Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Octombrie   |   Numarul 136   |   Poetii si tutunul

Poetii si tutunul

Autor: Ovid S. CROHMALNICEANU | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
– Iar am ramas fara nici o tigare, exclama prietena mea inchizindu-si inciudata poseta.
– Sa ma duc sa-ti iau un pachet, intervenii eu serviabil.
– Serios? continua ea inciudata. Poate ca domnului i se vind tigari duminica. E bine de stiut. Amica mea, ca de obicei, gasea o deosebita voluptate in sublinierea defectelor mele. Aici era vorba de vechiul meu pacat. Nu reusisem sa devin fumator. Si ea nu pierdea vreo ocazie sa mi-o aminteasca.
– Daca nu-ti pot oferi o tigara din tabachera proprie, sa incerc cu una din colectiile mele poetice. Uite o tigara din Calligramme-ele lui Apollinaire:
„une cigare allumé qui fume“???

– Ce specie curioasa esti, urma ea pe acelasi ton. Cum iti inchipui ca mizgaleala asta poate sa-mi tie locul unei tigari veritabile? Tu, cel mai fericit dintre oameni, cu colectiile tale de simulacre. Ai bani, mincare, tutun, facu ironica si clatina a descurajare din cap.
– N-ai nici o farima de dreptate. Tigara e mai degraba o iluzie. In definitiv, poezia poate sa suplineasca aceeasi suita de senzatii. Mi-l inchipui foarte clar pe Laforgue:
„Oui ce monde est bien plat; quand à l’autre sornettes
Moi, je vais resigné, sans éspoir à mon sort,
Je fume au nez des dieux de fines cigarettes“...
– Rationament de nefumator, rosti sententios prietena mea si continua sa ma priveasca. Descurajarea se transforma, incetul cu incetul, in mila.
– Uite ce-i, dragul meu, spuse ea intr-un tirziu. Noi pornisem de la un fapt pozitiv. Era vorba sa-mi faci mie rost de o tigara. Prima, dupa cite il cunosc eu pe Guillaume, trebuie sa fie o tigara cazona. Si cele ale lui Laforgue, vad ca le fumeaza el singur. Si nu simt nicaieri suita de senzatii de care pomeneai.
– Atunci, ceva mai tare, propusei eu. Si-i citai din Alexandre Arnoux o poveste cu tutun greu marinaresc, cu „Le capitain Cox est un vieux bougre – Qui chique et crache sans répit“...

„Il lance, d’une bouche sûre,
Au bastingage un jet de poix.
Ah! quels oiseaux dans la mature!
Ah! dans les vagues quelles voix!...“
Ea intoarse capul dezgustata si din aceasta postura invoca pe Minulescu.
– Spune repede poemul cu toamna!
„Mi-a batut azi seara toamna-n geam
mi-a batut cu degete de ploaie...“
Cam asa e, nu?
– Ce ti-a venit cu Minulescu?
– Ii da toamna cadou la sfirsit „o cutie de tigari Capitan“. Nu ca tine, care-mi oferi mahorca.
– Draga mea, sint fericit ca ai inceput sa participi la joc. Poti acum sa-ti alegi singura tigara favorita.
– Da, singura... as fi ales o atmosfera mai exotica, replica ea visatoare. Daca era Emil Botta in locul tau ma invita la „lectia de Opium“:
„Girbovit eram de maririle codrului,
pomul abuliei imi soptea numele:
Emil, fumatorule salbatic, tacut,
Spune adio tarimului acesta“.

– Daca tinem la opiu, amicul meu, ilustrul Paul Jean Toulet, care a facut cunostinta cu macul la Cathai, are ceva mai autentic:
„Boy, une pipe encor. Douce m’en soit l’aubaine
Et l’or aérien où s’étouffent les pas
Du sommeil. Mais non, reste, o boy: n’entends tu pas
Le dieu muet qui heurte à la porte d’ébène?“
– Nu ti-am spus nici o clipa ca am gust de opiu. Si daca iti inchipui ca asa ai sa ma faci sa uit...
– Stai, scumpa mea, nu ma gindesc la opiu. Colectia mea e propriu-zis o colectie de pipe.
– Da, ma intrerupse ea vizibil neinteresata. Cu un aer complet absent, eu incepui sa-i arat pipele imaginare, volubil ca un vinzator de magazin.
– Priveste pipa asta a lui Francis Carco, fabricatie Pellerin:
„Prends ta pipe que vêt, précieuse, la crasse
Des bons tabacs anglais et foumant, nous irons
Nous asseoir sur le banc où peinent les cirons
Au forage du bois. Sur notre double trace...“.
Si o pipa veche a lui Francis Jammes:
„J’ai réfléchi pour rien. A présent comme alors,
Je fume une pipe en bois avec un bout d’ambre“...
– Vreau o solutie pentru fumat cind n-ai tigari, imi opri tirada prietena mea.
– Daca ma refer la Verhaeren, exista milioane de oameni care adopta, fara voia lor, solutia aceasta:
„Ces gens d’ici,
mangeurs de vent, buveurs de pluie, fumeurs de brume...“

– Ce facem cu gustul meu ca sa fumez, continua ea imperturbabila.
– N-ai impresia ca ma terorizezi? Prietenii care-mi citesc cronica spun ca e de fapt mai iute un jurnal al suplicierii mele morale. Act de fachirism. Vechiul meu amic se ingrijora chiar in mod serios.
– Vechiul tau amic nu face versuri? intreba ea ironica.
– Si de ce nu? Chiar in subiect:
„Où sont mes blagues, et mes fièvres
du temps que j’étais puceau
j’allume un bien triste mégot
qui s’en va au long des lèvres...“
– Mai ai si alte pipe (devenise nervoasa) tot din marii autori anonimi, dar autentice?
– Da. Uite mult dorita Pipa a Pacii, pipa lui Guitsche Manitou, pe care a cintat-o Baudelaire:
„Pour la bourrer il prit au saule son écorce;
Et lui, le Tout-Puissant, Créateur de la Force,
Debout, il alluma, comme un divin fanal
La Pipe de la Paix. Debout sur la carrière
Il fumait, droit, superbe et baigné de lumière,
Or pour les nations c’était le grand signal...“.
Deocamdata mai sint o serie de trabucuri, care impiedica pipa sa se aprinda. Trabucuri si tigari de foi...
– Vad ca iar deviezi chestiunea. Astept cu rabdare de inger o solutie.
– Am gasit, strigai eu, iata ideea lui Tristan Derene:
„Je semerai dans mon oreille une tulipe
Et quand j’aurai fumé mes cheveux dans la pipe...
Pour marquer la retraite où je m’ensevelis
Sur mon crane rasé je ferai peindre un lys“.
Dar dupa toata criza de disperat curaj de mai sus, nu indraznii sa astept raspunsul ei.

Revista Literara, Nr. 37, 26 oct. 1947

Text transcris de
C. ROGOZANU

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
Normalizare
Un om inteligent, sensibil fata de oameni, sensibil la argumente
"Patersonaj bine conectat, tupeist, cu gura mare"!
Crimele comunismului
Nu disperati
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire