OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Catre revista Observator cultural
in atentia Doamnei Carmen Musat,
Redactor-sef

Stimata Doamna Redactor-sef,

Revista Observator cultural publica, in numarul din 7 decembrie a.c., demisia domnului Radu Portocala din functia de director al ICR Paris. Textul domnului Portocala este preluat integral, in vreme ce pozitia ICR este prezentata prin citeva rinduri citate din ziarul Cotidianul. Avind in vedere aceasta disproportie, va rugam sa dati publicitatii comunicatul pe care vi-l remitem, in care alegatiile domnului Portocala primesc raspunsuri punctuale. Consideram ca raspunsul nostru le va oferi cititorilor revistei dumneavoastra lamuririle necesare in legatura cu aceasta situatie.

Contrar celor afirmate de domnul Portocala, nu au existat semnale anterioare, pe cale institutionala, ca relatiile dintre ICR si ICR Paris nu ar functiona in parametri normali. in aceste conditii, ICR apreciaza drept nepotrivita si contrara oricaror uzante demisia prin presa a domnului Radu Portocala.
Probleme de felul celor invocate de domnul Portocala au fost discutate la intilnirea din luna august cu directorii institutelor. Pentru orice persoana de buna-credinta, a fost evident ca procedurile „birocratice“ incriminate in demisie nu sint imputabile ICR-ului. Ele provin din prevederile legale referitoare la functionarea institutiilor publice. Este vorba despre Legea 337/2006 (pentru aprobarea Ordonantei de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractului de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii) si despre normele de aplicare ale acestui act normativ (aprobate prin Hotarirea de Guvern 925/2006). Constringerile sint identice pentru toate institutele culturale romane din strainatate si erau aceleasi in momentul inceperii mandatului dlui Portocala. Chiar daca actualul cadru legal poate fi pus in discutie – si el a fost pus, in repetate rinduri, de catre conducerea ICR –, exista suficiente exemple de performante notabile (Londra, New York, Stockholm, Tel Aviv). Ele sint exemple eclatante ca invocarea constringerilor birocratice ca stavila in calea „vointei de reforma“ denota, in cel mai bun caz, incapacitatea de adaptare la rigorile functionarii institutionale.

in privinta angajarii referentilor la institutele culturale romane din strainatate, amintim ca, la initiativa ICR, in luna februarie 2006, aceasta s-a facut pentru prima oara printr-un concurs public.
Dubla subordonare (MAE – ICR) a institutelor din strainatate, la care face referire domnul Radu Portocala, nu este considerata o formula fericita nici de actuala conducere a Institutului Cultural Roman. Rezolvarea acestei situatii depinde, insa, de concursul altor institutii ale statului, care, spre deosebire de ICR, au dreptul de initiativa legislativa.
in acest context, nu putem sa nu notam o inconsistenta flagranta in expunerea motivatiilor demisiei: deplingind implicarea Institutului Cultural Roman in functionarea ICR Paris, semnatarul aduce ca argument faptul ca Ambasada Romaniei (aflata in subordinea MAE) continua sa organizeze, pe cont propriu, actiuni culturale.

in ce priveste contractul calificat de domnul Portocala ca „scandalos“, precizam ca este vorba despre publicarea, la prestigioasa editura franceza Somogy, renumita in intreaga lume pentru calitatea publicatiilor sale, a volumului Pitoresc si melancolie, de Andrei Plesu. Finantarea face parte din Programul de traducere a autorilor romani in limbi straine, necunoscut, se pare, dlui Portocala, lansat in toamna anului 2005 si derulat in conditii de transparenta deplina. Titlul in cauza se numara printre cele 20 selectate de un juriu de specialisti independenti, alcatuit in urma consultarii deschise cu personalitati culturale si redactiile revistelor de cultura.
in perioada 2005-2006, intervalul in care domnul Portocala a „testat“, conform propriei formulari, „posibilitatea de a reforma“ ICR Paris, Institutul Cultural Roman a initiat primul pachet de programe nationale coerente pentru sustinerea traducerilor din autori romani, programe orientate astfel incit selectia sa apartina editorilor straini; a extins reteaua de institute culturale romane din strainatate si a dinamizat activitatea unora dintre cele deja existente; a lansat Programul Cantemir, primul cadru de finantare pentru proiecte culturale destinate publicului strain. Nu in ultimul rind, a pus in practica o evaluare transparenta a conducerilor institutelor culturale romane din afara tarii, conform unor indicatori de performanta (mentionam ca in evaluarea orientativa din luna mai a.c., domnul Portocala a obtinut calificativul „satisfacator“). Consideram ca aceste lucruri reprezinta un raspuns elocvent la afirmatiile cuprinse in demisia domnului Radu Portocala.
Biroul de presa al ICR


Nota redactionala. Revista Observator cultural a publicat textul integral al scrisorii de demisie a lui Radu Portocala din functia de director al ICR Paris, dintr-un motiv foarte simplu: textul demisiei ne-a parvenit imediat dupa ce acesta a fost adresat ministrului de Externe – Mihai Razvan Ungureanu, si presedintelui ICR – Horia-Roman Patapievici. Am considerat ca problemele semnalate de Radu Portocala merita sa fie cunoscute de cititorii nostri, care sa-si formuleze propriul punct de vedere (precizam ca n-am dorit sa influentam judecata cititorilor, scrisoarea de demisie fiind publicata integral, fara sa fie insotita de vreun comentariu adiacent). Daca pina la inchiderea editiei ar fi existat si un comunicat oficial al ICR, l-am fi publicat si pe acela. Din pacate, la cinci zile de la demisia domnului Radu Portocala, petrecuta pe 1 decembrie, ICR nu avea precizat un punct de vedere oficial, in afara unor declaratii de presa ale domnului Patapievici, din care am si citat in numarul anterior.

Prezentul comunicat al ICR a fost trimis redactiei noastre joi, 7 decembrie, dupa aparitia revistei. O institutie precum ICR ar trebui sa reactioneze si sa explice opiniei publice, din proprie initiativa, ce probleme nevralgice apar in functionarea sa, de la „dubla tutela“ la posibilele situatii birocratice care pot aparea in relatia dintre ICR, Bucuresti si institutele sale din strainatate. in definitiv, demisia lui Radu Portocala ar putea fi un impuls pentru a clarifica chestiunile legislative, ramase in suspensie de la preluarea mandatului de catre actuala echipa de conducere. Presedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, promitea elaborarea unui nou proiect legislativ al functionarii Institutului Cultural Roman inca din primavara anului 2005. Cind va fi prezentat acest proiect de lege Parlamentului si opiniei publice? (Observator cultural)