OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Atunci cind mi s-a propus sa aduc la Cartea Romaneasca volumul meu corpuri romanesti (el urma sa apara in noua colectie de poezie), aveam deja de citeva luni seria de intilniri saptaminale „Poeticile cotidianului“ in Club A. Lansarea celor cinci titluri de poezie cu care urma sa fie relansata Editura Cartea Romaneasca a coincis cu deschiderea unei noi serii de intilniri „Poeticile cotidianului“ dupa vacanta de vara.
Rostul intilnirilor din Club A era foarte simplu: autori tineri, care au debutat cu volum (sau volume) in ultimii ani, vin in fata unui public mai mult sau mai putin specialitzat si au ocazia sa raspunda la intrebarile care li se pun si sa isi „puna in scena poezia“. Acum (era inceputul lunii noiembrie) aveam in brate cinci volume de poezie si programasem o seara in care sa-i aducem in Club A pe toti cei cinci autori si sa organizam un fel de lansare.

- Prima seara in care se citeste si se vad filme
europa. zece cintece funerare, circul domestic, cintece excesive, corpuri romanesti si submarinul erotic au fost prezentate la „Poeticile cotidianului“ intr-o seara dedicata lecturii de la un capat la altul. Fara actori, fara autori, multi prieteni si doua filme proiectate (unul de Man Ray si unul de René Clair). Cred ca a fost si prima data cind am auzit ca nu e corect ca eu sa vorbesc in Club A intrucit unii dintre autorii lansati de Cartea Romaneasca nu ar fi putut iesi in evidenta. Inevitabil, prin faptul ca eu organizez „Poeticile cotidianului“, as fi facut ca volumul meu sa iasa in evidenta. Cum faceam acest lucru din primavara si oricine ar fi vrut ar fi putut sa faca acelasi lucru in Club A, in locul meu, am luat-o drept o gluma proasta.
Majoritatea celor veniti in Club A erau oameni pe care nu ii vazusem in viata mea… oameni care venisera la o lectura de poezie… Si a fost plin.

- A doua seara: rap, teatru, film si autori
Cu o saptamina inainte aflasem la ce hotel va sta Emil Brumaru, cind vine Dan Sociu, ca Elena se intoarce in Bucuresti si Claudiu Komartin a revenit la sentimente mai bune pentru noi, pamintenii. In afara de Emil Brumaru, care a trecut zilele acelea prin Bucuresti fara sa apuce sa stea prea mult timp linistit, toti cei 4 „tineri“ – cum se obisnuieste sa ni se spuna (totusi e un termen discutabil... eu am 30 de ani) – ne-am intilnit in bucataria sediului Polirom. Nu e o metafora... am stat in seara respectiva in bucatarie si am primit autocolantele cu versurile noastre din volume, am facut o schita de scenariu pentru seara respectiva si totul parea sa mearga asa cum era programat. Si asa a si mers. Totul, mai putin un film care nu a vrut sa mai aiba sonor in Club A.

Deja aflasem ca, intr-o saptamina si jumatate de la iesirea volumelor din tipografie, submarinul lui Emil Brumaru se epuizase in depozit, toate volumele fiind deja vindute sau distribuite in librarii. Curios, dar idei precum poezia, „gen nevandabil“ pentru care „nu exista public“, pe care „nu il vor librariile“ si alte informatii „de specialitate“, care imi erau repetate de ani intregi, au fost contrazise de Cartea Romaneasca intr-o saptamina.
Sala de la Club A a fost iarasi arhiplina, si in zilele care au urmat am avut surpriza sa vad ca pina si presa (nu e cazul sa reiau aici „informatiile de specialitate“ enumerate in paragraful anterior) s-a aratat dispusa sa scrie despre lansarea neprafuita a Cartii Romanesti. Iulia Popovici a scris cu umor in Ziua, George Aurelian Ion a avut un articol la fel de viu ca si varianta noastra de lansare in Gandul, Observatorul cultural a strecurat si el o stire si pina si sobra Dilema veche a gazduit un articol al lui Matei Florian care mi-a aratat ca se poate scrie despre poezie fara oboselile obisnuite. Din Cotidianul am aflat ca parerea negativa a unuia dintre poetii din sala poate sa fie intr-un articol la fel de importanta ca multimea de pareri ale celor care s-au bucurat de ceea ce poate face poezia in Club A.

- Final si reluare
Cu citeva saptamini in urma, un post de televiziune romanesc in colaborare cu un cotidian au initiat o campanie pentru identificarea mecanismelor prin care se decanteaza elitele in Romania. Nu o sa enumar categoriile profesionale aduse in discutie (9 categorii). Voi aminti doar ca nici scriitorii si nici macar domeniul culturii in general (daca ii trecem cu vederea pe jurnalisti) nu au fost luate in seama. Acum, literatii si culturnicii pot sa se supere, pot sa creada ca sint nedreptatiti. Doar ca, daca Ian McEwan scria un articol despre atentatele de la Londra din aceasta vara in The Guardian chiar a doua zi dupa ce bombele explodasera in capitala britanica, foarte rar un autor cunoscut din Romania isi permite sa se apropie de probleme vii ale societatii. Ca sa-i impacam pe morocanosi merita spus ca duminica noaptea am vazut in emisiunea tv despre care vorbesc trei reprezentanti ai elitei cu pricina prezentati ca fotbalist la Steaua, cintaret de muzica usoara si patron de club de fotbal. Asa stind lucrurile, se poate spune ca elita este treaba altora si ca literatura are citeva probleme reale de rezolvat.