OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe 21 mai, poetul si eseistul Calin Vlasie a implinit 50 de ani. Aniversare frumoasa, virsta rotunda, chiar daca inca nu „impunatoare“ (mai este pina la sexagenariat, septuagenariat, octogenariat – ce cuvinte teribile!). E – totodata – un bun prilej de a reflecta asupra destinului neobisnuit al unuia dintre cei mai valorosi poeti romani de azi.
Fiindca, desi e un scriitor de virf, desi a participat la probabil cel mai amplu fenomen literar autohton din ultimele decenii, acela al lansarii „valului“ postmodern al anilor ’80-’90, Calin Vlasie e cunoscut astazi mai ales ca editor, daca nu cumva – pentru multi – exclusiv ca editor. Paralela 45, pe care a fondat-o in 1994, a devenit una dintre cele mai importante case din domeniu, binecunoscuta de toata lumea si apreciata in mod special in mediile literare, intelectuale in genere, pentru puternica sa componenta de sustinere a autorilor contemporani.

Si totusi, succesul editorului (la care voi reveni deindata) nu e suficient pentru a explica alunecarea in umbra a poetului. „De vina“ a fost – in primul rind – factura insasi a versurilor lui Vlasie: sofisticate, mai degraba incifrate, „ezoterice“, deci asumat-“marginale“, tinind de zonele mai putin populare, din care nu se prea aleg „vedetele“ genului (cit de „vedete“ vor fi fiind ele, de fapt…). In plus, in linia modelului autohton tutelar care este, pentru aceasta categorie de autori, Ion Barbu, Vlasie s-a oprit la un moment dat, nemaiscriind – sau nemaipublicind – versuri, si anume atunci cind constructia poeticii sale, a formulei retorice, a limbajului foarte original pe care a reusit sa-l „patenteze“ s-a incheiat. Culegerea bilantiera Actiunea interioara (1999) a etalat un intreg „univers“, exprimat prin imagini si concepte personale, ba chiar si printr-o toponimie de uz propriu, totul petrecindu-se in orasul Psittey, in tinutul Neuronia. Si mai putina lume stie ca, dupa absolvirea Universitatii bucurestene, Vlasie s-a specializat in psihologie si logopedie, adica – in termeni generali – in structura psihicului uman. Vasazica, inclinatia sa catre un anumit tip de conceptualism, catre „abisurile constiintei“, catre contururile fantasmatice ale imaginatiei se explica pe de o parte prin vocatia literara, pe de alta prin formatia profesionala, care i-a oferit un unghi special de contemplare a omului si a lumii. O lume care nu intimplator s-a numit – am vazut – Neuronia, dupa cum la fel de plin de tilc e faptul ca din Pitestiul sau de resedinta a rezultat prin anagramare Psittey-ul, care evoca fonetic psihicul. Cu alte cuvinte, poezia e pentru Calin Vlasie un experiment intr-un spatiu alternativ, „incrifrare“ a celui real, transpus – acesta din urma – intr-un fel de retea „neuronica“, intr-un „cod“ straniu, cu o nelinistitoare putere fascinatorie. Sa mai amintesc si faptul ca rubrica de „insemnari de scriitor“ pe care a sustinut-o cindva in revista Arges se numea… Poezie si psihic!

Ce a facut poetul ca editor, atunci cind s-a hotarit sa treaca de la scrierea cartilor proprii la publicarea altora, era greu de anticipat. In ultimii ani, Paralela 45 a urcat intre primele firme romanesti din domeniu, cu – probabil – cea mai mare productie din tara, gratie componentei educationale, mai exact seriilor de auxiliare scolare, in special celor de matematica. Putini colegi de literatura i-au vizitat editura la Pitesti (mai frecventate fiind sediile din Brasov pina mai ieri, apoi din Cluj si, astazi, redactia in continua extindere din Bucuresti). Drumul merita osteneala: Calin Vlasie a construit acolo, in Pitesti sau in Psittey, un sediu central impresionant, cu patru etaje, ultramodern, elegant, confortabil, care include, la al doilea nivel, tipografia proprie, dar si, la parter, o sala de expozitii. Peste tot – echipamente, soft-uri, personal diversificat, organizare, ca-ntr-un alt fel de retea „neuronica“, pe care poetul o dirijeaza ca manager, dar si ca pe inca un experiment cu oameni, cu limbaje, cu structurile imaginatiei. E cealalta opera a sa, in care s-a investit intelectual si creativ ca putini sau ca nimeni altii, pe o piata in care multi fac afaceri, citiva construiesc cultural, dar e un caz rarissim ca un artist sa dezvolte o structura institutionala ca pe o opera aflata in omologie structurala cu propriul sau scris.

In rest, colegul si prietenul nostru e un om de afaceri cu picioarele pe pamint, dovada ca business-ul i-a mers atit de spectaculos, pina la anvergura de astazi. Calin Vlasie este – asadar – un editor-poet in cu totul si cu totul alt sens decit acela folosit de obicei, atunci cind avem in vedere visatoria unora sau altora. Aventura Paralelei 45 va continua, cu siguranta. Si a Neuroniei, oare?…