Marius BABIAS
Subiectivitatea-marfa. O povestire teoretica
Traducere de Aurel Codoban
Editura Idea Design &Print, Colectia „Balcon“, Cluj-Napoca, 2004, 122 p.
in absenta unor politici editoriale declarate si a unor criterii de operare cu termenii extrem de actuali ai spectrului politic, e greu sa ai asteptari concrete de la editurile romanesti. Teoreticienii de stinga tradusi in romaneste sint putini si intimplatori, cu toate ca un demers editorial de acest fel ar echilibra semnificativ receptarea, obisnuita in general, in linie teoretica, cu scrieri care tind spre sau intruchipeaza dreapta intelectuala. Judecind dupa numarul de aparitii ale unor traduceri din ginditori de stinga – pina la aparitia unora autohtoni –, s-ar zice ca stinga e inca in ilegalitate in Romania. E o impresie intarita si de frecventele si violentele admonestari ale stingii, de catre personaje din toata gama discursului public, desi, in situatia data de lipsa unei traditii reale a stingii in Romania, atit in ce priveste aparitiile editoriale, cit si in alte aspecte de angajare in spatiul public, denigratorii dau impresia ca se lupta cu morile de vint. Editura clujeana Idea Design &Print este singura care perpetueaza sistematic aceasta alternativa neobisnuit de restrinsa, a traducerii de teoreticieni ai stingii. in acest context au aparut cele doua traduceri romanesti din lucrarile lui Marius Babias, teoretician si curator. Receptarea lor a fost, si ea, restrinsa – pe masura „orizontului de asteptare“.
Prima dintre acestea, Subiectivitatea-marfa. O povestire teoretica, aparuta in 2004 in traducerea lui Aurel Codoban, este o expunere – nemeritat de actuala, as spune – a culturii si artei pop, in negativul careia se citeste de fapt o critica a capitalismului. Amestecul de informatie provenind din zone care pot parea atit de diverse precum politica, miscarile artistice underground, marketingul marilor firme producatoare de imagine, istorie sociala s.a. se decanteaza intr-o istorie/povestire a ascensiunii consumului, inclusiv sub forme deghizate ca inovatoare, pina la ultima (?) reduta, subiectivitatea. „Stim ce s-a ales din punk si din toate revoltele tineresti de mai tirziu: reducerea la logouri si simboluri intr-un magazin de haine, pareri si atitudini. Spatiul public, pe care situationistii l-au inteles, la fel ca punkistii, drept cimp de actiune social-politic si ca spatiu de viata pentru recucerirea subiectivitatii, s-a dezvoltat treizeci de ani mai tirziu intr-un Shopping Mall gigantic pentru orice nevoie, fie ea cit de bizara.“
Morala, fragmentata cum se gaseste, intre eseul-povestire cu care se deschide cartea si setul de aplicatii/ilustratii din final, este, dupa gustul meu, cu happy-end: in 2002, atunci cind publica prima editie, in germana, Babias indraznea sa spere, in ultimele doua paragrafe doar, ca tinerii critici ai globalizarii sint si disidenti ai capitalismului; in 2007, ascensiunea vestica a stingii – nu doar intelectuale, ci si a activismului – este mai evidenta decit va fi fost cu cinci ani in urma. Pentru Romania, actualitatea cartii se pastreaza inca (desi m-as fi bucurat sa pot spune ca it’s so five minutes ago), pentru ca ar putea fi un fel de indreptar pe cont propriu al importului de atitudine si obisnuinte din Vest. Masiv si lipsit de orice discernamint, acest import nu (va) face decit sa repete excesele deja cunoscute si criticate ale capitalismului – etapa de care un prag ceva mai ridicat de constiinta, macar individuala, daca nu si civica, ne-ar putea scuti. E drept ca a citi aventurile tot-mai-hraparetului-consumerism, chiar si cu sufletul la gura, nu poate echivala experienta de a-l vedea cu ochii tai mincindu-ti semenii. Dar tot e ceva fata de dulcea necunoastere cu care tinerii sud si est-europeni se simt fericiti sa faca munca cuiva din Vest, pe de 10 ori mai putini bani, doar ca sa-si permita sa-si faca weekendul la mall.
Cealalta carte, Urma revoltei. Arta si politica istoriei in noul Berlin, aparuta la sfirsitul anului trecut in romaneste, in traducerea lui Cristian Cercel, la scurt timp dupa publicarea in germana, este tot o „povestire teoretica“, desi nu mai poarta acest subtitlu. Suprastructura este, in mare, aceeasi – expunere, detaliere, concluzie si previziune. Dar aici povestirile curg una dupa alta, isi contin si fabula, si morala. Morala nu e vesela, desi fabula e educativa. Poate nu e inutil de spus ca referintele frecvente la evenimente si miscari care s-au petrecut intr-o istorie paralela, pe care o recuperam acum, dupa voie, pe cont propriu, pot face lectura greoaie, dar atit cartea, cit si informatiile in sine merita efortul de a cauta cite ceva pe Google. Curiosii ar fi meritat un glosar, dar in schimb exista un set de fotografii foarte utile in deschiderea volumului, care servesc perfect ca ilustratii ale subiectelor expuse. Povestirea se anima, deci, si vizual. in plus, finalul are, din nou, suspans. in mod limpede, Babias se pricepe sa povesteasca. Dupa ce trece prin 50 de ani de practica artistica berlineza, cu toate promisiunile si dezamagirile fiecarei avangarde auto-proclamate – a caror trecere in revista e o utila istorie in editie de buzunar a devenirii artei politice pe una dintre scenele ei cele mai generoase –, autorul mai are puterea sa intrevada si salvarea din pervertirea continua pe care o exercita in chip dovedit piata asupra creatiei artistice.
„in opozitie, pare a se deschide un cimp de actiune pentru o practica artistica care nu foloseste politicul din punct de vedere strategic sau ornamental. in domeniul artei si al culturii, o data ce acestea se leaga de miscarile politice si sociale de rezistenta si antiglobalizare, s-ar putea dezvolta o perspectiva a activitatilor artistice intelese ca oportunitate pentru un proiect critic.“ De aici incolo intra in discutie chestiuni un pic cam sci-fi pentru lumea romaneasca, cum ar fi activismul sau abilitarea culturii pop, pe care le vom dezbate cu placere la timpul lor, daca vor avea vreunul.
–––––––––––––––––––
Ana ChiriToiu este studenta in anul IV la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, redactor la revista Noua literatura si colaborator la revista aLtitudini.

