Daca viata politica inca nu a dat in clocot, viata unor institutii sigur a dat. Nu exista ceva mai daunator pentru functionarea si credibilitatea unui stat de drept decit zvonistica devenita metoda de lucru. Pentru ca acest lucru sa nu se intimple, conducatorii respectivelor institutii au obligatia sa reactioneze imediat. Formula no comment merge la vedete din show-biz, nu la autoritati publice, pentru care lipsa sanctiunii imediate a colportarii de zvonuri prin dezmintiresau clarificare indreptateste si alimenteaza suspiciunea. Iata doar citeva exemple ale acestei veri caniculare.
La inceputul lunii iunie, procurorul Irinel Paun, seful Directiei Generale Anticoruptie din Ministerul Internelor si Reformei Administrative, a inregistrat la Parchetul General o plingere penala in care il acuza de abuz in serviciu pe Marian Sintion, cel de la care a preluat conducerea DGA. Concret, ar fi vorba de un protocol intre DGA si o organizatie neguvernamentala, Asociatia pentru Implementarea Democratiei, prin care DGA oferea sprijin logistic pentru infiintarea unui Centru National de Voluntariat pentru Integritate (CNI), presupunind obligatia atragerii unor finantari din afara MIRA. Scopul infiintarii CNI – intr-o tara in care combaterea coruptiei continua sa fie extrem de atent monitorizata de Comisia Europeana ca si de celelalte state membre ale UE – era de a contribui, prin informarea corecta asupra coruptiei si combaterii acesteia din cadrul MIRA, la cresterea increderii cetatenilor in structurile ministerului.
Ceva l-a suparat tare de tot pe Irinel Paun de a considerat ca obiectiile sale (referitoare la atragerea fondurilor exterioare) nu pot fi rezolvate pe cale administrativa si a recurs la o plingere penala. in acest moment, proiectul, in loc sa functioneze cu motoarele turate, mai degraba stagneaza, spre nemultumirea celor doi finantatori externi: Ambasada Marii Britanii, contributor cu 75.000 de lire sterline, si Ambasada Olandei, a carei contributie a fost de 13.500 de euro. Dincolo de sprijinul reafirmat de reprezentantii diplomatici ai celor doua tari fata de proiect, ambasadorul Regatului Tarilor de Jos vorbeste chiar de ingrijorare: „Din pacate, am aflat despre dificultatile parteneriatului dintre AID si DGA. Nu a trecut neobservat faptul ca DGA, sub noua conducere, a incercat sa modifice obiectivele proiectului, ceea ce a produs disconfort partenerului AID“ (Cotidianul, 23 iulie 2007, „Conflictul de la DGA, la un pas de un scandal diplomatic“).
ingrijorare exista si la Bucuresti, mai ales ca in Raportul privind evolutia masurilor de acompaniere in Romania dupa aderare, elaborat de Comisia Europeana la 27 iunie 2007, initiativa DGA a fost pozitiv apreciata: „…DGA s-a angajat intr-o campanie preventiva coerenta, atit prin activitati realizate in colaborare cu personalul Ministerului de Interne, cit si in parteneriat cu societatea civila, incercind sa implice diverse segmente ale publicului larg (precum organizatiile de studenti) in eforturile institutiilor publice de a-si reforma administratia si personalul“.
Mai poate MIRA sa accepte prelungirea acestei situatii? Sigur, odata sesizat cu o plingere penala, Parchetul trebuie sa o solutioneze dar, pentru ca e cald, pentru ca e vacanta sau din alte motive, la sase saptamini dupa depunerea plingerii nu avem o solutie, iar proiectul e in stand by. Aceasta in ciuda faptului ca in Romania exista o prevedere constitutionala referitoare la prezumtia de nevinovatie! Ceea ce inseamna ca persoanele anchetate sint considerate nevinovate si ar trebui lasate sa-si faca treaba pina cind procurorul de caz va decide, daca va decide, trimiterea in judecata. A bloca desfasurarea unui proiect si a unei activitati numai pentru ca exista o plingere penala formulata mi se pare de neacceptat. Sper ca ministrul Cristian David sa faca aplicarea concreta a prezumtiei de nevinovatie si sa-si asume continuarea proiectului inceput cu AID. in fond, cine mai bine decit procurorul Irinel Paun, de doua ori anchetat pentru luare de mita, iar in prezent el insusi obiect al unei plingeri penale din partea predecesorului sau, ar putea intelege substanta acestui drept fundamental care este prezumtia de nevinovatie?
Iar Parchetul General ar putea sa se miste ceva mai repede, tocmai pentru ca e vorba de credibilitatea unei structuri ca DGA!
Presedintele Basescu ar trebui sa ne lamureasca
Si pentru ca am ajuns la Parchet, cred ca e firesc sa analizam putin vorbele si tacerile procurorului general, Laura Codruta Kovesi. Un ziar a publicat saptamina trecuta o informatie – in stil senzational, recunosc – cum ca doamna Kovesi s-ar fi intilnit la Neptun cu presedintele Basescu. Ziarul afirma: „Contactata de noi, miercuri, Kovesi a recunoscut ca s-a aflat in perioada invocata in statiunea respectiva, unde se afla si presedintele, dar a sustinut ca nu a fost cazata in complexul de vile ale RAPPS, unde adasta presedintele, ci la un hotel privat.
Totusi, Kovesi a refuzat sa raspunda la intrebarea daca s-a vazut ori ba cu presedintele pe durata sederii“. (Cancan, 28 iulie 2007). Laura Kovesi e prea procuror ca sa nu stie ca nu are nici o importanta unde anume a fost cazata. Ceea ce conta era daca s-a intilnit (si a discutat) cu presedintele Romaniei. Nu am de ce sa nu cred informatia data de ziar cum ca doamna procuror general a refuzat sa raspunda, de vreme ce pe site-ul institutiei nu este nici un comunicat care sa inlature cu fermitate insinuarile ziarului, anume ca intilnirea cu presedintele a avut ca scop punerea la cale a „dosariadei de toamna“. Refuzul de a raspunde la intrebarea privind intilnirea cu presedintele e de maxima gravitate, la fel ca si lipsa unui comunicat oficial. Concediul este o scuza inacceptabila, pentru ca Laura Kovesi ocupa cea mai inalta magistratura in cadrul Ministerului Public, iar relatarile privind presiunile politice asupra acestei institutii au tinut si tin pagina intii a ziarelor. Procurorul general Kovesi are obligatia de a-si apara institutia pe care o conduce. Altfel, formula no comment poate fi speculata inclusiv in felul urmator: doamna Kovesi nu stie ce sa raspunda. Daca admite ca s-a intilnit cu presedintele Basescu, va trebui sa faca fata maniei acestuia. Daca neaga, exista riscul ca ziarul sa aiba intr-adevar surse in interior si sa produca dovezi.
Evident, este posibil ca nici una dintre aceste variante sa nu fie adevarata, dar pentru asta procurorul general trebuie sa vorbeasca.
A, sigur, ar mai trebui si presedintele Basescu sa vorbeasca si sa ne lamureasca, informatia fiind de maxim interes public, sau macar purtatorul sau de cuvint, dar in cazul acestuia din urma m-as multumi daca macar pagina de Internet a presedintiei ar fi actualizata, pentru ca e inadmisibil ca discursuri ale presedintelui sa lipseasca de acolo de parca nu s-ar fi intimplat vreodata.

