OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In fiecare an, in ultima duminica din august are loc decernarea prestigiosului Premiu „Cesare Pavese“. Alegerea acestei date, amintind de sinuciderea scriitorului (27 august 1950, Hotel Roma, Torino), dupa care, pentru mult timp, opera si viata i s-au „citit“ in sens invers, minimalizator, reasaza de fapt lucrurile, mutind accentul de pe dimensiunea tragica a figurii lui Pavese pe invitatia de a reflecta cu mai multa profunzime asupra acestui caz. Cistigatorii actualei editii (a XIX-a), gazduita de casa memoriala de la Santo Stefano Belbo si prezidata de Giuliano Soria, au fost Alain Elkann, la sectiunea „Proza“, cistigatorul propriu-zis al Premiului „Cesare Pavese“, cu romanul John Star (Bompiani), Franco Buffoni, care si-a adjudecat Premiul Juriului, pentru volumul de poezie Del maestro in bottega (Empiria), dedicat memoriei poetei Maria Luisa Belleli, si profesorul Marziano Guglielminetti, pentru un volum de critica si contributii pavesiene, Sotto il gelo dell’acqua c’è l’erba (aparut in anuarul Levia Gravia, publicatie a Departamentului de Italienistica al Universitatii din Torino, Edizioni dell’Orso), care i-a adus Premiul Special al Juriului. Sectiunile in concurs au fost, deci, proza, poezie si critica dedicata operei pavesiene.

Acest premiu este la rindul lui o sectiune a Premiului „Grinzane Cavour“, una dintre cele mai prestigioase fundatii literare din Italia. Reparcurgindu-i istoria, regasim in palmaresul editiilor nume ca J. Amado (1983), K. Vonnegut (1985), M.V. Llosa, G. Celati (1986), J. Saramago, E. Olmi (1987), E. Mendoza (1988), M. Tournier (1991), A.B. Casares, V. Cerami (1992), P. Coelho (1996), D. Grossman (1997), M. Cunningham (2000).
Revenind la proaspetii premianti din acest an, sa ne oprim o clipa asupra biografiei lor intelectuale si asupra declaratiilor facute la premiere.
Alain Elkann s-a nascut la New York in 1950. Colaboreaza la cotidianul La Stampa, la Specchio, Nuovi Argomenti, Amica, Panta etc. Editura Bompiani i-a publicat printre altele: Vita di Moravia (1990, tradus in mai mult de paisprezece limbi); Rotocalco (roman, 1991); Vendita all’asta (nuvele, 1993); Essere ebreo, scris impreuna cu Elio Toaff (1994); Diario verosimile (1997); Piazza Carignano (1997); Il Messia e gli ebrei, in colaborare cu Elio Toaff (1998); Il padre francese (roman, 1999), carte impregnata de memoria identitatii sale evreiesti, care reprezinta in acelasi timp fondul si fundalul naratiunii. Mai amintim Le mura di Jerusalemme (2000); John Star (2001); Boulevard de Sebastopol. E altri racconti (2002).

Romanul John Star revine asupra problemei radacinilor eroului, un barbat evreu pe nume David Golberg (alter ego al scriitorului?), care, deziluzionat de propria existenta, in pragul maturitatii, abandoneaza totul: orasul in care a trait, profesiunea de jurnalist, familia. Intra clandestin in Brazilia si aici, dupa o interventie de chirurgie plastica, obtine o noua identitate: John Star. Dupa o scurta convalescenta la Buenos Aires, ajunge la New York, unde incepe sa traiasca si sa lucreze ca taximetrist. New York-ul lui este bintuit de solitudini si fantezii ale unor evadari imposibile. Personajul se identifica intr-o anumita masura cu John Travolta din Pulp Fiction si cu Robert De Niro din Taxi Driver. Aproape din intimplare, scrie un roman de succes international. Viata lui poate reincepe de la zero. Decide insa sa fuga in Sicilia intr-o minastire. Un ratacitor care, in final, se intoarce in tara sa aflata in razboi: Ierusalim... si aici se pierde. Prezentindu-si cartea, scriitorul vorbea de nevoia de pierdere a propriei identitati, pentru a o putea apoi regasi mai puternica. Si cum viata si opera cresc una din cealalta, ziaristul Alain Elkann, un analist direct implicat in dezbaterile pe tema conflictului intercultural si politic israeliano-arab, a tinut sa precizeze: „Fac parte din grupul care lupta pentru moderatie. Modul meu de a fi evreu este acela de a fi dialogat intotdeauna cu alte religii. Nu mi-am schimbat niciodata religia“.
Al doilea scriitor premiat, Franco Buffoni, traieste la Roma si conduce Departamentul de Lingvistica si de Literaturi Comparate al Universitatii din Cassino. Este autor a diverse alte volume de poezie. Ca traducator a ingrijit, pentru Editurile Bompiani si Mondadori, culegeri de poezie engleza din secolele XIX si XX. Jurnalist, publicist, conduce revistele Testo a fronte (axata pe teoria si practica traducerii literare) si Trame di Letterature comparate. Poeziile sale sint lirico-narative, biografiste. Numeroasele referinte la Pavese din textele sale creeaza o intertextualitate difuza, subtila.

Cea mai ilustrativa pentru numele si profilul acestui premiu a fost desemnarea printre premianti a lui Marziano Guglielminetti, profesor de literatura italiana la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Torino si director al Centrului de Studii de Literatura italiana din Piemonte „Guido Gozzano si Cesare Pavese“. Trebuie sa fim de acord, asa cum a remarcat si presedintele juriului, ca nu se poate vorbi despre Pavese daca nu s-a studiat ceea ce a scris Marziano Guglielminetti despre acest scriitor. Raminind in context pavesian, trebuie sa mentionam Il mestiere di vivere (Einaudi) si I romanzi (Einaudi-Gallimard) de C. Pavese, carti ingrijite de domnia sa, Le poesie (Einaudi), pentru care semneaza prefata, alaturi de Mariarosa Masoero, editorul cartii. Mai trebuie sa adaugam la cele spuse anterior ca M. Guglielminetti este un creator de punti intre opera pavesiana si lume, in postura de conferentiar la Buenos Aires si Edinburg, participind cu diverse comunicari la toate manifestarile importante legate de memoria scriitorului piemontez. In plus, profesorul Guglielminetti este redactor la revistele Sigma si Levia Gravia, condusa de colega sa, Prof. Mariarosa Masoero. A dedicat o mare parte a studiilor sale literaturii dintre Renastere si Baroc si celei dintre secolele XIX si XX. Este autor de studii de teorie literara, de critica, monografii, dintre care citam: Clemente Rebora (1961); Struttura e sintassi del romanzo italiano del primo Novecento (1964, 1993); Tecnica e invenzione nell’opera di Giambattista Marino (1964); Memoria e scrittura. L’autobiografia da Dante a Cellini (1977); Sbarbaro poeta, ed altri liguri (1983); La cornice e il furto. Studi sulla novella del’ 500 (1984); La „scuola dell’ ironia“. Gozzano e i viciniori (1984); Gertrude, Tristano e altri malnati. Studi sulla letteratura romantica (1988); Sulla novella italiana (1990); Manierismo e barocco (1990); A chiarezza di me. D’Annunzio e la scrittura dell’io (1993). In fine, nu putem sa nu amintim volumele ingrijite, prefatate, altele decit cele pavesiene: culegerea Novellieri del Cinquecento (Ricciardi), I Mondi e gli Inferni de A.F. Doni (Einaudi), o selectie de Opere de B. Guarini (Utet), Le Lettere de G. Marino (Einaudi), antologia Viaggiatori del Seicento (Utet), Tutte le poesie de G. Gozzano (Mondadori), Dalla parte dell’io, eseuri despre autobiografie, despre jurnal, scrisori si interviuri in literatura secolului XX, Napoli, ESI, 2001.

Cartea premiata, Sotto il gello dell’acqua c’è l’erba. Omaggio a Cesare Pavese, grupeaza 26 de texte de diversi autori, care vorbesc despre impunatoarea cariera critica a scriitorului in strainatate. Volumul se deschide cu eseul unui critic american, Leslie A. Fielder, text scris in 1954, tradus acum pentru prima oara. Relatia lui Pavese cu America a fost evocata si de profesorul Guglielminetti, care si-a inceput interventia afabil si seducator, cu un paradox lipsit totusi de orice nuanta retorica: Pavese n-a fost niciodata in America, si-a apropiat-o insa lingvistic si literar, cultivind fascinatia pentru Withman, Faulkner, Anderson si mai ales pentru Hemingway. Si, iata, un detaliu intim: ultima iubita, despre a carei prezenta „dureros de dulce“ in viata sa marturisesc cele din urma pagini de jurnal ale lui Pavese, scrise in fatidicul august 1950, a fost actrita americana Constance Douling. Cu acest volum, America este cea care vine in intimpinarea lui Pavese, ca o compensatie tirzie pentru o intilnire niciodata intimplata. Cartea contine o serie de documente inedite, printre care o bizara scrisoare a faimosului profesor al generatiei sale Giovanni Getto, adresata lui Pavese si datata 1950. Tomul este fructul colaborarii Departamentelor de Stiinte literare si filologice de la Universitatea din Torino si de la Universitatea Piemonte Orientale. Redactorii sint colaboratorii revistei Levia Gravia, fiind vorba chiar de un numar al acestei publicatii: C. Allasia, A. Andreini, D. Dalmas, S. Delprete, M. Guglielminetti, M. Masoero (director), L. Nay, P. Pellizzari, S. Re Fiorentin, C. Sensi, G. Zaccaria.

Presedintele juriului a declarat ca ii inmineaza acest premiu lui M. Guglielminetti ca act de prietenie si stima pentru tot ceea ce a facut domnia sa pina in prezent in zona studiilor pavesiene. Si cum clasificarea, ordonarea, descoperirea si evaluarea operei lui Pavese continua, in preajma Craciunului este asteptata aparitia in librarii a unui nou volum din editia critica Pavese, Povestiri (I racconti), la Einaudi, ingrijit de aceiasi M. Guglielminetti si M. Masoero.
Anul acesta, seria manifestarilor dedicate scriitorului are un caracter cu totul special. Simbata 7 septembrie are loc, cu acordul familiei, transferarea ramasitelor pamintesti ale autorului, de la Torino, in locurile natale, la Santo Stefano Belbo. Dorita atit de mult in timpul vietii, reintoarcerea in paradisul copilariei a devenit acum posibila.

Torino