OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu ceva timp în urmă, un cunoscut remarca pe marginea activităţii mele din cadrul Institutului Polonez din Bucureşti: „Trebuie să fie destul de complicat să promovezi Polonia şi polonezii. Mă gîndesc la faptul că noi tindem să-i vedem ca fiind cumva asemănători nouă, ca pe o altă «specie» de români, de unde şi o anumită lipsă de interes în a-i descoperi cu adevărat. Probabil că va trebui ca mai întîi să-i arăţi ca diferiţi, şi abia apoi să evidenţiezi asemănările“. Omul lucrează în advertising, aşa că vorbele lui – care oricum nu erau lipsite de sens – beneficiau şi de greutatea profesionistului care le rostea. De asemenea, mi s-a întîmplat destul de des să fiu nevoit să explic că celebrul serial Arabela este o producţie cehească, şi nu poloneză, aşa cum s-au grăbit destui cunoscuţi să se pronunţe, bucuroşi că – iată – ştiu ceva despre filmul polonez, şi mi s-a întîmplat să fiu (nu o dată!) şi în situaţia de a apăra originile poloneze ale lui Lolek şi Bolek, priviţi ca fiind de origine cehă! Aceste confuzii au loc în contextul în care mulţi români ştiu, totuşi, despre un Roman Polanski, despre un Andrzej Wajda sau despre un Krzysztof Kieslowski – asta dacă este să rămînem doar în lumea filmului. Numai că aceşti mari regizori sînt atomizaţi şi suspendaţi într-o singularitate tulburată, eventual, de asocierea lor cu actorii din rolurile principale ale filmelor purtînd titluri care au făcut istorie. Puţini cunosc, de exemplu, faptul că toate aceste mari nume pot fi aşezate sub un altul, mult mai scurt, dar de neocolit: Şcoala de Film şi Televiziune de la Lódz, prin care au trecut toţi cei trei regizori menţionaţi. Astfel, puţini înţeleg că genialitatea celor trei (dacă vrem să ne limităm doar la ei) este una educată de şi într-o Şcoală, cu tot ce înseamnă mai bun şi mai profund acest cuvînt-concept.