OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doi mari autori, António Lobo Antunes şi Vassilis Alexakis, s-au aflat la Bucureşti în ultimele două săptămîni (iar nu mai departe de o lună am asistat la prezentarea prozatorului Jean Mattern, mult mai cunoscut drept coordonator de colecţie la Editura Gallimard, convertit la proză şi tradus în limba română). Iată că primăvara pare să fie prolifică scriitorilor „de top“. Anul trecut, am fost martorii unui alt tur de forţă şi de impact, cînd în România au fost prezenţi Orhan Pamuk, Antonio Tabucchi şi Norman Manea. Între cele două primăveri, să ne amintim de prezenţa la Festivalul „Zile şi nopţi de literatură“ de la Neptun a scriitorului maghiar Péter Esterházy (din Ungaria au mai fost prezenţi în România, în 2008 şi 2009, Péter Nádas şi Forgách András). În toamnă, a existat Festivalul Internaţional de Literatură, cu dialoguri faţă în faţă între scriitori central şi est-europeni şi cei români. Au venit atunci la Bucureşti Juli Zeh, Wojciech Kuczok, Atilla Bartis şi György Dragoman, susţinuţi de deja autohtonizatul irlandez Philip Ó Ceallaigh şi de Filip Florian, Simona Popescu, Lucian Dan Teodorovici, Cezar-Paul Bădescu, Elena Vlădăreanu. În toamnă, la lansarea volumul Bakakai de Witold Gombrowicz, a participat şi soţia sa, Rita, care mărturisea revistei noastre că „Gombrowicz era o enigmă şi viaţa mea alături de el a fost un continuu suspans“. Tot în toamna anului 2008, România a înregistrat un succes la Tîrgul de Carte de la Frankfurt, prin prezenţa scriitorilor Norman Manea şi Gabriela Adameşteanu, cărora li s-au lansat „serii de autor“.

 

Toate aceste prezenţe de mari autori în România şi de importante deschideri internaţionale ale literaturii române spre Occident au fost prezentate, cît mai amănunţit, şi de revista noastră, prin interviuri, cronici, relatări, texte în exclusivitate oferite cititorilor de limbă română. Deja între editurile româneşti s-a creat o competiţie benefică, traducerile sînt susţinute şi de prezenţa autorilor în România. Şi Humanitas, şi Polirom, şi Trei, şi Curtea Veche, şi Rao încearcă să ţină pasul cu sistemul occidental de promovare, cînd autorii sînt prezentaţi în dialoguri cu cititorii şi lecturi publice (adăugăm aici eforturile excepţionale făcute de Institutul Francez, Institutul Polonez şi Institutul Goethe de a se deschide entuziast şi profesionist spre publicul românesc).

 

Aş semnala aici numai ultimul eveniment: prezenţa în România a scriitorului portughez António Lobo Antunes. Editura Humanitas a pregătit prozatorului un program aerisit, în aşa fel încît ziariştii să poată realiza cîteva interviuri aşezate, fără să fie goniţi de teroarea timpului. De asemenea, la sesiunea de autografe de la Librăria Cărtureşti, s-a vorbit scurt şi neplicticos, poate cumva cam prea protocolar, cum veţi citi mai jos, s-au putut pune întrebări de către cititori, aflaţi într-o sală tixită. Foarte interesant a fost că pînă şi Gazeta sporturilor a scris despre prezenţa lui Lobo Antunes la Bucureşti (care ar fi jucat la juniorii echipei Benfica Lisabona, ajungînd pînă în naţionala de juniori a Portugaliei), într-un percutant articol semnat de Cristian Geambaşu, cu un titlu spumos: „Compatriotul lui Cristiano Ronaldo“, din care ne permitem să cităm un pasaj: „Nu vă voi povesti nimic precis despre tărîmul fabulos al cărţilor lui Lobo Antunes, pentru că acestea trebuie citite şi descoperite. Şi nu pot fi povestite. Aşa cum a încercat unul dintre amfitrionii care au vorbit despre Ordinea naturală a lucrurilor la Librăria Cărtureşti, unde s-a desfăşurat întîlnirea cu cititorii a romancierului lusitan. Altfel, parcă prea multă plecăciune şi reverenţă din partea publicului prezent în ceainărie. Invitatul a dat semne indubitabile că este totuşi om, nu zeu. Zeii nu cer permisiunea să fumeze“. Punct ochit, punct lovit! Un mare autor este primit cu toate onorurile la Bucureşti. E adevărat că şi António Lobo Antunes a fost extrem de cordial cu gazdele sale, revistei noastre mărturisindu-i că „România este ca familia mea, cu oamenii de aici mă asemăn foarte mult. Sau oamenii se aseamănă cum mine. N-am sentimentul că sînt într-o altă ţară“.