OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sala Tronului din fostul Palat Regal, o prestigioasa participare a invitatilor din strainatate, dar si reducerea numarului de premiere la sase lungmetraje de fictiune in 2007, dintre care numai doua au putut fi nominalizate la categoriile importante de premii, iata datele care au marcat contradictoriu a doua editie a Oscarurilor/Césarurilor romanesti. Raspunsurile in ordine alfabetica la o ancheta-fulger ad-hoc ne stau marturie.

1. Ce v-a placut cel mai mult din festivitate?
2. Care este lucrul cel mai de seama, revelat azi despre filmul romanesc?
3. Ce-ar fi putut sa lipseasca de la aceasta ceremonie?
4. O dorinta de capetenie, pentru editia a treia?

- Ileana BIRSAN:
„Un spectacol previzibil“
1. Prezenta unor actori pe care nu-i mai vazusem demult. De exemplu, Dan Nutu, extrem de agreabil si elegant. Iar discursurile lui Cristian Mungiu au fost de fiecare data precise, spontane si relaxate. Altfel, festivitatea a fost destul de comuna, previzibila, in primul rind din pricina numarului mic de filme nominalizate.
2. Este importanta prezenta delegatului general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, ca invitat special. Sa spunem ca „a intors vizita“ pe care a facut-o Mungiu anul trecut, la festival. Altfel, faptul ca e o competitie in care „se bat“ doua filme e destul de trist.
3. Citeva persoane importante sau total neinspirate, cum ar fi Loredana Groza, Mihaela Radulescu sau ministrul Culturii.
4. Cinci nominalizari la fiecare categorie.

- Dan CHISU:
„Redundanta acelorasi titluri“
1. in primul rind, imi place ca organizatorii au ales un loc demn de acest eveniment. Nici anul trecut sala nu era urita, dar era usor marginalizanta. Acum, putem spune ca Premiile Gopo si-au gasit locul.
2. Atmosfera a fost si ea demna de o sarbatoare de cinema, cu toata lumea in tinuta de gala, ca la marile spectacole de gen ale mapamondului filmic.
3. As fi dorit, parca, sa nu aud mereu acelasi titlu, la atitea categorii de premii. A devenit cam redundanta citarea lui Cristian Mungiu si, din pacate, desi filmul merita toate elogiile, cred ca i-a fost greu si lui sa tot multumeasca.
4. Sa nu mai avem doar doua filme nominalizate la mai toate categoriile. ii spuneam cuiva de alaturi ca, tot trebuind sa fie proiecte fragmente pe ecranul salii, la fiecare nominalizare, aproape ajungeam sa revedem aici in intregime 4, 3, 2 si California Dreamin’. Nu strica putin haz: poate era bine ca secventele sa fie date cronologic, ca unii oaspeti sa urmareasca actiunea celor doua filme cap-coada.

- Andrei CRETULESCU:
„Bazaconii insultatoare“
1. Din festivitatea insasi m-a emotionat in primul si in primul rind Mungiu, care si-a dedicat intr-un fel premiul lui Cristian Nemescu. Si, intr-o cu totul alta ordine de idei, m-a emotionat un pic – poti sa-i spui guilty pleasure sau cum vrei – momentul cu Toate pinzele sus, pentru ca mi-a adus aminte de copilarie. Si uneori avem nevoie de retributii de felul asta.
2. Dincolo de placerile pomenite, momente memorabile eu, sincer, n-am vazut in seara asta.
3. As fi vrut sa lipseasca domnul Serbanescu si mai ales domnul Iorgulescu. Sincer – nu stiu ce-o sa mi se-ntimple daca spun chestia asta –, mi se pare o insulta adusa tuturor oamenilor de aici, faptul ca ministrul s-a urcat pe scena si a spus bazaconiile alea, inclusiv cuvinte care nu exista in limba romana, pentru care nu cred ca aveti spatiu sa le citam acum, dar si le-a notat cineva si le putem reproduce intr-un cadru mai putin festiv.
4. Deja editia a doua e mai buna decit prima. Tot modelul preluat de la Globurile de Aur, cu statul la masa, cu ciocnitul cite unui pahar, cu ciugulitul a cite ceva, functioneaza si mi se pare mult mai bun decit rigurozitatea de la Oscaruri. Fiindca, pina la urma, ne comparam cu premiile mari – de asta s-a initiat gala asta. O vreau insa mai scurta. Iar cel mai mult imi doresc sa avem din ce face gala: sa avem ce filme premia.

- Codruta CRETULESCU:
„Membrii comisiei n-au cedat“
1. Mi-a placut ca, in urma votului, a iesit oarecum echilibrata impartirea premiilor, intre California Dreamin’ si 4 luni, 3 saptamini si 2 zile. Poate, intr-o lume ideala a profesiei, cu voturile intregii bresle active, mi-ar fi placut ca Premiul pentru cel mai bun film al anului sa se fi impartit ex aequo intre cele doua filme la care s-a redus de fapt intreaga competitie.
2. Am avut mari temeri, inainte de a afla nominalizarile, ca, dupa un an cu numai sase filme in premiera, membrii comisiei vor ceda si vor strecura, oarecum din jena, un al treilea titlu pe listele de vot, la categoriile cu adevarat foarte importante. Din fericire, nu s-a intimplat asa.
3. Puteau lipsi speech-urile domnilor Iorgulescu si Serbanescu.
4. 15 filme, dintre care sa se faca nominalizarile, cite cinci la fiecare categorie, asa cum ar fi normal si decent.

- Vivi DRAGAN VASILE:
„Un loc benefic“
1. Mi-a placut cel mai mult locul benefic, simbolic, in care s-a desfasurat festivitatea.
2. Faptul ca s-au intilnit doua generatii.
3. Nimic nu mi s-a parut ca ar fi fost cazul sa lipseasca.
4. Un singur lucru ne dorim in plus: sa fie filme atit de multe si bune, incit comisia pentru nominalizari sa nu se mai opreasca pentru nici o categorie la doar doua nominalizari.

- Alin Ludu DUMBRAVA:
„Regele nu-i gol“
1. Sala Tronului, unde a fost si o lansare a filmelor Disney. Ceea ce nu vrea sa fie o rautate din parte-mi. Din contra, e o ambianta de un anumit fast, intr-o legitima legatura cu ce s-a-ntimplat anul trecut cu filmele romanesti. Adica nu pare a fi o sarbatoare goala, cum ne-au obisnuit alte premieri locale. Regele nu-i gol.
2. Nu sint premiile UCIN. Sint niste premii noi, in cu totul alt sistem de selectie si decizie. Nu s-a intrat deocamdata in faza de oboseala si inca avem de ce sa ne bucuram.
3. Daca e sa cautam ceva epocal, dupa partea retro a festivitatii, astept sa mergem peste 20 de ani la aniversarea de 50 de ani a serialului Toate pinzele sus.
4. Mi-as dori sa fie niste filme bune, diferite, nu doar doua la mai toate categoriile.

- Radu GABREA:
„Nu prea vazut, dar bine-venit...“
1. Emotional, mi-a placut ca a fost reconsiderat serialul Toate pinzele sus. Recunosc ca, la vremea lui, nu prea i-am vazut episoadele, dar daca azi ne plingem ca ne lipsesc filmele de gen, e un semnal bine-venit.
2. Important e ca a fost si Tierry Frémaux aici, incit s-a mutat Cannes-ul la Bucuresti. Nu mai mergem noi la festival, cu mina-ntinsa.
3. Nu vreau sa raspund la aceasta intrebare, fiindca nu vreau sa jignesc o doamna.
4. La anul, voi avea si eu filme concurente la preselectie, dupa ce nici anul trecut, nici acum, n-am avut ce sa prezint. Pentru 2008 voi avea doua: Cocosul decapitat si inca unul.

- Cristina HOFFMAN:
„Un cadru istoric si de arta“
1. Cadrul istoric si de arta, cu maretie si distinctie, e primul lucru care-mi place foarte mult si alegerea lui mi se pare extraordinara. E o „poveste“ la mijloc si in jur, de care e bine ca Cinema-ul Nou Romanesc se leaga azi. Sa se vada la ce nivel si ce vrem sa promovam, in lume si in acest loc. Aici, la fostul Palat Regal, a lucrat mama mea ca muzeolog, timp de 25 de ani.
2-3. Am venit direct de la aeroport si n-am vazut decit partea a doua a festivitatii. Ceea ce cred ca ramine cu deosebire din acest moment e consacrarea si in tara a Noului Cinema, odata cu evocarea memoriei unor inaintasi demni, in slujba aceleiasi cauze. E important si pentru noua generatie de spectatori, care nu prea mai merge la cinema si care mult prea putin vede alte filme decit cele comerciale, americane. Cum stiti, am fost si sint in continuare colaboratoare, impreuna cu Dan Nutu, ca romani din Germania, la managementul unor actiuni in favoarea tinerilor cineasti romani. Atelierul Aristoteles care se tine anual la Sibiu e un exemplu. Iar mai nou, din octombrie 2007, lucrez pentru Sectiunea „Semaine Internationale de la Critique“ a Festivalului de la Cannes si fac preselectia pentru tarile din Est. Ce-mi lipseste e c-au fost prea putine filme romanesti noi, in ultimul an, pe ecrane si aici, in competitia pentru Premiile Gopo.
4. Ce-mi doresc, e sa fim in mare dificultate, trebuind sa alegem din zece filme ca 4 luni, 3 saptamini si 2 zile.

- Vlad IVANOV:
„Invatam sa ne iubim“
1. Cel mai mult m-a emotionat ca acest eveniment se intimpla, ca Gala Gopo devine momentul cel mai insemnat al premierilor din tara pentru productiile filmice. Este un lucru extrem de imbucurator ca, in sfirsit, invatam sa ne iubim, sa ne pretuim intre noi, sa ne respectam. Asa se intimpla in toata lumea filmica si asa putem deveni si noi puternici. in schimb, daca nu ne pretuim noi insine, n-o vor face nici altii. Este o seara pentru care s-a muncit foarte mult si le multumim din suflet organizatorilor, Asociatiei pentru Promovarea Filmului Romanesc, despre care toata lumea stie ca se confunda in mare masura cu organizatorii bine-stiuti ai TIFF-ului de la Cluj. Multumim, fiecaruia dupa numele sau, pentru aceasta seara de o distinctie si de o eleganta extraordinara. E o placere sa fii aici, sa fii inconjurat de prieteni, unii veniti de departe, ca sa ne vada si sa ne revada. Este vorba, pentru noi, cei de la 4, 3, 2, de Thierry Frémaux, delegatul general de la Cannes, de Scott Foundas de la Los Angeles, criticul care a publicat intrebarea aceea antologabila: „How to say Oscar Scandal in Romanian?“, dupa omiterea filmului nostru de la nominalizari. Sint apoi Costel Safirman de la Ierusalim si alti profesionisti care au facut lobby pentru 4, 3, 2.
2-3. Nu-mi revine mie judecarea discursurilor premiantilor sau ale celor care ne-au remis premiile. Fiecare e supus emotiilor in astfel de momente, cum am fost si eu.
4. Ne dorim mai multe filme, mai multe prestatii actoricesti iesite din comun, care sa puna votantii in dificultate.

- Radu MIHAILEANU:
„Mai mult umor si ritm“
1. M-a emotionat sa constat inca o data, daca mai trebuia, ca cinema-ul romanesc exista si ca e de o mare valoare. Sint fericit pentru Cristi Mungiu, ca a cistigat si aici multe distinctii, pe cele mai importante. Si, bineinteles – ca toata lumea din sala, imi inchipui –, sint trist ca Nemescu nu e aici si ca nu continua, fiindca este – era, trebuie sa spunem din pacate acum – un talent extraordinar. Este emotionant si ca aceasta gala exista, functioneaza, e la a doua editie, din ce in ce mai buna. Ceea ce ma face sa sper ca si spectatorii vor reveni in salile de proiectie.
2. in seara asta, nu pot sa zic ca a fost ceva foarte „marcant“, fiindca de un an de zile, de la Cannes incoace, filmul lui Mungiu ne „marcheaza“ pe noi si nu doar pe noi, ci toata Europa filmica si nu numai. „Marcante“ au fost poate – ca sa nu ne pierdem umorul – Loredana si cele doua dansatoare, care ma asteptam sa ia poate vreun premiu, ca tinere artiste in grup...
3-4. Nu stiu ce putea „sa lipseasca“ – fiind abia a doua editie, e prea usor sa criticam. Regret nu ca prisoseste ceva, ci invers, ca lipseste un pic mai mult umor si ritm, fiind vorba si de o transmisie la televiziune. Sa nu fim numai mortiferi, uneori.

- Magda MIHAILESCU:
„A venit Cannes-ul la noi“
1. Cel mai mult mi-a placut ca a venit Cannes-ul la noi. Este extraordinar sa vina la o asemenea festivitate nationala delegatul general al celui mai insemnat festival din lume.
2. Cel mai important e ca a fost o consacrare a filmelor 4, 3, 2 si California Dreamin’, prin voturile intregii obsti active. Important mi se pare, de asemenea, ca au onorat Gala Premiilor Gopo zece critici de la importante publicatii internationale, participanti cu o zi in urma la Colocviul despre noul nostru cinematograf, colocviu organizat de Asociatia Criticilor de Film.
3. N-am o idee la acest punct.
4. Sa fie mai multe filme, mai multe filme bune, sa avem de unde alege, sa nu mai mearga atit de multe premii la un numar restrins de filme.

- Angelo MITCHIEVICI:
„Un altfel de prezentator“
1. Ce mi-a placut in prima instanta la aceasta gala sau festival sui generis a fost decorul. Decorul este somptuos, te poti uita pe pereti si esti foarte multumit. Cred ca cinema-ul merita un astfel de decor. E legata de cinema ca atare aceasta atmosfera de glamour. Fiecare festival sau gala de film care se respecta gaseste un loc potrivit, care sa aiba rezonanta si amplitudinea pentru un astfel de eveniment. Sigur, mi-a placut de asemenea prestatia pe diverse roluri si partituri a lui Cristian Mungiu, care a suplinit foarte mult golurile in materie ale presupusilor profesionisti in ale comperajului de pe podium.
2. Gala ca atare e insa mai putin importanta. Importante sint filmele care au adus cinematografia romaneasca in prim-plan. Ele fac gala, nu gala le face pe ele.
3. in primul rind, cred ca mi-as fi dorit, in mod sigur, un altfel de prezentator, un actor foarte mobil si mobilat intelectual, un foarte bun performer de stand up comedy sau, daca nu se poate asta, macar un actor de buna calitate, care sa aiba intuitia momentului si a situatiilor. Or, mai adecvati au fost unii neprofesionisti in ale comperajului, care s-au urcat pe scena o singura data, ca sa inmineze cite un premiu anume, cum a fost Alex. Leo Serban, cu o replica simpla si eficienta.
4. in primul rind, ar fi de dorit ca editia a teia sa suplineasca semnalatele goluri ale editiei de fata si inca un gol, destul de mare, care da o nota nedreapta de saracie, cu cite doua filme nominalizate la multe categorii, apropiindu-ne usor de ridicol.

- Radu MUNTEAN:
„Sincer vorbind, ma indoiesc...“
1. Desi toate festivitatile sint plicticoase, cea de fata mi s-a parut foarte bine organizata. A fost foarte civilizata. Pe bune!
2. Prezenta pe podium a unor invitati ca domnul Therry Frémaux.
3. in orice festivitate se intimpla sa fie momente penibile si ele n-au lipsit nici asta seara, dar prefer sa nu le spun, fiindca una peste alta a fost OK.
4. La editia de anul trecut, nu pentru ca eram si eu in competitie, n-am nimerit aproape deloc filmele din diferite categorii ale palmaresului. Gustul meu nu prea semana cu cel al votului general. Asta mi s-a parut destul de trist, dar poate am fost eu de vina, nu ceilalti. La editia de anul asta, nu prea s-a intimplat sa nu nimeresc prin votul meu rezultatul final. Pentru editia de anul viitor, sper insa sa fie cit mai multe filme bune si mai greu de ales. Vorba lui Cristian Mungiu, de pe podium: e destul de trist sa se imparta premiile intre doua filme. Mi-as dori sa fie altfel la anul, desi – sincer vorbind – ma indoiesc.

- Horea MURGU:
„Mai bine 6 premii la 17 filme, decit invers“
1. Cel mai mult mi-a placut ca s-a confirmat, a nu stiu cita oara, bunul simt extraordinar al lui Mungiu. Cind te uiti la el si vezi ce face, ce spune si cum spune, daca se intimpla cumva sa nu stii ce e bunul simt, afli. E o modestie autentica, intrinseca. E o modestie nu a omnului care nu stie masura lucrurilor, ci a celui care o stie foarte bine. Mi-a facut placere sa-l vad inca o data, intr-o situatie ca asta, cum nu-si pierde firea.
2. Ma bucur ca, dupa succesele anului 2007, filmul romanesc s-a mutat in Sala Tronului. Asta mi se pare remarcabil si aici ar trebui sa ramina.
3. Apropo de ce ar fi putut sa lipseasca, mie imi pare, invers, foarte rau ca eram in culise cind scurtmetrajul la care am fost producator, Valuri de Adrian Sitaru, a luat premiu. M-a bucurat ca, dupa Leopardul de Aur de la Locarno si alte distinctii importante peste granite, a fost premiat si acasa. E reconfortant, fiindca, de regula, nimeni nu-i profet in tara lui. Vedeti ca nu vreau sa raspund transant la a treia intrebare. Totusi: e bine ca s-a ales pentru partea retro a ceremoniei relatia domnului Mircea Muresan cu serialul Toate pinzele sus, dar cred ca se puteau gasi si alte solutii.
4. Mi-as dori sa auda cineva si sa auzim bine noi toti ce-a spus Mungiu: e pacat sa dai 17 premii la 6 filme, reduse de fapt la doua. Ar fi de preferat invers: 17 filme si 6 premii.

- Ana Maria SANDU:
„Virfuri suspendate in gol“
1. E o gala oarecum tinara, cu premii intr-un fel crude si e normal sa te emotioneze decernarea lor, care e motivata.
2. Nu s-au intimplat lucruri la care nu ma asteptam. Era de asteptat ca batalia sa se dea intre California Deramin’ si 4, 3, 2. intr-un fel, e trist ca totul s-a cam redus la aceste doua filme, intr-un an care ni se paruse plin, fiindca aceste doua filme ne-au luat ochii, dar nu se dovedeste astfel, finalmente. Nu-i normal ca intr-o cinematografie sa existe doua virfuri suspendate in gol.
3. Eu am in continuare o problema, cu urcatul oficialitatilor pe scena la un asemenea eveniment. Nu ma simt confortabil cind ii aud ca vor tot ajuta si vor tot pune umarul, spre gloria cinematografiei, de ei asigurata.
4. Vreau mai multe filme bune care sa se bata pentru Premiile Gopo. Vreau sa simt un gol in stomac, asteptind pronuntarea fiecarui titlu, nu sa fiu sigura dinainte cine va fi cistigatorul.

- Adrian SITARU:
„Nimic absolut memorabil“
1. M-am simtit bine ca filmul meu, Valuri, a fost „jurizat“ de o mare masa, de 350 de profesionisti. E un feed back foarte bun pentru mine, cu atit mai mult cu cit scurtmetrajul e foarte greu de vazut in Romania. Ma simteam frustrat, caci fusesem cu filmul in destul de multe locuri din lume, dar era foarte putin vazut de cetatenii alaturi de care traiesc. Iar premiul l-am cistigat, si aici, in competitie cu filme foarte bune.
2. Din seara asta, ca atare, n-am ramas cu nimic absolut memorabil.
3. Am fost prea stresat, la un prim moment de acest fel, incepind de la ce tinuta obligatorie e in vigoare, incit n-am prea fost atent la ce era bine sa nu fie.
4. Sa avem si anul viitor filme tot atit de bune, pentru nominalizari.

- Dorel VISAN:
„Cita lume buna se poate...“
1. Doua lucruri mi-au placut. Primul: ca acest eveniment aduna cita lume buna se poate din cinematografia romana. Al doilea: ca au fost adusi in atentie si actori din alte generatii, ca Ion Bessoiu si Jean Constantin, fie prin distinctii speciale, fie relansindu-i ca prezentatori.
2. N-as putea spune ca, in afara atentiei acordate filmului lui Cristian Mungiu, ar fi ceva care sa nu poata fi uitat, care sa „intre in istorie“.
3. Nu am obiectii deosebite. E bine sa se vada si cite ceva cu care nu toata lumea e de acord.
4. Mi-e cam greu sa spun, dar mi-as dori ca, in acest moment, in care ma consider in oarecare plinatate a carierei, sa pot beneficia de un program de afirmare mai ampla si sigura a filmului romanesc de toate genurile, inclusiv prin multe modificari ale Legii Cinematografiei, despre care nu stiu de ce nu discutam serios.