OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Editura Ararat a Comunitatii Armenilor din Romania a „debutat“ cu dreptul o noua colectie, pe nume „Camil Petrescu“, ingrijita de prozatorul Bedros Horasangian. Prin nume, colectia trimite catre autenticismul nonfictiv: se stie doar ca modelul de proza elogiat de Camil era reprezentat de „naivele“, dar plinele de prospetime memorii postpasoptiste ale colonelului Grigore Lacusteanu... Documentul „naiv“ (mai mult sau mai putin trucat) face, de altfel, parte si din formula prozelor lui Bedros Horasangian. Revenind la amintita colectie, ea confirma (cu brio) „programul“ autenticist sus-amintit, publicind carti scrise de autori neliterati ale caror povesti „rupte din viata“ (o viata daca nu intotdeauna palpitanta, oricum pitoreasca) promit a se constitui intr-o binevenita „alternativa“ la oferta literatorilor de profesie. Deloc lipsite de valoare literara, ele aduc, pe linga garantia „autenticitatii“ (si a candorii) genuine, lipsite de orice ostentatie, o simplitate savuroasa, umana, atasanta, care, din pacate, e din ce in ce mai greu de gasit dincolo de balastul culturalist, steril-literaturizant din volumele atitor prozatori de azi.
Primul volum aparut – Poteci intortocheate de Alexandru Alaci – este un savuros „memorial“ de povesti vinatoresti si de calatorie „pe drumuri de munte“ sau de ses, in buna traditie jalonata de clasici ai genului precum M. Sadoveanu. Ironia bonoma, umorul complice, anecdota, suspansul sint mirodeniile unui univers cinegetic reconstituit din mai multe „povesti“. Urind succes si... la cit mai multe volume noii colectii, redam in cele ce urmeaza citeva fragmente din prezentarea pe care Bedros Horasangian o face cartii in cauza: „A vina e un alt-fel-de-a-trai. Al. Alaci reuseste sa ne transmita ceva din esentialul acestei lumi. Sint simple naratiuni unde se ingemaneaza printr-un inefabil efect de limbaj metafizica vinatorii. Folosind arhaisme si regionalisme, fara o anume stiinta a literaturizarii, dar cu un extraordinar simt al masurii, al echilibrului, al dozarii efectelor, Al. Alaci devine un excelent narator. Nu spunem povestitor, caci e mai mult decit atit. E si moralist, si publicist, si ironic publicist, si pofticios gastronom. [...] Bucuria oferita de lectura cartii lui Al. Alaci n-ar putea fi egalata decit de mirosurile tari ale bucatelor vinatoresti ce ar putea proveni de aici. Pofta buna atit degustatorilor, cit si cititorilor“.