Autor: 
Categoria: 
O cunosc, personal, pe doamna Ralian de
mai bine de un deceniu. Ca traducător o ştiam de mult, dar ne-am
apropiat după ce Teatrul Bulandra a montat, în traducerea
domniei sale, Totul în grădină de Edward Albee. Am avut
atunci o revelaţie: cuplul Antoaneta şi Marius Ralian părea a fi
decupat din altă lume: cultivaţi, eleganţi, manieraţi, cu o
gingăşie sufletească cum rar întîlneşti azi, cei doi
se completau reciproc, armonizînd parcă totul în jur.
Ce-mi plăcea îndeosebi la ei: erau foarte sociabili,
participînd cu bucurie la evenimentele culturale – nu puţine!
– de vîrf ale Bucureştiului.
De cînd doamna Ralian a rămas
singură, în jurul ei s-a adunat un mănunchi de prieteni, în
majoritate tineri, care o vizitează sau o însoţesc la film,
la concert, la recepţii – uneori în chip de „gigolo“
spiritual, cum hazos îi numeşte în carte dumneaei – şi
cu care are lungi discuţii, miezoase întotdeauna; cu care
schimbă cărţi şi idei. Dar cel mai mult timp doamna Ralian şi-l
petrece traducînd cărţi. Da, fiindcă şi acum, la 87 de ani,
traducătorul din ea nu se dezminte, iar textele pe care le transpune
în româneşte, cu talent şi rigoare, nu sînt deloc
uşoare, ultimele fiind un volum de Alex. Leo Şerban, Litera din
scrisoarea misterioasă, şi Portretul artistului la tinereţe de
James Joyce.
Activitatea aceasta – tălmăcitoare de texte – îi
ocupă viaţa, îi dă energie şi, mai ales, o face să devină
un model pentru noi toţi. Cu cîţiva ani în urmă, i-am
propus să scriu o carte despre ea; m-a refuzat modest, argumentînd
că pe ea o regăsim în traduceri, că nu-i plac memoriile. Şi
totuşi, anul acesta a cedat: într-un iulie canicular, şi-a
pus sufletul pe tavă anglistului Radu Paraschivescu, şi astfel s-a
născut cartea ce parafrazează inspirat un titlu al lui Saul Bellow,Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian. Mă bucur mult că
doamna Ralian a cedat în faţa cavalerului Paraschivescu; în
felul acesta, cititorii vor putea s-o înţeleagă mai bine pe
această decană a traducerii şi nu numai, pe această femeie
puternică, mult încercată de secolul/ secolele în care
i-a fost dat să trăiască. Cu umor, cu autoironie, doamna Ralian dă
o lecţie celor ce se vaită continuu de tot ce ne oferă strîmb
această ţară: fără a fi o vedetă, bine plătită şi bine
cunoscută publicului larg, dînsa ne dovedeşte că poţi face
performanţă, chiar şi într-un domeniu vitregit de agenţi,
editori, critici, decernători de premii şi uneori şi cititori.
Cine este Antoaneta Ralian omul?
Crescută la Roman, într-o familie înstărită, cu un
frate compozitor – autorul faimosului şlagăr Sanie cu zurgălăi
–, primind o educaţie aleasă, cu pian şi limbi străine,
însuşindu-şi de mică nişte reguli de conduită şi
bun-simţ, este nemilos aruncată în vîltoarea vieţii
odată cu moartea mamei şi cu instaurarea comunismului. Chiar dacă
doamnei Ralian nu-i face plăcere să revină în trecut, îmi
place ce face în acest volum: nu-i uită pe cei care, într-un
fel sau altul, i-au ajutat familia. Impresionant îmi pare, în
acest sens, episodul din timpul războiului, cînd un ofiţer
hitlerist îi scapă de la moarte tatăl – tocmai cînd
prigoana evreilor atingea punctul culminant –, făcîndu-i
rost de penicilină. Nu-ţi aminteşti cu plăcere trecutul cînd
trebuie să vorbeşti despre mama muribundă – care a vrut să te
vadă măritată şi nunta ţi-a fost cea mai tristă din lume –,
cînd tata îşi pierde casa, averea şi supravieţuieşte
chinuit într-o cămăruţă de serviciu, cînd singura
slujbă găsită e una schizoidă – epurarea cărţilor ziua, iar
noaptea plînsul neaducător de alinare –, cînd
existenţa ţi-a fost marcată de momente critice, de boli şi
nedreptăţi flagrante, cînd ţi-ai pierdut prieteni şi
sufletul pereche...
Departe însă de a aluneca în
patetism, cartea ne dezvăluie o femeie tonică; fiecare înfrîngere
parcă o întăreşte, dovedindu-ne că, dacă vrei să reuşeşti
în viaţă, se poate, totul depinde de tine. Doamna Ralian are
structură de învingător. Priveşte totul cu umor: „Dacă
eşti născut în zodia gemenilor eşti deja dual, divizat
într-un actor şi un spectator foarte critic“. Sau: „Eu nu
mă iubesc. Pur şi simplu, nu sînt genul meu“. Sau,
altădată: „Am scris cîndva despre mine că sîntconştiincioasă, constantă, consecventă. Con, con, con – şi am
rugat a nu se citi pe franţuzeşte“. Nu uită nici momentele
frumoase ale existenţei: duminicile culturale – cu concerte, film
şi teatru –, călătoriile în străinătate, scriitorii
interesanţi întîlniţi, nu doar traduşi – Iris
Murdoch, Saul Bellow, Amos Oz. Şi generozitatea. Spune doamna
Ralian: „Niciodată nu m-am putut bucura singură de nimic. Nu îmi
sînt suficientă, simt mereu nevoia să fiu completată, să
fiu confirmată“. Generozitatea aceasta alungă singurătatea, cred
eu. Aşa cum afirmă Amos Oz, într-un interviu la sfîrşitul
cărţii: „Dacă un om se simte singur, e alegerea, nu destinul
lui. Dacă te dedici unei munci utile, solicitante, uiţi de orice
fel de singurătate“.
Dincolo de valoarea literară a cărţii,
fără îndoială extrem de importantă, doar gîndindu-ne
la palmaresul impresionant, unic, al traducătoarei Antoaneta Ralian
– peste 110 titluri traduse din autori ca D.H. Lawrence, Iris
Murdoch, Saul Bellow, Henry Miller, Truman Capote, Henry James sau
piese de Arthur Miller, Tennessee Williams, George Bernard Shaw, Neil
Simon etc. –, vă recomand cu căldură să citiţi cartea aceasta
pentru valoarea ei general-umană. E cartea unui om care are multe de
spus, o carte-pildă pentru noi toţi.
Radu PARASCHIVESCU, Antoaneta RALIAN
Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian
Editura Humanitas, Colecţia
„Convorbiri/Corespondenţă/Portrete“, Bucureşti, 2011, 260 p.
- Articole in legatura
- FANTASY &SCIENCE FICTION. Cei fără nume pe copertă
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters