OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

ON-LINE

Festivalul de film european de vară în aer liber, desfăşurat între 23 august şi 3 octombrie 2010, este un eveniment organizat de Parlamentul European, Biroul din Spania şi Comisia Europeană, eveniment aflat deja la al patrulea an consecutiv. Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu a fost invitat să participe la acest Festival.
Organizatorii au avut o excelentă idee, aceea de a combina atmosfera relaxată a unui eveniment cultural de stradă, pentru care nu se plăteşte intrare, cu arta cinematografică de cea mai bună calitate. Pentru al patrulea an deci, pe bulevardul cel mai important din Madrid, Castellana, aproape de Piaţa Colon, dar şi de marile centre financiare ale Madridului, aproape de cartierul Salamanca, zona cea mai selectă a Capitalei spaniole, organizatorii au montat un imens panou gonflabil, au adus scaune (multe, spectatorii au stat şi pe scările din apropiere, şi în picioare, şi pe jos), au oferit gratuit sute de pungi de palomitas (floricele) şi sticle cu apă rece. Şi, mai ales, au oferit, timp de opt seri (opt seri de sfîrşit de vară madrilenă, cînd temperatura e perfectă pentru aşa ceva), opt pelicule europene alese inteligent. Cel care s-a ocupat îndeaproape de selecţie este Javier Tolentino, cunoscut critic de film, realizator de emisiuni de radio de mare audienţă, director de festivaluri de film şi, aşa cum a mărturisit înainte de prezentarea peliculei româneşti, un mare admirator al noii cinematografii din România.
Au fost prezente în selecţie următoarele filme: Welcome (Philippe Lioret Franţa), Soul Kitchen (Fatih Akin, Germania), Junco (Andrzej Wajda, Polonia) Algo Parecido a la Felicidad (Bohdan Slama, Cehia, Germania), La caja de Pandora (Yesim Ustaoglu, Turcia, Franţa, Germania, Belgia), El Esfuerzo y el Animo (Arantxa Aguirre, Spania). Alături de acestea: Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu, România.

Dacă am spune că a fost foarte multă lume la filmul lui Porumboiu, n-ar fi riguros, pentru că a fost public la fiecare dintre cele opt filme, un public, desigur, în majoritate spaniol, foarte rafinat şi în temă, foarte interesat, atent, liniştit, dar cu reacţii imediate. Înaintea filmului Poliţist, adjectiv, selecţionerul Javier Tolentino a invitat conducerea ICR Madrid la o mică discuţie publică; de asemenea, după proiecţii, mai mulţi reprezentanţi ai Parlamentului European, ai Comsiei Europene şi ai Institutelor culturale din Madrid s-au perindat pe la cabinele improvizate elegant şi eficient în spatele ecranului, cabine din care s-a făcut transmisia la Radio Nacional 3.
Un imens interes faţă de filmul românesc în general, se putea constata, pe viu, şi despre asta comenta şi Javier Tolentino. Mai mult, criticul de film spaniol a avut amabilitatea (faţă de noi) şi curajul (faţă de ceilalţi participanţi) să spună că filmul românesc, respectiv Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu, este cel mai bun din festival. Publicul a aplaudat imediat această remarcă. Toate numele pe care le-am amintit în timpul discuţiilor, nu doar ale regizorilor acum în vogă, dar şi ale celor din anii ’90, Dan Piţa, Lucian Pintilie, titlurile, premiile obţinute în ultimii zece ani de regizorii români, toate sînt, în general, cunoscute aici şi trezesc reacţii imediate. Cu Javier Tolentino s-a discutat apoi despre realitatea românească ce se regăseşte în aceste pelicule, despre reziduurile unei societăţi închise, transformate acum în automatisme birocratice, elemente nu tocmai necunoscute şi în Spania, despre felul în care regizorii români se uită spre trecut (iarăşi comparaţia cu cei spanioli e interesantă, pentru că ceea ce se reproşează într-un fel în Spania este tocmai întoarcerea destul de tîrzie a artistului spre vechea realitate a regimului franchist).

Poliţist, adjectiv, filmul din 2009 al lui Corneliu Porumboiu, a fost deci vedeta festivalului madrilen. Chiar dacă nu e vorba despre un festival mare, integrat în calendarul festivalurilor de gen internaţionale, este un prilej extraordinar de a vedea, direct, reacţia unui public destul de pretenţios. Cred că e încă o ocazie să mulţumim acestor regizori români pentru tot ceea ce fac, implicit, pentru noi toţi şi pentru imaginea unei Românii cîştigătoare.