OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Ploiesti au avut loc primele trei editii ale Festivalului National de Jazz – 1969, 1970 si 1971, reluat din 1974 la Sibiu. in 2003 a luat fiinta aici Asociatia Culturala „Jazz Forum 03“, sub genericul careia si-a reluat intr-un fel activitatea Clubul de Jazz Ploiesti. Presedinte a fost ales directorul Teatrului „Toma Caragiu“, dl Lucian Sabados, un bun manager, dar si un talentat pianist de jazz. Din 2003 pina acum, domnia sa a organizat in Ploiesti numeroase concerte de jazz, intitulate Hot Jazz. Din 2006 acest oras a intrat, nu intimplator alaturi de Sibiu, Brasov si Cluj-Napoca, in circuitul Romania Jazz Network, organizat de Fundatia Pro Art Hermannstadt, producator si al Festivalului sibian de jazz.

Care au fost atuurile reluarii activitatii de jazz in Ploiesti?
Dupa o lunga intrerupere a activitatii Clubului de jazz din Ploiesti, pe fondul unor tentative mai mult sau mai putin izbutite de reluare a intilnirilor iubitorilor de jazz din Ploiesti, una dintre ele demarata chiar de subsemnatul prin anii 1988-1989 la Palatul Culturii, iata ca prin iarna lui 2002-2003 au aparut, in mod firesc si nu „concertat“, germenii si conditiile reaparitiei unui club de jazz la Ploiesti. La inceput am fost 25 de membri fondatori, cei mai multi dintre noi ne cunosteam si impartaseam in mod deschis pasiunea pentru jazz. Sansa finalizarii acestor aspiratii au reprezentat-o generoasele oficii ale Teatrului ploiestean, care si-a pus la dispozitia clubului si a Asociatiei Culturale „Jazz Forum 03“ infrastructura tehnica si umana, precum si prezenta, in rindul membrilor fondatori, a insusi primarului Ploiestiului, dl Emil Calota, precum si a unor importanti consilieri locali.
Ce se ascunde sub acest generic, Hot Jazz Summit?

Genericul Hot Jazz Summit nu ascunde vreun snobism, ori complexe de inferioritate, ci se refera la insasi aspiratia acestui maraton de jazz. „Hot“ desemneaza esenta acestui limbaj muzical, unde inspiratia, improvizatia si stralucirea performantei muzicale provoaca, prin feedback-ul publicului, energia si pasiunea atmosferei. Termenul „summit“ imi apartine, fiind rodul „negocierii“ terminologiei manifestarii cu directorul Festivalului International de la Sibiu, bunul nostru prieten Konstantin Schmidt. Este definit astfel, intr-un mod lapidar dar sugestiv, domeniul de referinta al muzicienilor invitati, si anume un domeniu „la virf“.
Prin ce a excelat aceasta editie fata de cea precedenta?
Editia din acest an a excelat prin perfectionarea organizarii noastre, in certa progresie, extinderea reuniunii de la trei la patru zile, valoarea impresionanta a muzicienilor invitati, dar si calitatea deosebita a receptarii numerosului si exigentului public ploiestean.

Cum comentati si apreciati prestatiile din aceasta editie?     
Spatiul tipografic nu-mi permite o detaliere a aprecierii prestatiilor muzicienilor invitati in acest an, totusi, in „fuga“ si cumva „la cald“: prima seara (10 mai) a fost una americano-cubaneza, unde latino-ul perfect asumat de Chico Freeman y Guataca s-a imbinat fericit cu gospel-ul avangardist al lui Dean Bowman. O a doua seara magica cu un exceptional Marian Petrescu Trio, trei muzicieni de colectie, o adevarata demonstratie de rafinament, virtuozitate, cultura si swing; a treia seara cu un sextet multietnic, Kilimandscharo Dub et Riddim Society, unde sase virtuozi de pe trei continente reusesc articularea unui nou concept muzical cu un sunet omogen si unitar. Ultima seara (13 mai), care a alaturat stralucirea si elaborarea performantei celor de la Trigon (Republica Moldova) noutatii unui idiom muzical superrafinat, ca cel al cvintetului lui Zbigniew Namyslowski.

Si pentru aceasta editie, ca si pentru cea din 2006, ati avut libertatea sa alegeti si alte formatii decit cele oferite de organizatorii sibieni. De ce acum ati ales Trigon din Republica Moldova si cum a raspuns acest grup asteptarilor dumneavoastra si celor ale publicului din Ploiesti?
Partial am raspuns la precedenta intrebare. Ar mai fi, totusi, de adaugat, in ceea ce priveste desemnarea grupului Trigon pentru a participa in afara selectiei Festivalului sibian, dorinta mea, ca director de festival, de a da o sansa publicului ploiestean sa vada la „treaba“ pe cei patru virtuozi moldoveni, care, sub bagheta magica a lui Anatol Stefanet, propun o muzica de o vitalitate, originalitate si elaborare ce innobileaza genul etno-jazz. O trupa ce inoveaza, prin cautari estetice permanente, care nu se multumeste, cum mai fac multi de pe la noi, cu „semipreparate“ importate. Iar ca regizor de teatru, nu pot sa nu subliniez artisticitatea si teatralitatea performantei lor live, precum si bogata sugestie imaginativa a muzicii Trigon. O muzica vie, atasanta si profunda ca mesaj.