Nr. 611 din 10.02.2012

Memoria locurilor
Biblioteca observator cultural
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Document
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Memorialistică
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Noiembrie   |   Numarul 450   |   Politică, alegeri şi minerit

Politică, alegeri şi minerit

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Politic | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Tragicul accident minier de la Petrila, soldat cu morţi şi răniţi, a suscitat şi resuscitat o vie emoţie în rîndul opiniei publice româneşti. Aşa, în generalul ei, căci altminteri avem mari rezerve faţă de impactul dramelor autohtone în particularul lor. Autorităţile administrative locale din Valea Jiului au intrat în alertă, ca şi cele centrale, un întreg mecanism organizatoric şi decizional, în cap cu preşedintele Băsescu şi cîţiva miniştri ai cabinetului Tăriceanu, s-a pus în mişcare pentru a rezolva o situaţie de criză, dar şi pentru a aplana efectele ei în imediat. Mass-media au prezentat şi comentat în detaliu – uneori prin repetiţii şi prin reportaje superficiale – gravul accident care ridică din nou vălul asupra României reale. Cînd mor oameni – şi nu doar unul – situaţia deja capătă aspecte greu de tratat prin simple declaraţii de presă. Ce se întîmplă?
 
Abia atunci cînd se produc catastrofe naturale (inundaţii, cutremure), epidemii sau accidente cu implicaţii majore, parcă o altă lume românească iese la iveală. Acea Românie nu prea veselă, oarecum tristă şi resemnată în eternitatea ei ancestrală, fără prea mult umor, dar nici disperată, ci cumva adaptată la supravieţuire, vine cu o teribilă seninătate. O revoltă resemnată izbucneşte ca să dispară rapid, aşa cum a apărut, în neputinţă şi în fatalism. Asta e, nu se poate face nimic etc. Că este vorba de pensionari sau de ţărani din localităţi izolate, care trăiesc de secole fără lumină şi apă curentă, pensionari debusolaţi de lipsuri materiale, copii fără cămin sau oameni fără căpătîi, bolnavi incurabili sau handicapaţi neajutoraţi vin peste noi să ne atragă atenţia că există. Şi sîntem sensibilizaţi la iuţeală. Vrem să facem ceva pentru ei, bunele intenţii se agită şi ele, ca apoi să dispară în neantul indiferenţei de unde au ieşit. Solidaritatea noastră dispare rapid în individualismul rece şi cinic al lui fiecare-pentru-el. Să nu ne facem iluzii şi nici să ne minţim. Acolo ne aflăm şi astăzi. Acum.
 
Incidentul-drama-tragedia trec şi o dulce nepăsare combinată cu faimoasa noastră indiferenţă a lui „lasă-că-merge-şi-aşa“ trage lucrurile şi viaţa înainte. Cu 10.000 de euro pe lună sau 5 milioane de lei vechi de la o pensie la alta, fiecare face ce poate şi cum poate. Că au venit NATO şi UE peste noi – adică invers, ne-am dorit mult această asociere, care, de ce să nu recunoaştem, a adus şi va aduce multe beneficii României în ansamblu, şi fiecăruia dintre noi, aşa, cît de puţin, dar a mişcat ceva din inerţia cea de toate zilele – este adevărat. Vin fonduri, se pot accesa prin proiecte, se pot face multe lucruri bune în favoarea celor mulţi-puţini cîţi sîntem. Drama de la Petrila se conjugă cu criza sistemului financiar occidental – nu degeaba s-au întîlnit în formula G20 cei mai importanţi actanţi ai lumii de azi: ca să vedem ce şi cum pe viitor –, dar şi cu luptele politice intestine din spectrul politic românesc. Apropierea alegerilor parlamentare a indus o doză suplimentară de vînzoleală şi de agitaţie în viaţa noastră de zi cu zi. Instituţiile statului sînt obligate să funcţioneze şi să gestioneze situaţii de criză, dincolo de partizanatele politice.
 
Oare cine sînt acei „voi“, „ei“ sau „noi“ vînturaţi pe fel de fel de pancarde în favoarea sau împotriva unuia sau altuia dintre candidaţii la un loc în Parlamentul României? Cine să ne spună cine sînt „ei“, ăia răi, şi cine sîntem „noi“, cei buni, harnici şi gospodari? Nu cumva sîntem cu toţii pe aceeaşi corabie în derivă, nu avem cu toţii aceleaşi visuri şi himere? Obligaţiile nu ar trebui echitabil distribuite? Devoalarea unor lefuri uriaşe ale unor angajaţi ai statului român nu rezolvă nimic. Ar schimba doar nişte nume cu alte nume, pe ale „lor“ cu ale alor „noştri“. Nu vom ajunge nicăieri. Am ajuns într-un punct politic mort. Cum se poate ieşi din el? Printr-o responsabilizare a factorilor politici şi printr-o solidarizare transpartinică: interesul REAL al românilor şi al României. Cine să facă asta dacă însuşi preşedintele Băsescu aţîţă spiritele partizane şi face strict politica unui singur partid? Reacţia contrară nu se lasă aşteptată. Şi atunci?
 

Miron Cosma a fost reactivat rapid, într-un moment de criză, şi la OTV s-a răţoit la toată lumea, inclusiv la ortacii lui şi la actualii lideri sindicali din Valea Jiului, care fac jocul autorităţilor. Zice el, dar dacă aşa ar putea să şi fie? Sigur că ceva nu este în ordinea dezordinii liber acceptate pe la noi, şi nu de azi, de ieri. Vechiul clivaj care există între elitele româneşti şi „gloată“ nu s-a micşorat decît aparent. Televizorul îi uneşte şi pe bogaţi şi pe săraci, dar în rest? Nu are rost să facem comparaţii şi statistici, există destule date care ar putea folosi la găsirea unor soluţii şi la punerea în aplicare a unor decizii corecte, care să ne menţină pe linia de plutire în vremuri ce se anunţă tulburi. Soluţiile nu pot fi decît politice. Şi de larg consens naţional. Să vedem cum vor putea fi puse ele în practică.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
AVALON. Modelul prezidenţial
La telefon, Ion Vinea
Cele mai comentate articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Exponatul
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
Caragiale de ieri şi politicienii de azi
Cele mai recente comentarii
Cand "executia simbolica" a tatuclui Base?
Prea multa patima
MEMORIA-I OCHIUL TIMPULUI ( şi nu numai d-lui. Peter Dan)
da, da,
vaz ca,
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV