OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Poeta care a insemnat cel mai mult pentru mine cind am inceput sa scriu a fost Sylvia Plath. Aveam doua volume de poezie la mijlocul anilor ’70 – Crossing the Water si Ariel. Le purtam cu mine pretutindeni. Multe dintre poeziile pe care le scriam erau impregnate de aceasta influenta. Cind am fost la Ted Hughes la o petrecere, in anii ’80, organizata de Faber, era singur si eu m-am apropiat si i-am spus: „Vreau sa-ti spun ca Sylvia este poeta care a insemnat cel mai mult pentru mine cind am inceput, aveam acele doua volume si am invatat cam tot ce-am putut invata vreodata despre scrisul poeziei din ele. Poate ca mai mult din Crossing the Water, desi stiu acum ca Ariel e un volum mai bun“. Iar el mi-a raspuns: „Si eu credeam asta. Acum nu o mai cred. Acum cred ca tot ce-a scris Sylvia a fost marcat de propria ei vraja“. Dupa care i-am spus ca am analizat doua dintre poeziile ei din Crossing the Water la un seminar saptamina aceea, la South Bank Centre, unde ma aflam ca scriitor, iar el a zimbit si a spus: „Imi amintesc de Sylvia ca a scris acele poezii. Eram in America si ea credea ca scrie ca Elizabeth Bishop“. Iar asta este fascinant deoarece iti amintesti de poezii si te gindesti: „Desigur! Da! Da!“.

(interviu in 3AM Magazine, Nov. 2001)