În calitate de deţinător al
drepturilor lui Benjamin Fondane, am acţionat dintotdeauna în
sensul unei cît mai largăi difuzări a operei sale, în
Franţa şi în alte ţări. Cea mai mare parte a scrierilor
sale franceze nu există încă în româneşte. Acest
lucru trebuie remediat, dar nu cu orice preţ. Volumul mare de texte,
diversitatea temelor şi a genurilor, bogăţia şi complexitatea
gîndirii sale îndreptăţesc, mi se pare, reunirea celor
mai buni specialişti şi traducători din opera lui Fondane, în
vederea unui demers editorial armonios, care nu trebuie să se
transforme într-o cursă contra cronometru, cu atît mai
puţin într-o campanie de calomnii.
În 2005, i-am dat lui Mircea
Martin o autorizaţie pentru a publica Fondane în româneşte.
Încredinţat fiind că nu mai are debuşeele editoriale
necesare, la sfîrşitul lui 2007, i-am dat un acord asemănător
Editurii Limes. Aflînd despre proiectele Editurii Limes, Mircea
Martin a declarat că a continuat lucrul pe textele lui Fondane şi
că avea în momentul acela posibilitatea de a le publica la
Editura Art. Precizez că, în ambele cazuri, este vorba de
simple acorduri scrise, nu de contracte de editare în
conformitate cu prevederile legale. Contracte pe care sînt în
drept să le stabilesc doar pentru cărţile pentru care nu am cedat
copyrightul unui terţ editor.
Pus în această situaţie şi
dorind înainte de toate să adun laolaltă toate competenţele,
le-am cerut celor doi editori să se asocieze. În acest scop,
am înlesnit o întîlnire cu cele două părţi, care
a avut loc în luna martie. Cum nu au ajuns la nici o
înţelegere, mi s-a părut că se impune o împărţire a
titlurilor. Opera filozofică, la Limes. Opera literară, la Art.
Le-am adus la cunoştinţă această decizie celor doi editori şi
tuturor „fondanienilor“ prin intermediul Societăţii de studii
„Benjamin Fondane“.
Editura Art mi-a confirmat că acceptă
şi a făcut demersurile necesare pentru cesiunea prin contract a
drepturilor de editare. Limes a continuat să anunţe publicarea
operelor complete. I-am semnalat că nu avea acordul meu pentru acest
proiect, însă nu mi-a cerut să stabilim contractele decît
după publicarea comunicatului Editurii Art în revista
dumneavoastră. Mă bucur de această reluare a dialogului cu privire
la copyrightul titlurilor disponibile pentru limba română.
Traducere din limba franceză de
Doina IOANID
–––––––––––––––––
Nota redacţiei: Precizarea lui Michel
Carassou a fost trimisă redacţiei noastre sîmbătă, 19
iulie, prin e-mail. Aşa cum ar rezulta din Precizare, pînă în
acest moment, se pare, nici una dintre cele două edituri menţionate
(Art şi Limes) nu au, deocamdată, contracte semnate, fiind doar în
faza „demersurilor necesare pentru cesiunea prin contract“. Din
acest motiv, pînă la clarificarea situaţiilor contractuale,
redacţia revistei Observator cultural suspendă rubrica Restitutio
Benjamin Fondane. O vom putea relua cu orice prilej, în
momentul în care ni se vor prezenta contractele de editare.
I-am informat şi pe editori (Mihai Şora, Luiza Palanciuc, Mircea
Petean – Limes, Mircea Martin – Art) că orice fragment din opera
lui Fondane va fi tipărit în Observator cultural doar însoţit
de contractul de editare. Ne pare rău că am ajuns în această
situaţie şi că privăm cititorii noştri de fragmentele din opera
lui Fondane, dar dorim să respectăm legea. Ştim că prezenţa în
limba română a lui Fondane (prin fragmente sau prin cărţi)
este extrem de importantă pentru cultura română. În
acelaşi timp, din punct de vedere juridic, sîntem obligaţi să
luăm în seamă precizările lui Michel Carassou, singurul
îndreptăţit să acorde drepturile de editare.
Lămurirea
aspectelor contractuale, care sperăm că-şi vor găsi o rapidă şi
corectă soluţionare, are ca scop publicarea în limba română
a operei lui Benjamin Fondane, indiferent cum s-ar numi editura şi
editorii. Din acest motiv, redacţia revistei Observator cultural
consideră că acuzele, injuriile, situaţiile conflictuale,
reproşurile nu slujesc unor demersuri editoriale şi ştiinţifice,
ci ne îndepărtează de nobilul (şi imperativul) scop al
editării lui Fondane în România. În acest moment,
credem că Michel Carassou şi editorul (editorii) vor găsi soluţii
pentru deblocarea situaţiei şi pentru traducerea în limba
română a operei lui Fondane, cu respectarea legalităţii şi
fără să prejudicieze cititorii din România, aflaţi în
faţa unui proiect editorial de anvergură. Fără nici o îndoială,
cultura română are nevoie de o ediţie completă a operei lui
Fondane; cultura română poate respira european prin „plămînul“
Fondane, un autor care poate fi o probă indubitală pentru o istorie
culturală care se îndepărtează de provincialism şi îşi
trage seva din perenitatea valorilor sale. Fondane este un mare
exemplu al perpetuării unor valori, indiferent de vicisitudinile
istoriei şi de tragismul existenţei.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters