Discursul presedintelui Traian Basescu de condamnare a comunismului readuce in dezbaterea autohtona clivajul stinga-dreapta, abandonat cu mult inaintea campaniei electorale din 2004. Social-democratii, care se declarau recent reprezentanti ai stingii europene, s-au radicalizat brusc si au trecut, potrivit traditiei postdecembriste, de partea extremistilor din Partidul Romania Mare. Admiratorii si nostalgicii regimului comunist si-au propus nu doar sa sustina huiduielile rusinoase ale PRM din Parlament, ci sa le si continue pe micile ecrane. Membri de marca ai PSD, inclusiv si mai ales cei din tabara reformatoare, au tunat si fulgerat impotriva ideii de condamnare a comunismului aproape la fel de isteric ca Vadim Tudor. Alaturi de ei, analisti si moderatori care-si stranguleaza seara de seara prada la comanda patronului se reintorc in transeele antidemocratice.
Dan Voiculescu, fondatorul trustului de presa care administreaza Antena 3, le-a oferit gazduire, zile la rind, tuturor celor care s-au inversunat impotriva Raportului Tismaneanu si care aveau destule cuvinte pentru a-l pune la zid pe Traian Basescu. Fostul informator, care-si semna delatiunile cu pseudonimul Felix, ii ofera in acest scop, de mai multa vreme, tribuna publica lui Corneliu Vadim Tudor, poate si cu gindul ca, la un moment dat, vor deveni parteneri politici. in acelasi timp, Voiculescu se poarta cu si mai multa atentie fata de liderii PSD, care la rindul lor ar putea fi din nou vehicol politic pentru conservatori, dar si un instrument eficient de atac la adresa sefului statului. Dan Voiculescu nu are nici doctrina, nici ideologie, ci doar interese. Printre interesele sale se afla inclusiv apararea sistemului din care provine, cel securisto-comunist, la care se inhama benevol ziaristi si comentatori, unii din convingere, altii din oportunism.
Sint din nou incriminati si terfeliti, cu incurajari vadimiste, la diverse posturi de televiziune, reprezentanti ai elitei intelectuale, care au fost invitati de presedinte sa asiste la discursul de condamnare a comunismului. Patapievici, Liiceanu si Plesu sint din nou vinovati pentru dezordinea societatii actuale, pentru circul parlamentar, pentru ceea ce gindesc si spun si chiar pentru ceea ce nu gindesc sau nu spun. Artizanii scandalurilor vizibile si invizibile gasesc intotdeanua planuri paralele pe care sa-si desfasoare artileria in asa fel incit lucrurile sa fie neclare, dar vinovatii sa fie bine definiti.
De o parte se afla PRM, PSD si PC, iar de cealalta parte Basescu si „sleahta lui de intelectuali“: Patapievici, Liiceanu, Plesu. Chiar si Vladimir Tismaneanu, seful comisiei care a intocmit raportul de condamnare a comunismului, pare exclus din confruntare. Democratii si liberalii s-au asezat confortabil la tribuna, raminind spectatori anemici, neangajati si neinteresati de subiect. Pendulul lor ideologic nu functioneaza. Partidul Democrat, care si-a asumat doctrina populara, nu a fost niciodata interesat de discutiile legate de trecut, iar PNL, desi a fost foarte entuziast in privinta deconspirarii Securitatii, a devenit brusc foarte timid cind s-a pus problema condamnarii comunismului.
in aceste conditii, Raportul Tismaneanu este sustinut mai mult de reprezentantii elitei intelectuale, singurii care par intr-adevar motivati sa condamne regimul comunist ca fiind „ilegitim si criminal“, decit de politicienii care se declara de centru-dreapta si care fie nu inteleg importanta momentului, fie nu au argumente pentru a-si exprima punctele de vedere.

