OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind intinse zone sint sub ape, ajung si polemicile noastre culturale sa fie, cum altfel, „ploioase“. Vom da trei exemple de „polemici ploioase“.

1. Il citesc deseori pe Dan Petrescu in Ziua. Are umor, fulgerele sale (inclusiv la adresa revistei noastre) n-au avut darul sa ne deranjeze. O anumita colocvialitate corosiva face bine spiritelor neconstipate. Exista insa o zona unde Dan Petrescu ia foc pe rugul propriilor convingeri. In esenta, Dan Petrescu si-a luat distanta fata de ideile rostogolite din zona „boierilor mintii“, pe motiv ca ar fi invechite, iesite din uz, neprielnice unei democratii. „Cazul de la Tanacu“ i-a prilejuit infocatului polemist prilejul de a riposta din nou. Si de a gasi tainice legaturi intre ideile calugarului Corogeanu si ideile propagate din amvonul intelectual romanesc: „Faptul ca unul dintre intelectualii nostri cotati foarte sus converseaza cu ingerii, ba chiar se crede el insusi, intr-o oarecare masura, investit cu o misiune angelica, iar alintaturile sale metafizice sint bine prizate de snobi si de prosti, intra intr-o rezonanta obscura cu ororile gotice de felul celei intimplate la manastirea de linga Vaslui“ (Dan Petrescu, Romania metafizica, Ziua, 21 iunie).

Din punctul nostru de vedere, polemistul deraiaza in namol. Traseul prea scurt (si hazardat) prin care ajungi de la Tanacu la Plesu nu convine nici celor care ar fi de acord cu Dan Petrescu. Nu credem ca acel calugar s-a apucat de exorcizari citind cu nesat si fiind provocat de volumul Despre ingeri. Dar Dan Petrescu este ca un taur infuriat, vede rosu in fata ochilor ori de cite ori mai apare cite un volum semnat de Andrei Plesu. Ion Vianu a reactionat in revista 22 (nr. 800). Asa ca Dan Petrescu simte nevoia sa nuanteze, intr-un text ulterior, vorbind despre un soi de „rezonanta obscura“, ce nu ar implica neaparat o legatura cauzala (Dan Petrescu, Ecouri distorsionate, Ziua, 12 iulie).
Aici doream sa ajungem cu preopinentul nostru. De ce sa nu discutam separat cazul de la Tanacu, cu toate consecintele sale absurde? Dan Petrescu ramine o voce critica usturatoare. De ce atunci sa-si aprinda singur fitilul de la dinamita prin aceste asocieri inoperante?

Cazul de la Tanacu ar presupune si o privire spre sistemul nostru medical (si el ingropat in namol). Oamenii supusi „exorcizarilor“ au, de multe ori, grave probleme medicale. Irinei, fata moarta la Tanacu, i s-a dat drumul din spital, nevindecata, iar calugarii au uitat de medici si
s-au increzut in chinuitoare si torturante vindecari. Totul n-a fost decit o agravare a bolii.
Poate ca Dan Petrescu ar trebui sa vada, la elita noastra culturala, probleme terestre de adaptare, care presupun absenta tinutei si a prestantei, despre care vorbea in Observator cultural profesorul Mircea Martin. Sa lasam deoparte comparatia cu Tanacu (usor de demontat de cei direct vizati). Sa ne intrebam de ce, acolo unde „boierii mintii“ sint in vreun fel implicati, se isca probleme de reprezentare institutionala? La ora aparitiei acestui numar se stie deja cine se va ocupa de standul Romaniei de la Tirgul de la Frankfurt. Ce proportie va avea Humanitas, isi va taia din nou felia cea mai groasa din tortul cu bezele aromate? Aceasta este o intrebare de rostit.

2. Noua ne place Ioan T. Morar, mai ales cind isi pierde umorul si cind devine taticul fioros care apara revista „pui“ Idei in dialog, de parca aceasta publicatie nu se poate descurca singura. Ne mai place Ioan T. Morar si pentru ca s-a apucat sa scrie roman; chiar cautam un prilej in Observator cultural sa asternem citeva rinduri placute si rezonabile despre Lindenfeld. Dar sintem nevoiti sa mai asteptam. Deocamdata am fost loviti de trasnet. Ne-am uitat la montajul „literar-artistic“ gazduit de revista Orizont (nr. 6), un „omagiu“ de netarmurita pretuire si de glorificare adus scriitorului Ioan T. Morar. Si am vazut cum un subordonat al lui Ioan T. Morar de la ziarul Cotidianul, e vorba de Cristian Patrasconiu, ii ia un interviu sefului sau, intimplator tot Ioan T. Morar, de la acelasi ziar Cotidianul. Iata o premiera in presa romaneasca: sa ajungi sa fii intervievat de propriul tau angajat! Ce i-o fi promis Ioan T. Morar? O marire de salariu? Un contract pe termen nelimitat? O secretara mai ochioasa si mai plina de nuri? Un concediu prelungit toata luna august si bani indestulatori pentru lotiuni de plaja? Punem aceste intrebari pentru ca prea lipsit de tensiune este interviul.

Eliberat de acest epuizant interviu, Ioan T. Morar se napusteste asupra lui Bogdan Suceava (Academia Catavencu nr. 27). Ca sa-l nauceasca definitiv, Ioan T. Morar zice ca, la Conferinta Uniunii Scriitorilor, Bogdan Suceava „ar fi inceput un bruiaj de mahala“ cind ar fi vorbit Nicolae Manolescu. Am fost si noi in sala. Putem depune marturie ca, atunci cind Nicolae Manolescu a vorbit, nu s-a auzit nici musca, daramite Bogdan Suceava, caruia si noi i-am respins texte, dar i le-am si publicat, ca asa e frumos, sa lasi oamenii sa se exprime, cind au ceva de spus, fara sa-i iei la palme si sa-i acuzi de pacatele parintilor. In final, draga Biju, transmite salutari domnului Agopian, care prin aprilie zicea ca Observatorul cultural are obsesii, iar prin iunie a inceput sa citeze dintr-un interviu din revista noastra cu Livius Ciocarlie. O frumoasa dovada de fair-play din partea domnului Agopian, caruia ii uram vinzare buna cu Tobit, editia a II-a, revazuta.

3. In Romania literara (nr. 28), ca o ploaie binefacatoare, citim o cronica extrem de mestesugita si de pregnant curajoasa, scrisa de Dan C. Mihailescu la Jurnal II de Mircea Cartarescu. Cronica polemica, evident, dar atit de normala, fara encomiastice gratulari, dar si fara pamfletare contestari suparatoare.