OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Seria de portrete expuse de Suzana Dan la Galeria ArTei in perioada 17 iulie-6 august poate fi citita ca o revizitare mai mult sau mai putin explicita a primitivismului lui Henri Rousseau. Uniformitatea tipului facial, rezultat, in acest caz, al unei stilizari intentionate si nu al unei formule faute de mieux, atitudinile hieratice ale figurilor, prospetimea regiei dispunerii portretului-bust in nori seducatori de petale pot fi prinse intr-o sintagma prin care Margit Rowell explica, in 1997, viziunea si vocabularul formal ale lui Rousseau: „In imaginile si prin tehnicile sale, exprima un tip de virginitate picturala“ (in catalogul expozitiei Objects of Desire: The Modern Still Life, The Museum of Modern Art, New York). Nota particulara a portretelor prietenilor Suzanei Dan este data de proiectia figurilor viguros-sculpturale, a caror eleganta de a se autosustrage fluxului narativ aduce cu sine si misterul raportului dintre poza si natularetea instantaneului, intr-un peisaj eteric, fluid, hipnotic-parfumat.

Portretul este si pentru Cristina Ionescu nucleul generator al expozitiei deschise la Galeria Galla, pe 1 august. Subtitlul evenimentului – 100 de ani de expresie. 1901-2001 – explica reveria artistei hranite de portretul expresionist. Chiar daca gesturile si atitudinile figurilor portretizate sint indatorate conventiilor artistice ale trecutului, pictura Cristinei Ionescu este nu atit descriptiva, cit aluziva, atentia ei concentrindu-se asupra a ceea ce modernismul a cultivat ca simt al vagului, al ambiguitatii. Arcul temporal pe care-l adulmeca expozitia este imaginat de Cristina Ionescu si printr-o inedita vecinatate a portretului pictural cu fotografia de familie sau cu interventia pe imaginea fotografica decupata din revista si colajul vizual. In expozitia deschisa la Galeria Le Club de la Centrul Francez, aceeasi Cristina Ionescu propune o a doua stratagema si-l invita pe spectator sa experimenteze plonjarea intr-un spatiu abstract. Abil dozate, semn al unei mature cercetari plastice, registrele cromatice asternute pe pinza imagineaza tensionate scufundari ori calatorii epidermice, punctate de tainice, solemne respiratii transparente ale suportului insusi. Simtul constructiei si disciplina lucrului intilnesc in Cristina Ionescu o fire intuitiva, cautatoare.