ne-am fi dorit, probabil, să avem: statornicie în credinţă şi sentimente, tenacitatea zidirii pînă la capăt, trăire în numele unui ideal, departe de interesul meschin şi imediat»“.

La trei rînduri depărtare, în articolul meu apare următorul fragment:

„Un pas înainte în dezvăluirea adevăratei identităţi a lui Eminescu (viaţă şi operă) este făcut anul acesta de doi critici: Iulian Costache, cu volumul Eminescu. Negocierea unei imagini, şi Ilina Gregori, cu volumul Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze. Sînt două volume de cercetare întreprinsă cu profesionalism, răspundere şi bună-credinţă, aşa cum este şi monografia semnată de Caius Dobrescu, apărută în 2004, însă neluată suficient în seamă. Judecate în ansamblu, cele trei cărţi avansează ipoteze suple, nu doar captivante, ci şi pertinente prin coerenţa argumentării, deşi «stilurile» de cercetare sînt variate, ca şi gradul de documentare. Toate trei au drept scop demontarea şabloanelor, sporind, în acelaşi timp, densitatea semnificativă a scrierilor eminesciene“.

Acelaşi fragment este preluat, în continuarea articolului său, şi de Rodica-Magdalena Stovicek, în care aceasta inserează cîteva rînduri, precum şi o necesară actualizare:

„Un pas înainte în dezvăluirea adevăratei identităţi a lui Eminescu (viaţă şi operă) este făcut relativ recent (2008) (sublinierea mea, D.P.-J.) de doi critici: Iulian Costache, cu volumul Eminescu. Negocierea unei imagini, şi Ilina Gregori, cu volumul Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze. Sînt două volume de cercetare întreprinsă cu profesionalism, răspundere şi bună-credinţă, aşa cum este şi monografia semnată de Caius Dobrescu, apărută în 2004, însă neluată suficient în seamă. Voi fi omis, mai mult ca sigur, din această succintă enumeraţie, alte cîteva titluri din bibliografia recentă a exegezei eminesciene, demne de a fi menţionate (sublinierea mea, D.P.-J.). Judecate în ansamblu, cele trei cărţi avansează ipoteze suple, nu doar captivante, ci şi pertinente prin coerenţa argumentării, deşi «stilurile» de cercetare sînt variate, ca şi gradul de documentare. Toate trei au drept scop demontarea şabloanelor, sporind, în acelaşi timp, densitatea semnificativă a scrierilor eminesciene“.

Că enumeraţia succintă era sau nu completă contează mai puţin. Ceea ce a omis Rodica-Magdalena Stovicek din această frază emfatică, în care pare dispusă să-şi recunoască cu dezinvoltură limitele, este precizarea că enumeraţia nu-i aparţinea, cum de altfel nu-i aparţineau nici consideraţiile critice referitoare la cele trei cărţi. Autorul real era altul. De fapt, am vaga senzaţie că autoarea „scrie“ despre cărţi care nu i-au trecut prin mîini, atîta timp cît nu poate oferi nici măcar „citate originale“ sau alte judecăţi pe marginea lor. Îşi revendică şi îşi asumă public judecăţile altora. Cînd am trecut iniţial cu vederea peste articolele grupajului şi am recunoscut fragmentele, am zîmbit, uşor măgulită la gîndul că eram citată, şi am căutat, instinctiv, ghilimelele. Nu existau. Am continuat să zîmbesc, amuzată de naivitatea născătoare de penibil a prof. Rodica-Magdalena Stovicek.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

RaspunsStovicek Rodica-Magdalena - Sambata, 6 Martie 2010, 09:30

Dintr-o greseala impardonabila, pe care mi-o asum in totalitate, intr-un recent articol dedicat lui Eminescu, nu am amintit numele Danei Pirvan-Jenaru. Domnia Sa este semnatara, intr-un numar din 2008 al Observatorului cultural, a unui articol pe care l-am folosit in argumentarea propriilor opinii.
Ii garantez Danei Pirvan-Jenaru ca nu am intentionat nicio clipa sa-mi apropriez ideile sau textele Domniei Sale ori sa-mi asum judecatile sale de valoare. Asemenea practici mi se par condamnabile intr-o lume culturala civilizata si inteleg pe deplin revolta autoarei.
Responsabilitatea pentru continutul articolului – cu aceasta omisiune de care, involuntar, ma fac vinovata – imi apartine pe deplin.
Rodica-Magdalena Stovicek

stovicekMerlot - Duminica, 7 Martie 2010, 01:26

Omisiune? Asa se cheama azi? Ai uitat de niste ghilimele si atat! Vai ce simplu e! Pai si voi de la Observator daca cititi toate fituicile care se cred reviste! Cum are voie sa publice una ca asta intr-o asa-zisa revista? O revista care are astfel de semnatari nu poate decat sa se umple de rahat si sa intre intr-un proces de decredibilizare (daca a fost vreodata credibila). Cate fituici jalnice apar in tara asta...