OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Interventia pe corpul centralei termice situate in curtea din spatele Institutului Francez din Bucuresti, in octombrie-noiembrie 2002, a constituit un mod original de „defulare“ a obsesiilor noastre vizuale, precum si un gest de revigorare a interesului artistilor pentru Pop-Art. Cei care au regizat realizarea acestui imens grafitti au fost tinerii, studenti in anul patru al Academiei de Arte, sectia Pedagogia Artei (Cristina Vasiliu, Mihai Chitu, Ramona Slug, Luminita Cazan, Nania Constantinescu), impreuna cu profesorul lor coordonator, Virgil Parghel. Actiunea a insemnat, in primul rind, incercarea de recuperare estetica a unui spatiu monumental. In plus, compozitia a adus si un omagiu lui Erro, artist de anvergura universala, o adevarata legenda a picturii in stil Pop-Art din Europa, citat in lucrarea de fata. Nu in ultimul rind, ea a oferit o sansa unui grup de tineri pictori de a se manifesta in acest stil. Sint expuse exclusiv imagini de consum. Atitudinea a fost 100% pop: relaxata, degajata, parodic-calda.
Dimensiunea totala a lucrarii cuprinde aproximativ 120 m3 si include trei compozitii distincte. Suportul picturii este un perete gletuit cu mortar de ciment si var. Tehnica picturii murale rezida in culorile acrilice de exterior Diotex, rezistente la intemperii si lumina. Compozitia are un caracter original, fiind alcatuita din elemente extrase din pictura lui Erro, artist francez de origine islandeza, alaturi de scene din spiritualitatea romaneasca (exemple: covorul oltenesc, mastile populare, opera lui Brancusi).

Compozitia peretelui central se structureaza in trei planuri suprapuse, legate prin sarpante din linii paralele, dinamizate de directii sinusoidale. Naratiunea include Coloana Infinitului, vazuta mai mult discret, temperamentala Amazon Woman insotita de doi leoparzi, un clown cintaret care calareste o zebra. Intilnim, de asemenea, imaginea apoteotica a lui Napoleon, a carui figura ne aminteste ca, in ciuda valului cuceritor al globalizarii, simbolurile culturii franceze supravietuiesc. O rozeta cromatica accentueaza dinamismul compozitiei. Primul plan se incheie printr-o sceneta vesela cu o partitura de jazz, tinuta de un cocosel, o maimuta, un ursulet, un magarus si o barza. Prin urmare, simboluri grave, semnele „tari“ ale patrimoniului cultural universal, in terminologia lui Vattimo, sint insotite, prietenos si delicat, de personaje cu mai putina sonoritate, realizindu-se un „montaj“ echilibrat si stenic.
Tonul moderat si destins este cultivat si in cartografierea planului al doilea, unde se poate vedea o masca monumentala, urmata imediat de un Bax Bunny expansiv. Centrul compozitiei este ocupat de Femeia Film si o rulare halucinanta de benzi desenate, strajuite de Wander Woman in plina actiune. Acordul final este dat de benzile desenate Manga.

Planul al treilea al compozitiei din fata continua Coloana Infinitului, alaturi de citeva cadre dintr-un film de dragoste in preajma Portii Sarutului. Intre stilpii Portii Sarutului priveste o masca cu ochii larg deschisi, simbol al spectatorului de film, mereu uimit si flamind consumator de imagini. Alaiul este intregit de un grup muzical, format din tarani. In coltul din dreapta, figura lui Erro priveste senina si detasata impresionanta figuratie a brand-urilor colaborarii franco-romane, care defileaza pe linga el. In perioada postmoderna, realitatea mitului trece printr-un proces complex al demitizarii, continuat de asimilarea mitologiilor contemporane. Procesiunea desacralizarii in stil Pop-Art de aici este strajuita de trei ingeri.
Compozitia laterala stinga, cu vedere la intrarea in sala de spectacole Elvira Popescu, este structurata pe o fisie verticala. Vedem o scena de tandrete intre Micky si Mini Mouse. Regasim si fata pictorului, iar imaginea Institutului Francez in miniatura este reprodusa in obiectivul unui aparat de fotografiat. Motivul sintetizeaza principiul blow-up, afirmat in virtutea exploziei vizualulului care a marcat postmodernitatea.

Compozitia din zona laterala dreapta este individualizata prin „iesirea la rampa“ a mai multor personaje feminine: un razboinic feminin in stil Manga, care alimenteaza cu forta si vigoare intregul desen; o tinara superba respirind liniste si incredere; o fetita teribila stind intr-o pozitie non-conformista si manifestindu-se in stil rapp; chipul dragalas al printesei Matrix. Desenul se incheie cu un grup de calusari, sugerind vitalitatea romanismului in acest spatiu si timp. Mai multe figurine adauga un plus de animatie. Spatiile de legatura au fost realizate in stil Erro, preluind energia picassiana a reprezentarilor cubiste.

Intregul proiect realizat la Institutul Francez din Bucuresti constituie o jubilatie a formelor si culorilor. Artistii au facut din culoare un adevarat motiv. Ritmul lucrarii este vioi si plin de vitalitate. Tensiunea degajata din stilul asamblajelor tematice a constituit cel de-al doilea punct forte al proiectului. Originalitatea si spiritul artistic fin nu a facut loc kitsch-ului nici macar pentru un centimentru. Combinatiile au fost regizate in linia unui mise-en-abime. Intreaga actiune reprezinta un work in progress, iar proiectul total presupune suma tuturor variantelor create in etape si nu doar cea finala.
Aceasta actiune reprezinta manifestarea genei recesive a culturii franceze. Cultura traditionala este bazata, in special, pe scris. Interventia pe corpul centralei termice accentueaza latura preponderent vizuala si ludica a lumii contemporane.

Panoplia de „misionari“ sau, in termeni mai noi, de PR-isti ai colaborarii franco-romane, descrisa in interventia data, constituie ecranul imaginarului nostru, trecut prin testul mondializarii. Argumentul care sare in fata este, intii de toate, ajustarea personajelor din BD-urile ultimelor decenii. Alt element convingator – alegerea stilului benzii desenate ca mod de executare a lucrarii. Proiectul-environment seamana cu un portret de grup al personajelor care ne-au populat mintile si ne-au consumat combustia interioara.
Atitudinea promovarii francofoniei este publicitara, in armonie cu termenii marketingului francofonic. In acest sens, se poate vorbi de o geopolitica a benzii desenate. Fiind un produs al culturii de masa si al dezvoltarii mass-media, ea a devenit un instrument de educatie si un mod original de a infaptui mondializarea.

Mobilizarea tinerilor care a adus in lumina obsesii personale exprimate public a repus in discutie tema patrimoniului si a utilitatii artei contemporane. Chiar daca peretele reciclat nu constituia o cladire foarte veche a complexului Institutului Francez din Bucuresti, el indeplinea totusi un anumit rol in schema domeniului administrativ din B-dul Dacia, 77. Functia lui, pe exterior, era destul de stearsa in raport cu fatada eleganta a blocului principal, de exemplu, conceput ca o cover-girl. Prin ornamentarea blocului din spate cu personaje pitoresti, acesta se transforma din „ratusca cea urita“ intr-o adevarata „lebada“. Iar mesajul artei contemporane, considerate o arta a efemerului, retine atentia opiniei publice tocmai prin puterea de a reda expresivitatea unor icon-uri, tocita prin curenta citare.

Interventii pe suprafata cladirilor s-au mai facut (sa ne amintim de proiectul desenarii cu creta a cladirii unui Muzeu de Arta din Amsterdam de catre artistul roman Vasile Rata). Noutatea actiunii de fata consta in faptul ca ea nu ramine un simplu experiment, care mai devreme sau mai tirziu va fi sters, ci este tratat ca atare. Prin urmare, directoratul Institutului Francez din Bucuresti a fost dispus sa-si asume o schimbare de imagine. In plus, esteticul, cultivat cu atentie de intreaga echipa de pictori, a fost apreciat mai mult ca o metoda de lucru si nu a mai constituit un scop in sine. Decisiv a fost imperativul exprimarii unor convingeri si pareri, precum si exigenta realizarii unei actiuni de promovare a francofoniei in contextul general al globalizarii. Ceea ce s-a si implinit, cu stil si eleganta.