Revista Sfera Politicii a decernat,
săptămîna trecută, premiile sale anuale. Laureaţii sînt
Michael Shafir – pentru Opera Omnia, Dan Pavel şi Daniel Şandru –
pentru volume apărute în 2010.
Lipsa dezbaterilor publice solide,
falsitatea ideilor care circulă în spaţiul public românesc
şi nevoia indispensabilă de modele autentice – acestea sînt
doar cîteva dintre observaţiile făcute de către laureaţii
şi participanţii la cea de-a VII-a ediţie a Premiilor Sfera
Politicii, eveniment desfăşurat pe data de 5 mai 2011 şi organizat
în colaborare cu Fundaţia Societatea Civilă. „Sînt, poate, oameni care se
întreabă de ce scriem noi despre democraţie, despre ştiinţe
politice etc. Ei bine, facem asta pentru că, în orice ţară,
calitatea unei democraţii începe cu ideile pe care noi le avem
despre democraţie“, a spus profesorul Dan Pavel, în scurtul
discurs adresat cu ocazia acordării Premiului pentru „cea mai
valoroasă lucrare a anului 2010“, pentru volumul Democraţia bine
temperată. Studii instituţionale (Polirom, 2010). Folosindu-se de
„pretextul“ crizei financiare şi al efectelor pe care aceasta
le-a produs – în întreaga lume – asupra încrederii
cetăţenilor în instituţiile-cheie ale democraţiei, Dan
Pavel scrutează sistemul politic românesc de astăzi,
stabilindu-şi ca variabile de analiză: noile tendinţe ale
sistemului de partide postcomunist, criza executivului, mita
electorală şi fraudarea alegerilor, vulnerabilitatea puterii
legislative, şubrezimea relaţiilor interetnice din România
etc. „Cauzele pentru care instituţiile democratice din ţara
noastră funcţionează prost sau nu funcţionează sînt
multiple“, scrie Dan Pavel. Precaritatea ideilor este, cu
siguranţă, una dintre ele. Iar ceea ce încearcă Dan Pavel să
facă în Democraţia bine temperată este tocmai să „atragă
atenţia“ asupra acestei realităţi supărătoare, prin atacarea
acelor lucruri care nu funcţionează sau funcţionează prost,
angajînd în analiza sa tocmai aceste concepte şi idei
centrale, atît de necesare oricărei democraţii autentice.
În această ordine de idei,
conceptul de „ideologie“ rămîne, în continuare, una
dintre noţiunile cel mai necorespunzător angajate în
discursul public din România prezentului. Problemele nu apar
însă doar în modul în care politicienii,
jurnaliştii etc. utilizează termenul, ignorîndu-i dramatic
istoria şi încărcătura conceptuală, aruncîndu-l în
simplificare şi trivializare. Din nefericire, puţini au fost şi
acei universitari care au ales să se aplece în mod consecvent
asupra teoretizării „ideologiei“. Ei bine, prin volumul Reinventarea ideologiei, Daniel Şandru, cadru didactic al
Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi, a rupt această
tradiţie neprielnică, producînd un studiu, extrem de
scrupulos, despre ideologie. „Ideea pe care am intenţionat să o
subliniez, scrie Daniel Şandru, este aceea că ideologia poate
deţine un rol explicativ-comprehensiv în procesul de
cunoaştere a realităţii socio-politice şi că analiza
epistemologică a conceptului poate reliefa o astfel de realitate. În
această direcţie, demersul meu s-a orientat înspre o depăşire
a semnificaţiilor negative asociate ideologiei.“ Prin urmărirea,
în acest mod, a evoluţiei conceptului, începînd de
la Destutt de Tracy şi Marx, trecînd prin Karl Mannheim şi
Paul Ricoeur şi aducîndu-l în prezent, prin teoriile
neomarxiste/New Left şi, respectiv, de tradiţie postmodernă,
Daniel Şandru a creat un instrument de lucru extrem de util. Motiv
pentru care lucrarea sa Reinventarea ideologiei (Editura Institutul
European, 2010) a şi fost răsplătită cu Premiul „Lumea de
Mîine“, acordat unui tînăr cercetător în
domeniul ştiinţelor politice.
În această zonă a nevoii de
exemple şi de modele autentice, cu ocazia aceluiaşi eveniment,
Premiul de Excelenţă Opera Omnia, pentru întreaga activitate,
i-a fost oferit profesorului Michael Shafir, de la Universitatea
„Babeş-Bolyai“ din Cluj: „Pentru că au fost vremuri în
care vocea sa a fost o sursă de inspiraţie extrem de pertinentă,
iar atitudinea sa faţă de problemele cu care ne confruntăm, una
exemplară“ (Stelian Tănase). Dincolo de verticalitatea mai
recentelor sau a mai noilor sale gesturi publice, Michael Shafir este
şi va rămîne unul dintre cele mai preţioase repere de
poziţie intelectuală. Profesor de ştiinţe politice la
Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj, cu expertiză în
domeniile: Holocaust, extremism, relaţii internaţionale şi
comunism/postcomunism, Michael Shafir a publicat peste două sute
cincizeci de articole în reviste de specialitate, iar dintre
volumele sale în limba română amintim: Între
negare şi trivializare prin comparaţie: Negarea Holocaustului în
ţările postcomuniste din Europa Centrală şi de Est (Polirom,
2002) şi Radio-grafii şi alte fobii. Studii contemporane,
publicistică şi pubelistică (Editura Institutul European, 2010).
„Despre mine vorbesc două lucruri“, a spus Michael Shafir, cu
ocazia acordării Premiului de Excelenţă Opera Omnia – „ceea ce
am scris şi studenţii mei“.
Astfel, în buna sa tradiţie,
revista Sfera Politicii a reuşit, încă o dată, să îi
răsplătească pe cei care, prin lucrările şi cercetările lor, au
contribuit în mod direct la îmbunătăţirea cunoaşterii
din România şi, totodată, să ofere un cadru de dialog
productiv, absolut indispensabil pentru o societate în care
confruntarea de idei este, oricum, îngrijorător de slabă.
În imagine: profesorul Michael Shafir – Premiul Sfera Politicii pentru Opera Omnia

