OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Clémence Boulouque s-a nascut in 1977. Viata ei se desfasoara intre Paris si New York. Activeaza ca ziarist la suplimentul Le Figaro littéraire. Moartea unei taceri este prima ei carte.

Clémence BOULOUQUE
Mort d’un silence
Éditions Gallimard, 2003, 128 p.


Clémence Boulouque are 26 ani. Tatal ei a murit in urma cu 13. Si-a tras un glonte in cap. Judecator impartial, prins in mocirla a ceea ce se cheama „afaceri“, nu mai putea suporta presiunea exercitata asupra-i.
Era 1986, epoca atentatelor teroriste de la Paris, momentul prizonierilor din Liban. Putini francezi isi mai amintesc de numele judecatorului Boulouque. El a fost inlocuit cu altii, Alfen, sau Joly. Alti reprezentanti ai baroului, la fel de cunoscuti, (ce deriva mediatica!) vai, ca raufacatorii pe care ii aparau. Deriva aceasta l-a dus pe judecator la moarte si a distrus copilaria unei fetite imbracate in pijamale roz.
Clémence, la momentul faptelor, este o pubera care slalomeaza printre sandvisurile de la pachet si primele emotii traite in gimnaziu. Familia ei traieste in buricul cartierului Montmartre, pe strada Caulaincourt. Zilele se scurg senin, intre scoala si vacantele in Italia. O familie fara probleme, mai degraba fericita. O copilarie Recree A2 dupa chipul si asemanarea anilor ’80, avind, in fundal, primii games-boy, ceasurile swatch, cintaretele Elsa si Vanessa Paradis, portmoneele Hello Kity. Parinti care se inteleg bine, o mamica atenta si un tatic foarte vesel. Care ride mult, chiar daca nu intotdeauna acasa. Domnul Boulouque este un judecator constiincios, afabil, cinstit.

Care e numit responsabil de dosarele „fierbinti“ ale terorismului. Viata lui, de-acum, se schimba. Apar „protectorii“, garzi de corp insarcinate nu numai sa-l protejeze pe tata, dar in curind si pe fiica, in caz de tentativa de rapire. Micuta Clémence se obisnuieste sa-si vada tatal aparind seara la actualitati sau sa-i citeasca declaratiile de presa. Cuvinte necunoscute pina atunci pentru ea, ca parchet (desigur, numai intr-unul din sensuri), instruire, prezumtie de nevinovatie ii populeaza de-acum viata cotidiana, iar numele ei provoaca ecouri in glasurile comerciantilor si ale camarazilor: „Fata de judecator!“ o striga la scoala colegii. Inocenta cruzime infantila….
Tatal pleaca in misiuni, ajunge acasa tot mai tirziu, dispare lungi perioade de timp. Presiunea creste pe masura ce creste suferinta. Inculpat pentru „violarea secretului instruirii“, judecatorul acuza lovitura. Integritatea ii este pusa in cauza. Si, intr-o seara de iarna, la 13 decembrie 1990, hotaraste sa reteze totul dintr-o data. O zi banala, o zi in plus. O lovitura seaca, un zgomot de parca ar fi sarit dopul unei sticle de sampanie. Clémence se trezeste orfana: „Fara el, pierdusem totul. Pe el. Garzile mele de corp. Ochii surizatori ai mamei. Imi pierdusem chiar si cuvintele. Parinti. Tata. Nu aveam sa le mai pronunt.“

La 11 septembrie 2001, Clémence Boulouque este studenta la New York. Asista la groaznicele evenimente. Ororile terorismului reapar si cuvintele ies iar la suprafata. Cartea ei este una de doliu. O poveste simpla, sfisietoare. Si nu, cum ar putea crede unii, o reabilitare. Clémence lasa istoriei grija de a stabili si de a judeca faptele. Nu e vorba aici de a gasi vinovatul si de a-l acuza, nu e vremea razbunarii.
Nu, doar strigatul indragostit al unei pustoaice devenita intre timp femeie. „Trebuie sa transformi negrul intr-o culoare a luminii. sTatalui meut ii datorez incercarea de a fi fericita. Simt ca vine ca un ordin din partea lui; am crescut cu murmurul lui. Am privit atita vreme spre cer pentru a-l lua ca martor al bucuriilor si succeselor mele, si continuu s-o fac. N-am fi stat niciodata atit de mult de vorba, noi doi, daca ar fi ramas.“
Boris Cyrulnik a dovedit ca odraslele victimelor isi pot vindeca ranile si pot duce o viata absolut normala. Din suferinta indurata, departe de a le transforma intr-un scut sau pretext, ele-si fac o arma. Fiica judecatorului Boulouque a ales sa se lupte cu cuvinte. Cuvinte adevarate.

Traducere de
Alexandru MATEI