OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marti 24 octombrie, pe esplanada (sau pe plaiul) din fata Teatrului National din Bucuresti, sute de persoane au asistat la lansarea mensualului Plai cu boi, subintitulat, pentru neatenti, revista lu’ Dinescu. Un Playboy politico-satiric cu explozie anuntata. Majoritatea „curiosilor“ prezenti erau tineri, probabil studenti. Printre ei – citeva VIP-uri: Emil Hurezeanu, György Frunda, Vlad Radescu... La orele 16.00, pe esplanada si-a facut aparitia staff-ul revistei – in frunte cu Mircea Dinescu – insotit de o fanfara pe care fostul editorialist al Academiei Catavencu a alintat-o, dragastos, „orchestra lui Bregovici“, indemnind-o sa cinte, in deschidere, „vreo cinspe minute“. O echipa de tinerei dotati cu pahare de plastic a inceput sa-i serveasca, gratis, pe spectatori cu vin din cele trei butoaie plasate in fata scenei si cu covrigi ca de bogdaproste, in timp ce linga trotuarul dinspre Piata Universitatii au fost puse in vinzare primele reviste, cu 25000 de lei bucata (desi pretul inscris pe coperta este de 24 500).

Afisind nonsalant verva-i obisnuita, Mircea Dinescu s-a asezat, semnificativ, intre Alexandru Paleologu si Rica Raducanu. Trebuie amintit aici ca, in acest prim numar al publicatiei proaspat lansate, Alexandru Paleologu e intervievat de Cristina Topescu (un „paleologos“ despre „iubire si... femei iubite“), iar Rica semneaza... cronica literara. (Mircea Dinescu: „Intr-o lume pe dos, in care criticul Nicolae Manolescu il lanseaza pe Isarescu, de ce n-ar scrie cronica literara Rica Raducanu?“) O semneaza, dar, din pacate, nu o scrie: desi concepute à la maniere de Tamango si ornate cu poza fostului portar rapidist (o parodie a pozei lui Nicolae Manolescu din Romania literara), paracronicile literar-fotbalistice despre, atentie, Postmodernismul romanesc de Mircea Cartarescu si Psihologia eroticii masculine de Wilhelm Stekel sint la fel de „autentice“ ca si articolele semnate de Maria Stoica, femeia de serviciu de la Catavencu. Adica, suspect de „inteligent“ concepute, mimarea oralitatii bascalioase tradind de la o posta un condei versat. Il banuim de comiterea lor pe ars-amatoristul Ioan Grosan, care, pe linga mai vechiul Jurnal de ghereta – Nelu Santinelu caprar la Cotroceni, publica si un serial intitulat Jurnalul Monicai Lewinski (un jurnal intelectual, „de idei“). Oricum, niste cronci mai „postmoderne“ nici ca se poate...

Nu i-am zarit la lansare pe doi dintre „greii“ revistei, Andrei Plesu si H.-R. Patapievici, viitori fosti colegi ai lui Dinescu in Consiliul pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii. Andrei Plesu, redactor al publicatiei (alaturi de Ioan Grosan, Dinu Adam si Simona Calancea), este prezent in Plai cu boi cu un prim episod dintr-un serial plin de farmec si miez despre viata de diplomat, iar H.-R. Patapievici – cu un fragment autobiografic destul de caznit despre „erotismul“ sau din copilarie... Explicatia absentei lor de la lansare e simpla: alaturi de Mircea Dinescu s-a aflat Theodor Stolojan. Imbracat sport, prezidentiabilul PNL era incadrat discret de citiva membri ai conducerii partidului, intre care Paul Pacuraru si Radu Stroe. Directorul Plaiului cu boi a valorificat din plin momentul, lansindu-se intr-un tam-tam electoral cu pretentii de umor („coincidenta“ aniversara: candidatul liberalilor tocmai implinea 57 de ani...). Efectul a fost insa ratat, majoritatea publicului sanctionind cu ironii dezaprobatoare propaganda ieftina a lui Dinescu. Drept urmare, acesta s-a grabit sa-l invite la microfon pe candidatul UDMR György Frunda (ca „diversionist maghiar“), adaugind ca prea grava Piata a Universitatii merita, dupa 10 ani, umorul unei chermeze populare. Mentionam ca Theodor Stolojan tine capul de afis al revistei cu un foarte amplu interviu despre perioada sa „pre-politica“.

Rugat sa ia cuvintul dupa Rica Raducanu, Al. Paleologu s-a eschivat cu eleganta, afirmind ca „muzica fanfarei a fost mai buna decit vorbele“. Au vorbit apoi Ioan Grosan si Maia Morgenstern – ultima, protagonista a unui interviu si, totodata, playmate a primei editii Plai cu boi: in citeva poze, actrita apare pe jumatate goala, cu atitudini provocatoare, calarind statuia rasturnata a lui Lenin sau simulind, parodic, sculptura Verei Muhina.
Rasfoind revista am mai gasit un horoscop si carti de joc politice (cu comentarii pe linia optiunilor directorului), nuduri apetisante (intre care o tinara pakistaneza refugiata acum trei ani in Romania), meniul parlamentarilor satui si al celor famelici, un interviu cu Adrian Nastase, editorialul lui Mircea Dinescu „plesnind din bici pe linga boi“, poze cu Mona Musca iesind din baie, „posta erotica“ tinuta de Daniela Györfy, rinduri previzibile despre Claudia „Sifar“, Zoe Petre, Mitzura Arghezi si Leonida Lari, Mihai Razvan Ungureanu „demascat“ ca fost activist UTC, o „cronica si incurabila TV“ despre Irina Reisler, citeva antireclame cu Ion Iliescu, un gratios poem erotic de Emil Brumaru (Povestea boiernasului de tara si a fecioarei cu lindic zglobiu; din pacate, textul nu e inedit, s-a mai publicat in presa literara), birfe politice cam fara sare, un reportaj al Iaromirei Popovici despre Cristian Tintareanu („nea Mecena din Corbeanca“), un altul al lui Catalin Manole despre mitul fanteziilor erotice ale fetelor de la Apaca (apropo: stiati ca primele angajate ale fabricii erau foste pensionare ale Crucii de piatra?)... Si un amanunt: „negrul revistei“ este... Bogdan Ghiu.

Una peste alta, cele 96 de pagini in „conditii grafice de exceptie“ propun o combinatie soft destul de riscanta intre Playboy, V.I.P., almanahul Catavencu si Dilema. Conceptia grafica ii apartine lui Ovidiu Panighiant (Art Director: Dan Erceanu), fotografiile sint realizate de un artist in materie (Razvan Voiculescu), iar caricaturile au fost preluate de la festivalul Humorror 2000. Din pacate, umorul e rasuflat, caznit, in mod evident sub nivelul Academiei Catavencu (la rindul ei in pierdere accelerata de viteza). Revista e foarte eclectica, ceea ce e si bine (pentru ca incearca sa impace toate gusturile), e si rau (cind nu prea izbuteste). Senzatia e de mai multe conceptii care se bat cap in cap. Unii autori (si unele rubrici) se straduiesc, in mod induiosator, sa para ceea ce nu sint: H.-R. Patapievici – prozator; Ioan Grosan – Rica Raducanu etc. Apoi, majoritatea nudurilor te duc cu gindul nu catre un Playboy politic, ci catre unul, mai degraba, artistic. Nu este exclus ca toate aceste tare sa fie rezultatul unui pacat originar: ipocrizia. Insa daca Plai cu boi va reusi sa supravietuiasca acestei campanii electorale si sa demonstreze ca nu e doar un pahar de vin pentru inghitirea mai usoara de catre electoratul cu staif a pilulei Theodor Stolojan, atunci totul va fi bine…