Poeţi în dialog – invitaţi de Institutul Cervantes, noiembrie 2008 - Numarul 448 - Noiembrie - 2008 - Arhiva

Poeţi în dialog – invitaţi de Institutul Cervantes, noiembrie 2008

Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Poeţi în dialog – invitaţi de Institutul Cervantes, noiembrie 2008

- Joaquín GARRIGÓS: Poezia la cele două extreme ale lumii latine

Anul trecut, în 2007, Institutul Cervantes din Bucureşti a demarat un proiect literar care se numeşte „Întîlniri cu poezia. Poeţi în dialog“.

Încercăm, astfel, să apropiem poezia aflată la cele două extreme ale lumii latine, punînd în scenă un dialog între poeţi spanioli şi români, poeţi atît consacraţi, cît şi debutanţi, o scenă pe care ei să-şi poată exprima propriile viziuni despre poezie, despre lumile poetice pe care le reprezintă fiecare sau despre statutul poeziei în cele două ţări ale noastre, discuţii însoţite, de fiecare dată, de lecturi, în ambele limbi, din poemele autorilor prezenţi.

Asemenea întîlniri contribuie la întărirea cunoaşterii reciproce între scriitori şi la răspîndirea unui gen literar astăzi minoritar în cataloagele de edituri şi care, dacă exceptăm marii poeţi clasici, beneficiază de traduceri numai în situaţii excepţionale. Vechea sintagmă „nu e rentabilă“ nu ne mai surprinde, avînd în vedere procesul de mercantilizare la care e supusă cultura în lumea de azi şi din care poezia este principala victimă, fie şi numai pentru că nu poate produce bestselleruri.

Iniţiativa noastră a fost foarte bine primită de partea română. Am organizat, de fiecare dată, întîlniri la Bucureşti, Timişoara şi Braşov, întîlniri la care au participat scriitori, dar şi public român.

Reluăm acum iniţiativa începută în 2007, pentru ca torţa aprinsă atunci să continue să ardă. Avem sprijinul unor instituţii româneşti, ca Universităţile din Timişoara şi din Braşov, cu care am semnat acorduri de colaborare, pentru a continua acest proiect în oraşele respective şi sperăm ca şi alte instituţii culturale să fie, în viitor, sensibile la această idee, pentru a face mai sonoră vocea poeziei şi a dialogului intercultural în toate zonele României. Astfel de lucruri nu fac decît să adîncească înţelegerea între cele două ţări, aflate acum mai aproape ca niciodată datorită numărului mare de români care se regăsesc în Spania. Cu acţiuni de acest gen netezim şi mai mult drumul.

- Luminiţa Marcu: Scriitorul născut sau făcut

Cunoscută pentru activitatea ei de „antrenoare de literatură“, profesoară de creative writing, Berna Wang îi răspunde unui jurnalist care se arăta sceptic în ceea ce priveşte învăţarea literaturii, care se întreba dacă nu cumva scriitorul se naşte, şi nu se face: „Scriitorul se naşte, creşte, se reproduce (uneori) şi moare, ca toate fiinţele vii. Toate celelalte lucruri, în afara funcţiilor vitale, le învaţă; singur sau împreună cu alţii“. E o atitudine pragmatică, încă ciudată pentru multe urechi obişnuite cu ideea romantică, înaltă (aproape pînă la zei), de literatură şi de scriitorul-creator. Dar într-o ţară ca Spania, unde atelierele de literatură (talleres de literatura) sînt la tot pasul şi unde o mulţime de scriitori sînt implicaţi în acest tip de activitate, ba chiar unii îşi cîştigă astfel existenţa, concepţia Bernei Wang este una aproape comună: „Cred că mă întrebaţi asta, continuă ea, pentru că încă există oameni care cred în mitul romantic conform căruia scriitorul, la fel ca artistul, este o fiinţă specială, cu o sensibilitate extremă, atins de muze sau de mîna lui Dumnezeu, şi asta e tot. Eu cred însă că, din contră, noi, scriitorii, sîntem persoane obişnuite, comune (iar aceia care se cred speciali sînt doar, în afară de a fi obişnuiţi şi comuni, şi plicticoşi). Ca toată lumea, avem o anumită uşurinţă în a face unele lucruri şi sîntem neîndemînatici cu altele“. Aici, cred eu, s-ar putea deschide o discuţie interesantă, dacă cei care vor fi prezenţi joi seara la Muzeul Literaturii vor putea trece peste duritatea unei asemenea atitudini faţă de ideea de scriitor. Pentru că, dacă acceptăm ideea Bernei Wang, s-ar putea să constatăm că există, chiar şi printre scriitorii tineri, mulţi din categoria celor care se cred „speciali, aleşi“, dar care nu deţin, de fapt, nici măcar îndemînarea despre care vorbeşte poeta spaniolă.

Şi, continuînd, s-ar putea ca această convingere romantică a „diferenţei“ să fie, în multe cazuri, doar o umbrelă inefabilă pentru tot felul de înfumuraţi care, de fapt, nu ştiu pur şi simplu să potrivească un cuvînt cu altul, deopotrivă gramatical, sonor, în textele lor literare sau în interviuri şi conversaţii. Pentru că nu ştiu dacă scriitorii sînt nişte aleşi, dar „farmecul vorbirii“, despre care vorbeau şi clasicii noştri, este ceva ce se poate detecta din cîteva cuvinte, şi aici, cred eu, s-ar putea face o diferenţiere între cei care au şi cei care nu au un bagaj genetic potrivit meseriei de scriitor. Este tocmai „relaţia specială cu cuvintele“ despre care vorbeşte şi ea: „Că avem o relaţie specială cu cuvintele, asta da, dar învăţăm, singuri sau în compania altora, să le folosim cu eficienţă pentru a comunica prin intermediul lor viziunea noastră asupra lumii. Aş spune chiar că nici măcar nu e vorba despre vreo viziune foarte specială, pentru că scriitorul împarte această viziune cu cititorul. Cred că diferenţa dintre autor şi cititorii lui este aceea că primul deţine abilitatea (dezvoltată cu multă răbdare şi efort, în ore lungi de scris şi rescris) de a pune în cuvinte exact acea viziune asupra lumii pe care o au şi alte persoane, şi acele persoane vor fi tocmai cititorii care vor aprecia acea literatură“.

Este un subiect de discutat, sper ca scriitori români să răspundă joi seara provocării lansate de poeta spaniolă invitată de Institutul Cervantes. Mă întreb, dacă ar fi să se organizeze un vot cu un asemenea subiect straniu (dar cine are timp de asemenea voturi literare, cînd alte voturi cu alte mize bat la uşa naţiunii!), mă întreb deci, care ar fi procentul scriitorilor români care cred în „orele lungi de scris şi de rescris“... Unde mai pui că în România nu prea există talleres de literatura, aşa că în acest sens nu putem fi decît, cel mult, autodidacţi!

Supliment realizat cu sprijinul Institutului Cervantes din Bucureşti

––––––––––––––––

Selecţia textelor aparţine Institutului.

Calendarul evenimentelor:

- Timişoara, 3 noiembrie, ora 18.30,

Librăria „Joc secund“

Participă, alături de invitaţii spanioli,

Simona Constantinovici, Adrian Bodnaru,

Eugen Bunaru şi Eugen Dorcescu.

- Timişoara, 4 noiembrie, ora 10.00,

Sala de Consiliu a Universităţii de Vest

Întîlnire cu studenţii de la departamentul