Cînd am primit, anul trecut,
invitaţia la Festivalul Internaţional de la Rotterdam, era în
jur de 6 decembrie, cam de Moş Nicolae. Şi s-a dovedit a fi
realmente un dar. Ajuns la cea de-a 42-a ediţie, Poetry
International Festival Rotterdam este un festival pregătit pe
îndelete, cu lecturi şi discuţii despre poezie şi traducere.
Între 14 şi 19 iunie, la Rotterdam, s-a auzit poezie din toate
colţurile lumii, în toate limbile, traducerile în
engleză şi neerlandeză fiind proiectate pe ecran.
Dar să o iau cu binişorul: pe 14
iunie, ne-am întîlnit, poeţi, organizatori, voluntari
pentru festival. Ne-am cunoscut, ne-am plimbat cu vaporaşul pe
Meuse, apoi am luat cina într-o grădină de la marginea
oraşului, un loc fabulos, desprins din alte vremuri, cu mici iazuri,
flori, copaci, stupi, o casă cu iederă. Seara a fost dedicată
oraşului Rotterdam. Ion Mureşan a citit un poem fain, cu zepelin.
Pe 15 iunie, a fost deschiderea
oficială şi ne-am intrat în pîine. Lecturi (cu
transmisii in direct, pe Internet), discuţii, interviuri cu public,
la radio. Am citit şi la grădina zoologică, într-o seră cu
plante tropicale şi păsări cu felurite culori. S-au făcut
cartoline şi insigne cu poemele noastre. Totul foarte animat,
profesionist. Vremea a fost cam capricioasă, dar ne-am descurcat: cu
un pahar de vin şi cu poezie. Am întîlnit traducători,
oameni veniţi de departe special pentru festival. Am stat de vorbă
despre cîte în lună şi în stele. M-au bucurat
mult reacţiile de după lectură. Au venit oameni care mi-au spus că
le-a plăcut şi mi-au mulţumit pentru poezia mea, de parcă le-aş
fi făcut un dar. E mare lucru să vezi că poezia poate lumina
feţele oamenilor, le poate schimba privirea. Mi-au spus şi că le
place sonoritatea limbii române, că urmăreau repede traducere
de pe ecran, ca să poată asculta.
Am mai primit un dar: cînd am
ajuns în foaierul teatrului, am văzut la stand Duduca de
marţipan în neerlandeză. E prima mea carte tradusă integral,
pentru că, altfel, au mai fost traduceri în reviste, pe
diferite site-uri. Lucru minunat, e chiar volumul meu de debut. M-am
simţit foarte răsfăţată. Am dat autografe, m-am întîlnit
cu Jan H. Mysjkin, care a făcut foarte mult pentru poezia mea, cu
editorul, Arie van der Enst, care s-a arătat foarte interesat de
literatura română şi a promis să continue programul de
traduceri.
Am ascultat voci diferite, feluri
diferite de a scrie poezie, am cunoscut oameni pe care nu i-aş fi
putut întîlni altfel, despre a căror poezie nu ştiam
nimic sau prea puţin. Îl ştiam doar pe Ion Mureşan.
Am fost tare cîştigată
auzindu-i citind pe Ann Cotten, Oyvind Rimbereid, Jan Yun, Amina
Said, Eugène Savitzkaya, Admiel Kosman, Serhij Zhadan, Erin
Moure, Les Murray, Truong Tran, Jacob Groot, Robert Hass, Eduardo
Espina, Bakhyt Kenzjejev, Daljit Nagra. Desigur, unii mi-au plăcut
mai mult, alţii, mai puţin: chestiune de sensibilitate, de
afinitate, de viziune poetică. Îmi amintesc cu plăcere cum am
înregistrat eu şi Truong Tran poemele despre animale într-un
studio, cum am inventat sunete doar cu două perne, îmi
amintesc de căldura lui Bakhyt Kenzjejev şi a lui Robert Hass, de
Erin Moure, simplă, tăioasă şi blîndă în acelaşi
timp, de ideile trăsnite ale lui Edouardo Espina, de cum ne citeam
Ion Mureşan şi cu mine poemele la bere. De serile de dans din
foaier pînă noaptea tîrziu, împreună cu toţi cei
care au lucrat pentru festival, de la Bas Kawkman, directorul
festivalului, la Coreen Dekker, Marc Kregting, Loes van Rooij, Nezjma
Ramdas, coordonatorii programelor din cadrul festivalului, la Sarah
Ream, Dasha Koot...
La întoarcere, în avion,
discuţii cu vecinul de scaun de lîngă mine tocmai despre
poezie. Un om simplu, un român plecat la muncă, mîndru
de fata lui, care era la studii în Olanda, studii economice.
M-a întrebat ce este poezia.
Sînt lucruri palpabile pe lumea
asta, dar poezia nu este palpabilă. 0 nu poate fi conceput. I-am
spus că poezia este palpabilă, i-am citat frînturi de poeme.
Şi-a adus aminte de vremea cînd încă mai citea, că-i
plăcea Minulescu. Pînă la urmă, s-a înmuiat. La
aterizare, mi-a dăruit bomboane. Asta înseamnă că poezia
este întotdeauna 0+. Plusul este pentru fiecare altfel, altcum.
Uneori, este cu o mulţumire, alteori, cu bomboane...