OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Palimpsestul de la Mântuleasa

O dezvăluire a frescei ctitorilor ar aduce cu siguranţă mai multă lumină în „cazul“ familiei Manţilor. Din păcate, partea inferioară a frescei, şi cea mai afectată de depuneri precum praf, fum, ceară etc., a rămas necurăţată, amplificînd enigma din pisanie, care şi-ar putea căpăta, prin scoaterea la iveală a tabloului votiv de la Mântuleasa, măcar o ilustrare vizuală, dacă nu rezolvarea. Totuşi, noi indicii există şi merită analizate chiar fragmentar, pe măsură ce sînt descoperite, fiecare interior de biserică nefiind altceva decît un palimpsest ce ascunde secrete despre ctitori, pictorii bisericii, preoţi, despre toţi cei care şi-au legat numele într-un fel sau altul de ridicarea, consolidarea sau bunul ei renume, rolul cercetătorului, ca şi al oricărui privitor, fiind acela de interpretare şi decriptare a mesajului vizual. Acest al doilea palier, dincolo de interpretarea dogmatică, conformă cu programul iconografic, interesează pentru configurarea unor elemente de viaţă privată, mentalităţi, istorii personale: analizam, în Cele două Mântulese, fresca reprezentîndu-i pe membrii familiei Băbeanu, de la Biserica Icoanei, în dubla descriere a lui Al. Alexianu şi N. Iorga, punînd-o în legătură cu poveştile de viaţă ale uneia dintre jupîniţele imortalizate cu bogate straie ghiulghiulii – Bălaşa. Odată ilustrată vizual, povestea ar căpăta şi mai mult contur, iar chipurile Mântuleselor, Stanca şi Maria, ar oferi o mult aşteptată imagine concretă siluetelor de veac XVIII care populează pisania şi documentele privitoare la istoria acestei familii de mici boieri bucureşteni. În pronaos, de o parte şi de alta a uşii, fresca e atît de înnegrită, încît cu dificultate se pot distinge cîteva siluete vagi: într-o parte, în ipostaza specifică ctitorului, se află un bărbat aplecat, purtînd poate pe palme o biserică în miniatură; în cealaltă parte, nu se pot întrevedea decît două siluete (poate cele două Mântulese, imposibil de distins). Dacă au ales cele două Mântulese ipostazierea în pronaos a bărbatului pierit dintre cei vii înainte de vreme, alături de propria imortalizare, de cealaltă parte a intrării în biserică, nu putem şti cu certitudine pînă ce fresca nu va fi curăţată în totalitate. Ştim însă că, cu sau fără vrerea Mântuleselor, unele mesaje s-au conservat în palimpsestul de la Mântuleasa, trădînd amănunte din viaţa acestora. Cu atît mai mult cu cît viaţa omului medieval, precum şi viziunea acestuia asupra lumii se construiesc în directă interdependenţă cu discursul religios – viaţa cotidiană se desfăşoară în imediata intimitate a divinităţii, în preajma sfinţilor care îi guvernează existenţa, fără a căror protecţie viaţa în tumultuosul secol al XVIII-lea nu poate fi concepută. Prezenţa anumitor sfinţi poate oferi indicii legate de istoria personală a familiei – astfel, de la hram pînă la reprezentarea unor sfinţi sau îngeri, putem presupune o cerere expresă a comanditarului.

De asemenea, în medalioanele bisericii îl regăsim pe Sfîntul Stelian, ocrotitor al mamelor şi copiilor, cel care izbăveşte copiii bolnavi de la moarte şi le ajută pe mamele care şi-au pierdut fiii să aibă alţi prunci. Un posibil motiv pentru ridicarea unei biserici îl putea constitui moartea copiilor, rata mortalităţii infantile fiind foarte crescută în veacul al XVIII-lea (mulţi dintre nou-născuţi mor chiar la începutul vieţii, lăsîndu-şi mamele cuprinse de amărăciunea cea mai adîncă). Bolile şi mediul ostil în care se nasc aceştia le reduc considerabil şansele de supravieţuire. De asemenea, epidemiile de ciumă izbucnesc în repetate rînduri în veacul al XVIII-lea (în 1718, 1730 – acesta fiind şi anul morţii lui Nicolae Mavrocordat, atins chiar el de flagelul negru, ca şi, poate, fratele său Ioan, mort în 1719, de ciumă sau tifos). O dezvăluire a întregii fresce ar permite analiza amănunţită a planului iconografic, care ascunde, fără îndoială, multe alte semne ale trecerii Mântuleselor prin lume.

Lucrările de restaurare au început la Mântuleasa la sfîrşitul anului 2007; în urma unei evaluări mai atente a stricăciunilor provocate de trecerea timpului, cutremure, diverse intervenţii riscante la nivelul structurii, echipa de restauratori a extins consolidările de la absida de sud, singura vizată iniţial, la toată partea superioară a pereţilor şi bolţi. Intervenţia s-a oprit în martie 2009, deşi lucrările au fost finalizate numai parţial, iar specialiştii spun că, nereluate la timp, ar putea presupune o readoptare a măsurilor de con-servare. Pentru reluarea restaurării ar fi necesară derularea unui nou contract, care să prevadă aceste operaţiuni efectuate ulterior, contract inclus într-un nou proiect, avizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în decembrie 2008, după cum spun cei de la Restauro Art Grup. Pe drumul bătut al birocraţiei şi formularisticii se pierde însă timp preţios, vital pentru restituirea bisericii circuitului cultural şi pentru salvarea patrimoniului vizual al acesteia. Pînă la încheierea lucrărilor de la Mântuleasa, portretele ascunse ale lui Mantu cupeţul, Stancăi şi Mariei continuă să păstreze secretul ce învăluie existenţa acestei familii de la începutul veacului al XVIII-lea.