OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cum filmul documentar este, încă, „ruda săracă“ sau „oaia neagră“ a cinematografiei, pentru studenţii care se încumetă să realizeze astfel de filme, aventura este o reală probă de curaj, tenacitate şi profesionalism. În rîndurile următoare, prezentăm filmele studenţeşti de la Astra Film Festival care ne-au atras atenţia.

Dincolo de bugetele insuficiente şi de stîngăciile inerente lipsei de experienţă, filmele selectate în competiţie au avut subiecte inedite & subiecţi interesanţi şi o perspectivă, surprinzător, nu foarte tarată de filmele de tip Discovery sau History. Premiul Astra Film pentru competiţia studenţească a fost obţinut de scurtmetrajul În nici un caz negru (Anything But Black – Lituania-Marea Britanie, 2009), regizat de Ausra Linkeviciute, film care a impresionat juriul prin „abordare inedită a modei vestimentare“. Ceva mai mult decît cuprinde această motivaţie, scurtmetrajul se opreşte la cîteva femei în vîrstă dintr-o Lituanie rurală care îşi pregătesc hainele de înmormîntare şi privesc ieşirea din scenă cu umor şi detaşare, spre dezaprobarea, şocul şi inconfortul generaţiei mai tinere. Documentarul nu îşi propune mai mult decît realizează, ci doar acoperă cu umor şi curiozitate un obicei şi o stare de fapt. Premiul pentru Cel mai bun documentar al aceleiaşi secţiuni i-a revenit lui Berlinskaya Fuga (Ungaria, 2009), scurtmetraj semnat de Denes Nagy, la care juriul a apreciat „forţa poetică şi revelatoare a imaginilor“. Acest mic documentar observaţional caută prea insistent reacţiile fericite, melancolice sau triste ale unei fetiţe al cărei tatăl trebuie din timp în timp să-şi cîştige existenţa cîntînd la metrou.

Fără să fie, probabil, o tendinţă, ci doar o constatare punctuală fără comentarii suplimentare, cele mai multe dintre filmele înscrise în competiţie sînt realizate de femei. O tendinţă a studenţilor documentarişti, care poate fi observată şi în filmele rămase în competiţie, dar şi în cele care nu au fost selectate în final, este să-şi aleagă subiecţi şi poveşti din realitatea imediată şi din propria familie, care, de cele mai multe ori, se dovedesc nişte alegeri adecvate, datorită personajelor/subiecţilor şi a contextului în care ei se află. Aşa, de pildă, în filmul Changes (Schimbări), regizoarea Afua Atingo Asare-Nyako îşi urmează tatăl pe drumul din Danemarca spre Ghana, ţara pe care o părăsise în urmă cu 30 de ani, şi chestionează problema dezrădăcinării şi a recuperării identităţii, încercînd să găsească cît mai multe elemente care să definească noţiunea de „acasă“ cît mai aproape de adevăratele sentimente pe care întoarcerea le generează. Tot în familie este realizat şi filmul Uncle Joh Still Has A Farm (Unchiul Joh are o fermă), în care regizoarea norvegiană Trude Berg Ottersen îşi urmăreşte unchiul în lupta ambiţioasă pe care ţine morţiş s-o cîştige cu vremurile nu tocmai prielnice meseriei de fermier şi cu familia care încearcă să-l convingă să renunţe la fermă. Personaj fabulos, unchiul oferă o măsură a ceea ce ar trebui să fie o viaţă fericită şi tihnită, în nişte timpuri în care trebuie să fii responsabil, dar e mai sănătos să nu te iei prea mult în serios.