OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pratiques funéraires dans l’Europe des XIIIe-IVe s. av. J.-C.
Actes du IIIe Colloque International d’Archéologie Funéraire organisé à Tulcea, 15-20 septembre 1997, par l’Association d’Études d’Archéologie Funéraire avec le concours de l’Institut de Recherches Eco-Muséologiques de Tulcea
No 2, 2000, 250 p., f.p.
(Publications de l’Institut de Recherches Eco-Muséologiques de Tulcea
3, 14 Noiembrie, 8800 Tulcea)

Volumul acesta este al doilea aparut in seria publicatiilor speciale (pe linga revista anuala Peuce si unele publicatii monografice), pe care Institutul de Cercetari Eco-Muzeale din Tulcea le-a initiat dupa trecerea sa – relativ recenta – din Muzeul Deltei Dunarii, cum se numea de mai multa vreme, la calitatea exprimata de aceasta titulatura.
Un colocviu international pe tema data, al treilea de acest fel, s-a petrecut in septembrie 1997 la Tulcea, in organizarea si coordonarea stiintifica a celui mai vechi director de muzeu din tara. Este vorba de dl Gavrila Simion, doctor in istorie, arheolog reputat si bine cunoscut atit la noi, cit si in multe medii straine de specialisti. Din pacate, din pricini diverse, intre care cele financiare au ocupat locul intii, actele acestui adevarat congres international au aparut abia in anul 2000. Volumul care le contine mi-a parvenit recent, la nu multa vreme de la aparitie. Am tinut sa-l semnalez acum public pentru segmentul de istorie pe care il ofera. Mai intii specialistilor in domeniu, formati sau in curs de formare, apoi si publicului in general, a carui sfera de interes pentru astfel de carti este in crestere, nu numai in strainatatea dinspre apus, dar si la noi.

Exista, asadar, in primul rind, un motiv de natura stiintifica al acestei semnalari. Aici intervin, fireste, cum se va vedea mai jos, cele mai multe consideratii. In ordine, se impune mai intii una foarte importanta, as spune chiar cea mai importanta, de metodologie. Incerc sa o explic. In cazul de fata, toate cele 15 contributii publicate in extenso (exista si unele doar in rezumat) ale participantilor la colocviu (din Basarabia, Bulgaria, Grecia, Italia, Marea Britanie, Romania, Rusia, Serbia, Ucraina) pleaca de la surse in special arheologice. Subliniez acest fapt deoarece exista o tendinta, recent reactualizata mai insistent si chiar insolent, de a se proceda invers. Adica, in vorba sau in scris, diversi autori de la noi, uneori chiar si istorici, potrivit statelor de functii de unde se pronunta (nu ma mai refer la poeti sau alti scriitori, ingineri, ziaristi, politologi sau analisti politici), aduc o premisa sau alta precum „continuitate neintrerupta“ sau „independenta“ etc., pe care le cer demonstrate. De-a gata si fara a interoga sursele. Este ca si cum ne-am intoarce la un anumit tip de discurs fara vreo legatura cu stiinta istoriei. Ma refer aici, spre exemplu, la cursul de asa-numite „Probleme fundamentale ale istoriei…“, tinut pina in ultimul an al epocii „de aur“, obligatoriu de la Politehnica la Litere si Filozofie in tot invatamintul universitar din Romania de atunci. La fel cum, pina de curind, manualele de istorie unice tratau unic, prin vederi unilaterale, o istorie considerata – mai ales in cazul Romaniei – unicat si inegalabila.

Or, cum s-a vazut de la Odobescu, Xenopol, Pirvan, Iorga si mai recent, istoria este, intre altele, un exercitiu de gindire, si nu o dogma, bazat in primul rind pe surse. Pe care nu avem voie sa le ignoram sau sa le eliminam dupa plac. Ele exista, iar istoria este un rezultat al acumularii, intelegerii si interpretarii lor. De unde si aprecierea autorului acestor rinduri pentru volumul la care se refera aici.
Acesta incearca o reconstituire a istoriei europene si mai ales est- si sud-est-europene dintre secolele XIII-IV a.Chr., pe baza surselor arheologice. In cazul de fata, fara a ignora si alte eventuale informatii – scrise, de pilda, atunci cind exista –, arheologia funerara este izvorul principal avut in vedere. Or, aceasta zona de cercetare a unor preocupari omenesti fundamentale aduna o multitudine de informatii. De la rit si ritual pina la produsele concrete ale mai multor mestesuguri, de la date antropologice la consideratii privind etnia si organizarea sociala atunci cind rezultatele cercetarii permit asemenea concluzii, toate se aduna spre nevoia, greu de realizat complet, a unei reconstituiri cit mai veridice. Ca sa nu mai spun de girul de profesionalism dat de personalitatile participante la colocviu, ca marele arheolog italian de origine romana Dinu Adamesteanu si Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pirvan“ al Academiei Romane, semnatar al introducerii volumului. Asa se face ca volumul de fata adauga, intr-o tinuta stiintifica, dar si grafica de exceptie, informatii extrem de interesante si chiar spectaculoase asupra domeniului. Privirea este comparativa, pe de o parte cronologic – de la epoca bronzului la cea de-a doua a fierului si la cea elenistica –, iar pe de alta teritorial, intre aria Dunarii de Jos si cea a Italiei meridionale si Greciei insulare. Un alt cistig metodologic este si interdisciplinaritatea cercetarii.
In fine, faptul ca volumul, fie si cu destule scapari de traducere sau ortografiere, a aparut exclusiv in citeva limbi de circulatie internationala il face accesibil tuturor celor interesati si dincolo de granitele noastre. Ca sa nu mai spun ca, daca privim cataloagele din lumea larga ale caselor care distribuie carte de specialitate sau popularizare istorico-arheologica, vom vedea cit de bine se vind asemenea carti, inclusiv cele romanesti, in limbi de circulatie. Totodata, asemenea „produse“ aduc, prin schimb, in bibliotecile institutiilor editoare, valori al caror pret real este, nu stiu de ce, de obicei uitat si neinregistrat. Cu mult mai mare decit cel adus de numeroasele si foarte costisitoarele produse industriale din aceasta tara.