Lupta de anul acesta pentru Premiile Oscar s-a dat, în mod
hotărît, între Kathryn Bigellow şi James Cameron (cîndva soţ şi soţie) şi,
destul de puţin surprinzător, cel mai rîvnit trofeu oferit de Academia
Americană de Film, pentru Cel mai bun film al anului, a revenit lui Katheryne
Bigelow, pentru The Hurt Locker, care a mai fost recompensat cu Premiul pentru
cel mai bun regizor, Cel mai bun montaj, Cel mai bun sunet, Cel mai bun mixaj
sonor, Cel mai bun scenariu original. Filmul centrat pe conflictul din Irak a
fost preferatul criticilor, cu toate că succesul de box-office indică un eşec
clar (încasări de aproximativ 16 milioane de dolari, dar avînd şi cel mai mic
buget printre filmele nominalizate, 11 milioane de dolari), în comparaţie cu
succesul impresionant al Avatarului (peste 2 miliarde de dolari!). Avatar a
fost recompensat la categoriile la care, într-adevăr, a excelat: scenografie,
imagine şi efecte speciale.
Era însă clar că Avatar – un film a cărui miză este esteticul,
şi abia în subsidiar conţinînd un anume mesaj social (societatea actuală care
distruge ) – nu avea nici o şansă în faţa unei producţii care exploatează un
subiect din realitatea imediată, sensibil şi dureros pentru societatea
contemporană şi, mai ales, pentru societatea americană. Dincolo însă de
actualitatea subiectului, de acţiunea menţinută permanent la un ritm tensionat,
filmul nu se remarcă prin ceva extrem de original, putînd la fel de bine să fie
acuzat de rămînerea într-o sferă obositoare de clişee, aşa cum a fost acuzat,
excesiv şi exagerat, Avatar (cu diferenţa că The Hurt Locker nu beneficiază de
un imaginar impresionant). În plus, The Hurt Locker nu are nici măcar garanţia
unui mimesis fidel – oameni care au lucrat efectiv în domeniul militar au
subliniat o serie de inadvertenţe. În sfîrşit, premierea lui The Hurt Locker
marchează şi un punct inedit în istoria decernării Oscarurilor: Kathryn Bigelow
devine prima femeie recompensată cu un Oscar pentru regie.
Prima nominalizare la Oscar a lui Christoph Waltz îi aduce
şi un binemeritat premiu: pentru Cel mai bun actor în rol secundar în
Inglorious basterds, filmul regizat de Quentin Tarantino. Jucînd excepţional
rolul colonelului Hans Landa, abominabilul vînător de evrei, Christoph Waltz
avea Oscarul asigurat, în detrimentul lui Matt Damon (Invictus), Woody
Harrelson (The Messenger), Christopher Plummer (The Last Station), Stanley
Tucci (The Lovely Bones).
Jeff Bridges, cunoscut mai ales pentru rolul din Big
Lebowski (1998), revine în atenţie în filmul lui Scott Cooper, în rolul unui
cîntăreţ de muzică country, Bad Blake, trecut de vîrsta a doua, un semiratat cu
un comportament autodistructiv. Jeff Bridges a fost preferat de Academia
Americană de Film lui George Clooney (Up in the Air), Colin Firth (A Single
Man), Morgan Freeman (Invictus) şi lui Jeremy Renner (The Hurt Locker).
De semnalat, la această ediţie a Premiilor Oscar, este şi
recompensarea Sandrei Bullock, cu Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol
principal, după ce, ani întregi, a stagnat pe linia comediilor romantice şi a
filmelor de acţiune de rangul al doilea. Sandra Bullock s-a eliberat de această
etichetă, prin rolul lui Leigh Anne Tuohy din The Blind Side al lui John Lee
Hancock, intrînd în categoria actorilor de prim rang. Competiţia la categoria
Cea mai bună actriţă în rol principal a fost una redutabilă, Sandra Bullock
surclasîndu-le pe Meryl Streep (Julie and Julia), Hellen Mirren (The Last
Station), Gabourey Gabby Sidibe (Precious) şi pe Carey Mulligan (An Education).
O altă producţie cu tematică socială, şocînd prin realismul
brutal, a impresionat criticii anul acesta: Precious: Based on the Novel Push
by Sapphire, regizat de Lee Daniels. Filmul, a cărui acţiune e plasată în
Harlem, aduce în prim-plan povestea unei adolescente abuzate sexual de propriul
tată (are cu acesta un copil care suferă de sindromul Down şi urmează să îl
nască pe al doilea) şi constant maltrată de mamă (rolul acesteia e interpretat
de Mo’Nique, recompensată cu Oscarul pentru Cea mai bună actriţă în rol
secundar, depăşindu-le pe Penelope Cruz – Nine, Vera Farmiga – Up in the Air,
Anna Kendrick – Up in the Air, Maggie Gyllenhaall – Crazy Heart).
O producţie demnă de menţionat este El secreto de sus ojos,
în regia lui Juan José Campanella, cîştigător al Premiului pentru Cel mai bun
film străin al anului. Este binevenit un film bazat pe un scenariu poliţist,
care să poarte o altă marcă decît cea a caselor de producţie americane. Filmul
întreţine permanent o nuanţă de suspans, nefiind prin nimic previzibil. De
asemenea, jocul actorilor Ricardo Darín şi Soledad Villamil este impresionant.
Ediţia 2010 a Premiilor Oscar a confirmat, aşa cum se
întîmplă întotdeauna, unele aşteptări, a dezamăgit, dar a şi scos în evidenţă
actori tineri, promiţători, precum şi actori ce au reuşit să atingă un nivel
neaşteptat în cariera lor.
"să fie acuzat de rămînerea într-o sferă obositoare" - cel putin ciudata exprimarea, eufemistic vorbind. :D
in alta ordine de idei, e incredibil cum s-a construit discursul asta ipocrit-echilibrat/cumpatat in jurul filmului "avatar". tot din sfera 'incredibilului' face parte si asa-zisa reabilitare a sandrei bullock - asta e o gluma, sper (?). doar pentru ca schimba registrul (intr-unul 'grav'), dar filmul ramane tot prost ca toate comediile romantice din care o stim, nu o face, brusc, o actrita mai buna, mai promitatoare. ati vazut "the blind side"? tema o fi una cu greutate, dar abordarea e fix in linia cliseelor hollywoodiene etc.
m-astept sa citesc in observator cultural recenzii cu o pozitie critica clar formulata. de pilda, aici concluzia e atat de plata, pe principiul 'sa fie bine la toata lumea'.
p.s. nici macar nu s-a amintit de "a serious man", probabil cel mai 'decent' film dintre cele nominalizate. n-a luat nimic, de altfel. de ce oare?
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters