OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sfirsitul Uniunii Sovietice a adus o serie de reforme socio-economice cu importante efecte atit asupra evolutiei culturale a Rusiei in general si asupra politicilor sale culturale, cit si la nivel regional. Dar aceste reforme au venit si vin in continuare de la centru, si in implementarea lor se folosesc metode si practici depasite. In putine zone, in masura posibilitatilor, se incearca in ultimul timp coordonarea unor asemenea reforme la nivel regional – este cazul zonei Nizhni Novgorod.

Regiunea Novosibirsk face parte din Districtul Federal Siberia, avind o populatie de 22,4 milioane. Novosibirsk este centrul administrativ, fiind si un important nod al cailor de transport din regiune. Novosibirsk dispune de cele necesare pentru aplicarea eficienta a reformelor: are o industrie puternica, centre de cercetare stiintifica si e situat in centrul unei retele de transporturi deosebit de vaste. Citeva programe de dezvoltare urbana au intrat de curind in functiune aici, pentru prima data in multi ani; de exemplu, Proiectul de dezvoltare socio-economica a orasului in primele decade ale secolului XXI sau Proiectul de stabilire a prioritatilor de dezvoltare a orasului Novosibirsk pe termen mediu si lung.

In perioada anterioara actualelor reasezari (perestroika), politicile economico-sociale ale orasului aveau ca baza, prin traditie, prelucrarile industriale (mai ales in domeniul industriei de armament), alaturi de cercetarea stiintifica in institute si centre universitare. In ultimii ani, politicile urbane si regionale elaborate, la origine, de Guvernul federal au suferit importante deturnari – din cauza redistribuirii proprietatii, a destramarii sistemului defensiv centralizat al URSS, a distrugerii legaturilor economice interregionale dupa dezintegrarea Uniunii, a suspendarii finantarii de catre stat a activitatilor universitare si stiintifice. Anii ’90 au adus o scadere dramatica a importantei unor domenii esentiale pentru regiunea Novosibirsk, cum ar fi ingineria mecanica, iar proasta organizare la nivelul sistemului monetar si deficitarul sistem de impozitare au facut ca nivelul investitiilor in industria locala si in economia urbana sa fie foarte scazut.

Practic, descentralizarea in domeniul Apararii a dus la o lipsa acuta a cererii in domeniul cercetarii stiintifice militare, activitate in care erau implicate centre de cercetare, de proiectare, de planificare. Recesiunea economica regionala a afectat, fireste, politicile sociale locale: standardul de viata al cetatenilor a scazut, nivelul somajului a cunoscut o importanta crestere, s-au amplificat o serie de procese demografice negative, iar indicatorii sanatatii populatiei urbane au inregistrat o ingrijoratoare scadere. Industria zonei Novosibirsk a pierdut aproximativ 200.000 de specialisti, care fie au ramas someri, fie s-au reorientat profesional.
Totusi, in ciuda scaderii productiei generale de marfuri, s-au inregistrat progrese intr-o serie de domenii axate pe productia de bunuri de consum. Comertul en gros si en detail e in plina dezvoltare, si s-a format deja o infrastructura de piata. In ciuda exodului de creiere, orasul a gasit resursele necesare pentru a promova productia de software. Cercetatorii folosesc adesea sintagma silicon taiga cu referire la complexul academic Novosibirsk. Firmele de software se inmultesc pe zi ce trece, iar numeroase companii de software din Moscova sau din strainatate isi deschid filiale aici.


Societatea civila

Notiunea de „societate civila“ se bucura de atentie sporita in ultima vreme. Sectorul non-profit este in continua dezvoltare. Timp de 15 ani, s-au pus abia bazele reorganizarii institutionale. Numeroase parteneriate non-profit si ONG-uri iau fiinta in oras in fiecare an. In 2002, numarul de ONG-uri a ajuns la 3000. Totusi, nici sectorul economic privat, nici organizatiile civice nu se implica inca asa cum ar trebui in activitati de proiectare si planificare, in definirea unor politici in acest domeniu; cu alte cuvinte, democratia participativa e inca la inceput in Novosibirsk. Organizatiile civice nu au capatat inca un caracter de masa, nu sint inca destul de vizibile si de solide. Majoritatea nu au reusit inca sa puna la punct politici si strategii clare de lansare a programelor proprii la nivel de oras. Functioneaza independent, fiecare in domeniul sau restrins, particular de activitate. Activitatile publice ale cetatenilor se desfasoara pe baza legislatiei federale: Legea organizatiilor civice (mai 1995), Legea activitatilor si a organizatiilor de caritate (august 1995), Legea organizatiilor non-profit (ianuarie 1996) si Legea autonomiei culturale nationale.
Totusi, „al treilea sector“ – al organizatiilor civice – incepe sa se mobilizeze. Exista deja exemple de cooperare intre ONG-uri si diverse structuri statale – mai ales cu administratia locala. Reprezentanti ai unor organizatii civice din oras au functionat ca membri in consilii, comisii si comitete oficiale din administratia locala. Dar ONG-urile nu au reusit, inca, sa reprezinte un factor decizional in cadrul conturarii politicilor publice, ca sa nu mai vorbim de controlul financiar. Cei care implicati in „al treilea sector“ nu se bucura, in general, de nici un fel de protectie.

Din 1994, functioneaza un Centru de sprijin al Initiativelor Civile, care astazi reuneste infrastructurile centrelor de resurse ale ONG-urilor din 12 orase siberiene. Centrul a dezvoltat o metodologie de colaborare a ONG-urilor cu birourile guvernamentale (executiv si legislativ). Dar mandatul lor nu acopera si zona culturala. Sint peste 500 de ONG-uri cu target cultural in Novosibirsk (nu putem oferi numarul exact, intrucit nu exista o baza de date in acest sens). Managerii lor sint profesionisti cu experienta, care s-au ocupat de implementarea unor proiecte internationale, astfel deprinzindu-se cu activitatile de proiectare, marketing si comunicare la nivel international, stringere de fonduri prin fundatii internationale (Institutul pentru o Societate Deschisa, Fundatia Ford, Institutul Goethe). In activitatea lor, acestia utilizeaza cele mai noi tehnologii, avind o baza tehnica multumitoare (echipamente, conectare permanenta la Internet). Cele mai multe dintre ONG-urile cu target cultural se intereseaza in primul rind de activitatile creative. Ele functioneaza insa izolat, nu sint suficient de bine organizate si nu sint inca perfect constiente de rolul important pe care l-ar putea avea, pe plan local, in construirea de politici culturale. Organizatiile culturale non-profit nu cunosc prea bine metodele moderne de dezvoltare a societatii civile (implicare in procesele legislative, constituire de coalitii, organizarea unor campanii de sprijin pentru anumite initiative etc.).

Conform unui raport alcatuit in cadrul proiectului Protectia drepturilor si a intereselor organizatiilor non-profit, realizat de organizatia non-guvernamentala din Novosibirsk „Leader’s Club 2002“, un obstacol important intimpinat de organizatiile culturale non-profit in dezvoltarea lor (atit in Siberia, cit si in Rusia) il reprezinta prevederile contradictorii din cadrul legislatiei care reglementeaza activitatile organizatiilor culturale non-profit – Regulamentul privind Impozitele, adoptat in 2001 –, ca si alte documente legale, anuleaza o serie de privilegii de care se bucurau organizatiile culturale non-profit. Impozitarea in domeniul afacerilor impiedica finantarea de activitati statutare ale organizatiilor non-profit. Aceste organizatii nu au experienta si cunostintele necesare pentru a-si asigura protectia legala (astfel neexercitindu-si un drept constitutional); lipsa fondurilor nu permite angajarea de personal calificat. Numai doua din cele 300 de organizatii pe studierea carora se bazeaza raportul sus-mentionat au reusit sa-si apere drepturile in justitie. Astfel ca cele mai multe au suportat pierderi (diverse amenzi, reclamatii etc.).


Politici culturale

Actualele politici culturale sint determinate de urmatoarele aspecte:
1. Principiile care stau la baza metodelor de finantare sint depasite. In plus, practic nu exista surse financiare altenative, non-guvernamentale (sponsorizari particulare, stringere publica de fonduri).
2. Baza legislativa este depasita; diversele tipuri e interactiuni intre participantii in procesul cultural nu au fost inca legiferate multumitor; Legea Sponsorizarilor inca nu a fost ratificata etc.
3. Transparenta e inexistenta. Lipsa ei se simte in toate sectoarele coordonarii activitatilor culturale. Printre altele, absenta ei se mentine din cauza traditionalei (si inertialei) distributii a fondurilor pe verticala, in cadrul forurilor administrative.
4. Directivele Ministerului Culturii fac legea.
5. Managementul cultural pe verticala este extrem de inflexibil.
6. Lipsa mecanismelor orizontale de tip integrativ blocheaza dezvoltarea in cadul sectorului cultural.
7. Lipsa abordarilor pe baza de proiect/ program.
8. Lipsa planurilor strategice.
9. Sectoarele non-guvernamentale nu se pot implica in procesele decizionale.
Totusi, autoritatile locale nu pot sa neglijeze complet activitatea ONG-urilor.

De exemplu, profesionisti din diverse ONG-uri au fost invitati sa tina prelegeri la Academia Siberiana de Servicii Civile si, astazi, cursurile lor au devenit parte a programei academice. Din 1995, diverse departamente care sa asigure legatura cu ONG-urile au fost infiintate in cadrul structurilor administrative municipale si regionale, si au aparut numeroase programe de colaborare cu sustinere guvernamentala. Dar nu s-a schimbat nimic in activitatea Comitetului Culturii de la nivel municipal sau regional. In 2000-2002, a fost anuntata, de catre autoritatile municipale, intentia de a sustine „proiecte sociale sanatoase“. Desi suma alocata era limitata, au fost sustinute 22 de proiecte. Majoritatea aveau ca target imbunatatiri in cadrul mediului social municipal – unul singur avind bataie culturala: Laboratorul de Creatie al Dramaturgilor Siberieni, realizat de Asociatia Teatrelor Independente din Siberia si din Urali.
In general, inteactiunea dintre organizatiile culturale non-profit si autoritatile locale ramine superficiala. Destul de frecvent, persoane oficiale isi dau acordul de a „cofinanta“ anumite proiecte (festivaluri, de exemplu), lasind sa le fie folosita „firma“ in actiunile publicitare. Dar nu intotdeauna si participa la respectivele evenimente, iar sprijinul financiar pe care-l ofera este mai degraba simbolic. In orice caz, prin comparatie cu situatia existenta in perioada comunista, cind nici un fel de initiativa individuala nu era permisa, tipul acesta de colaborare poate fi considerat un pas inainte.


Viitorul?

Prin urmare, ce e de facut pentru a asigura dezvoltarea de politici culturale cu o mai pronuntata dimensiune democratica in Novosibirsk? Un prim lucru ar fi derularea unor cercetari privind activitatea desfasurata, in regiune, de organizatiile non-profit, pentru a crea o baza de date dedicata ONG-urilor si altor tipuri asemanatoare de organizatii sau asociatii. Astfel, s-ar putea contura mai clar imaginea sectorului cultural independent si a activitatilor sale si ar exista un fel de evidenta a profesionistilor, a managerilor din domeniu, care sa poata fi solicitati ori de cite ori e urmarita infiintarea unor echipe mixte (de repezentanti ai autoritatilor locale, alaturi de membri ai unor organizatii independente) care sa lucreze in domeniu.

Astfel, folosindu-se experienta acumulata in cadrul proiectului Policies for Culture (a carui aplicare a inceput deja, printr-o serie de actiuni culturale, in Romania si in Bulgaria), prin implicarea expertilor formati deja in aceste tari, vor putea fi demarate, la nivelul administratiei municipale, discutiile cu referire la politicile culturale – adunind laolalta specialisti in realizarea de proiecte si reprezentanti ai societatii civile. E timpul sa se insiste in aceasta directie, pentru ca toti acesti oameni trebuie sa ajunga sa inteleaga importanta dimensiunii culturale in dezvoltarea unei societati democratice, ca si necesitatea reformei in cadrul politicilor culturale, pentru a le racorda la noile cerinte ale perioadei de descentralizare. ONG-urile cu target cultural trebuie sa devina constiente de propria putere; au nevoie de pregatire pentru a sti cum sa comunice eficient cu autoritatile locale; trebuie sa invete modalitatile moderne de implicare in procesul decizional. La rindul lor, reprezentantii autoritatilor trebuie sa fie pregatiti sa stimuleze dezvoltarea sectorului independent, pentru ca astfel acesta sa poata contribui la reproiectarea politicilor locale.

E foarte important sa se dezvolte un mediu de comunicare menit sa faca cunoscute intentiile comune majoritatii ONG-urilor implicate in activitati culturale din Novosibirsk, ca si nevoile cu care se confrunta ele; sa formuleze criteriile de avut in vedere in construirea noilor strategii de actiune culturala; sa creeze o Coalitie Culurala in care sa se integreze toate organizatiile non-profit din domeniu, facilitind implicarea ONG-urilor in dezvoltarea politicilor culturale la nivel local.
Proiectul Policies for Culture poate constitui o serioasa baza consultativa de relansare a procesului re-gindirii politicilor culturale in Siberia, incurajind participarea efectiva a organizatiilor din sectorul independent la construirea acestor politici pe plan local si dezvoltind relatii de lucru eficiente intre acest sector si autoritatile locale.


Traducere de Cristina IONICA
________

Ludmila IVASCHINA este manager cultural la Novosibirsk. Articolul de fata a aparut initial in Policies for Culture Journal (iulie 2002).