OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Trei reuniuni politice importante s-au desfasurat vineri si simbata, la Bucuresti si Tg. Mures, schitind un tablou post-electoral interesant. Actualul partid de guvernamint a trecut rapid si fara probleme prin conferinta nationala extraordinara, proiectind o unitate fara cusur si oarecum neasteptata. Fostul partid principal de guvernamint, PNTCD, in schimb, a avansat greoi si sincopat in lucrarile de doua zile ale celui de-al treilea Congres national, deloc surprinzator pentru o grupare care a cunoscut o cadere masiva la ultimele alegeri. In fine, Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania la Consiliul Reprezentantilor Unionali a parut a-si fi pastrat in mare masura coeziunea, in ciuda unor disensiuni intre aripa moderata si cea radicala pe tema colaborarii cu PDSR-ul la guvernare si nu numai.

Primul ministru Adrian Nastase a fost ales presedinte al Partidului Democratiei Sociale din Romania cu o unanimitate senzationala, care il face liderul necontestat al principalei forte politice a tarii, dominata pina acum de personalitatea lui Ion Iliescu. Este un moment de considerabila semnificatie in arena politica romaneasca, in masura sa influenteze evolutia ulterioara a acestui partid si sa dea primului ministru o autoritate politica mai mare decit a oricarui sef de guvern din perioada post-comunista. Votul pentru Adrian Nastase are semnificatia unei imputerniciri practic totale de a conduce guvernul cu mina forte, ceea ce este nu numai in contrast frapant cu slabiciunea predecesorilor sai, dar si premiza unei guvernari mai eficiente si mai coerente. In mai toate tarile democratice, seful guvernului este si liderul partidului de guvernamint si nu, cum s-a intimplat invariabil in Romania din decembrie ‘89 incoace, un personaj mai mult sau mai putin proeminent al partidului, supus insa controlului si cenzurii altora mai mari. Daca noul presedinte va imprima PDSR-ului o doctrina si o politica social-democrata de inspiratie occidentala, asa cum se asteapta multi, ramine de vazut.

Unanimitatea pe care a intrunit-o este, din acest unghi de vedere, cam derutanta, caci printre delegatii la conferinta nationala au fost destul de numerosi baroni conservatori ai partidului, oameni cunoscuti pentru vederile lor etatiste, populiste sau ultra-nationaliste. De ce il vor fi sustinut acestia pe Adrian Nastase, intr-un vot care a fost in definitiv secret? Sa fi primit ei asigurari de vreun fel sau altul din partea primului ministru? Vor fi stiind ei ceva in privinta intentiilor reale ale noului presedinte al partidului? Nu cunoastem raspunsul la aceste intrebari. Oricum, unanimitatea este o ciudatenie intr-o grupare democratica si un motiv de stinjeneala intr-o tara in care ea are niste conotatii aparte, chiar daca efectul asupra guvernarii va fi, cum spuneam, benefic.

Taranistii numai de unanimitate nu au avut parte la congresul lor. Dezbaterile asupra greselilor trecutului si a cailor de revitalizare in viitor au fost polemice si pline de semnificatii in cele doua zile si ceva ale Congresului. Ele au prevestit o schimbare si ea s-a produs. Alegerile pentru presedintele partidului au fost viu disputate, rezultatul decisiv fiind obtinut abia in al doilea scrutin. Profesorul Andrei Marga va prezida partidul lui Maniu si Coposu. Este o alegere inspirata, pentru ca fostul ministru al educatiei in guvernele din ultimii ani, poate cel mai performant membru al acestor guverne, are capacitatea organizatorica, viziunea novatoare si potentialul intelectual de a revigora si relansa PNTCD-ul pe o traiectorie de succes in anii urmatori. Impreuna cu lideri din generatia mai tinara care s-au impus la acest Congres, noul presedinte are o sansa buna sa redea spectrului politic romanesc, grav amputat prin neintrarea PNTCD-ului in Parlament, un curent crestin-democrat puternic, similar celor din democratiile occidentale.

La Tg. Mures, Consiliul Reprezentantilor Unionali al UDMR nu a fost lipsit nici el de controverse si chiar ciocniri, de altfel cit se poate de naturale intr-o uniune eterogena din punct de vedere politic si doctrinar, unita doar prin etnicitate. Curentul majoritar si determinant in UDMR ramine cel moderat si pragmatic. Colaborarea cu PDSR, care plaseaza uniunea undeva intre opozitie si guvern, poate chiar mai aproape de putere decit de adversarii ei, este controversata si etichetata uneori ca oportunista. Dar UDMR-ul obtine avantaje care s-ar putea dovedi chiar mai importante decit cele cistigate cind se afla efectiv la guvernare. Surpriza nu este UDMR-ul, ci PDSR-ul care a fost in stare sa depaseasca retorica nationalista si sa demonstreze un pragmatism benefic pentru el si pentru tara deopotriva in domeniul sensibil si foarte atent observat in strainatate al relatiilor inter-etnice.

Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)