– M-am razgindit, imi telefona amica mea, nu chiar niciodata, am sa continui sa vorbesc cu tine. E si o necesitate literara. Ti-am citit cronica de saptamina trecuta. Sa nu mai vorbim...
Deci o sa continuam sa vorbim. Dar de vazut, deocamdata, iti interzic sa ma vezi.
Eu insistai:
– Draga mea, trebuie sa te si vad. E o chestie de inspiratie. Asa cu pacatoasa asta de masinarie neagra la ureche... Vin la tine.
– Nu, protesta ea. Vezi cum iar ma scoti din sarite? Parca nici n-ai trai pe pamint. Eu nu stiu unde mi-e capul de atita treaba.
– Allo! facui eu cu un ton scazut. Poate as reusi sa te ajut. Despre ce este vorba?
– Despre aprovizionarea de iarna, omule! Tu plutesti in sfere eterate. Te pomenesti ca ai sa-mi propui si aici solutii din colectiile tale poetice.
– Si de ce nu? indraznii eu. Ce ai nevoie?
– Lemne, replica ea usor enervata. Uite, tu nu vezi ce-i afara? Aminteste-ti de Laforgue:
„Tous les parters Watteau des
bourrées sous les maronniers
C’est la toux dans les dortoirs du
Lycée qui rentre,
C’est la tisane sans le foyer...“
– Allo! de ce pesimismul asta, scumpa mea? Sint lemne cite vrei; asculta carele... ascuta-l pe Fundoianu:
„Din nou ne cheama iarna la soba,
sa vorbim
Ciori au batut vazduhul ca niste
cuie si-mi
place-n urechi, tacerea cum scirtiie...
Pesemne
Iar au pornit, in uliti, carutele
cu lemne...“
– Telefoneaza mai tirziu, fu raspunsul ei. Acum, daca tu ai aranjat chestia lemnelor, eu mai am nevoie de niste sosoni. Plec sa-mi cumpar.
– Sosoni, replicai eu. Ce oroare! N-ai nevoie. Nu-i numai parerea mea. Asculta si parerea lui Jean Pellerin:
„Foutons ses huit jours au poète
Moi, j’ai copié des chansons
La femme du plombier coquette
Ne sort pas avec des chaussons“.
– Eu nu sint nevasta de instalator, ma intrerupse ea. Am nevoie de legume, pentru bulion, zarzavat pentru muraturi. Poate ai ceva?
– Cum sa nu? o varza din gradina Dlui Prof. Calinescu. Asculta: „O, varza care stringi cu atitea rochii imaculata-ti carne viscerala, Pudoarea-ti candida, aurorala, Care-amageste monotona ochii“.
– Si mai departe?
– „Ca sufletul, nerabdator sa guste Desfatarea indelunga, amara, Obstacolul de numeroase fuste.“
– Uite ce e, interveni ea. Cauta-ti alta prietena si toarna-i ei amanuntele in continuare, si inchise telefonul.
– Allo, strigai eu, dupa ce formasem din nou numarul. Nu trebuia sa te superi. ti-am facut rost de niste legume.
– Da, si cind le am acasa?
– Chiar acum:
„Aceasta dimineata se desface ca niste
pastae
Si-si arata risul din dintii albi ai fasolei
prin verdele prafuit al mazarei, prin
rusinea rosiilor
Eu purtam chipul tau ca o pavaza, ca
o batista de spuma“.
– De unde e asta? intreba ea. Iar incepi?
– Trebuie sa fie undeva in Voronca, o linistii eu. Cauta si vei gasi.
– Da, dar un magiun?
– Facem rost si de magiun. Sa ai numai rabdare. N-am acum chiar marmelada, dar gasim la Desnos niste melasa.
„Au coin de rue de la Verrerie
Et de la rue Saint-Martin,
Il y a un marchant de mélasse.“
– Esti nebun, complet nebun. Ma tii la telefon de vorba... Doamne, imi mai trebuie atitea. Niste slanina, citeva kilograme de faina...
– In regula, in regula, fata draga. Nu ti-am prea vorbit deseori de amicul meu Charles Cros.
– Acela cu descoperirea fotografiei in culori si a telefonului?
– Da, la el au ramas proviziile capitanului de marina, intors dintr-o cursa lunga.
„Voici rentrer l’officier de marine il veut revoir sa maison, Son lard qui sèche et ses sacs de farine, Ses pommiers lourds de pommes à poison.“
– Foarte multumesc de adresa. Ca si cum eu nu stiu ce vine mai jos: „Repars, bien vite, officier de marine, Tes pommiers on a coupé Tes sacs vidés, ton lard, frit Mathurine Avec des gens de terre t’a trompé“...
– Daca nu mai sint sacii si slanina, dar e intr-o camera din fund „le Hareng Saur“. Pestele uscat se pastreaza bine, ce zici?
„Il laisse aller le marteau-qui tombe,
qui tombe, qui tombe
Attache au clou la ficelle-longue,
longue, longue,
Et au bout, le hareng saur-sec, sec, sec.“
– Decit sa insiri ineptii la telefon, mai bine mi-ai face citeva comisioane.
– Cum sa nu, ma duc la Barbu sa-ti aduc o pereche de curcani:
„Curcanii au mutat pe soare sirul
De gituri cu nestins, cartofi rosii
La cerul lacramat si sfint ca mirul
Rotunzi se fac, si joaca pintecosii...“
Tot de la el iti aduc si oul dogmatic, care ca principiu, sa speram, o sa tie loc de o cutie de aur. Altceva ce mai ai nevoie? Acum citeva zile, cind ti-am dat un Rimbaud, puteai sa vezi ce spune el.
„Descendons en nos celliers,
Après le cidre et le lait...“
Sau: „Tiens, prends
Les liqueurs dans nos armoires
Le thé le café si rares“.
Iti mai trimite Morgenstern o gaina, care se plimba in curtea garii
„In der Bahnhofhalle, nicht für es gebaut
geht ein Huhn
hin und her...
Wo, wo ist dar Her Stationsvorsth’r?“
Cu asta sper ca s-a terminat? Dar un nou val de vaicareli fu raspunsul.
– Ce sa se fi terminat? Ai uitat esentialul. Cartofi. De unde luam cartofi? Dumnezeu, cum raminem fara cartofi.
– Stai, o oprii eu. Ai uitat de Arghezi
„Imbracati in straie de iasca
Sint gata cartofii sa nasca“...
– Pina nasc ei, ce facem noi, fu replica ei prozaica. Nu intelegi ca ne trebuie cartofii acum?
– Asculta. Allo! strigai eu in receptor. S-au mai descoperit niste piese inedite din Villon. Am auzit si de o Ballades des pommes du temps de jadis. E ceva foarte actual.
„Dicte-moy où n’en quelle saison
Murissent les pommes qu’Hyppomène
À la belle Atalante fit don
La pomme que notre marraine
Eve, mangea si sereine
Pour suite le bon Dieu nous fit guerre
Et est cette pomme de la Haine
Mais ou sont les pommes de terre?
Où est la pomme que Guillaume
Percha d’une flèche étonnante
Cette pomme d’or du bel homme
Dont Vénus, déesse impudente
S’empara par les ruses de l’amante
Offrant au jour ses mystères
Où est cette pomme alphante
Mais où sont les pommes de terre?“
– In piata, imi striga prietena mea. Ia un cos si stai la rind, sa te intorci cu el plin. Altfel nu tin sa-ti vad ochii. Si inchise telefonul.
Revista Literara
Nr. 39, 9 nov. 1947
Text transcris de
C. ROGOZANU

