OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Andreea Capitanescu a absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali“ (1999) si UNATC, Facultatea de Teatru, sectia Creatie Coregrafica (2004), iar in 2006 a absolvit masteratul de regie.
Din 2003, conduce ateliere de dans contemporan in cadrul unor programe organizate de ProHelvetia, UNESCO, Centrul National al Dansului Bucuresti. Este coordonator artistic si membru cofondator al Asociatiei Culturale ArtLink, organizatorul eXplore dance festival.

Cum a fost gindita cea de-a doua editie a eXplore dance festival si care sint palierele culturale pe care s-a desfasurat?
Spre deosebire de prima editie din 2005, cind ne-am propus sa promovam si sa facem un focus pe tinerele coregrafe din Romania, pentru a le oferi un cadru necesar unei vizibilitati mai mari, in acelasi timp asezindu-le intr-un cadru international alaturi de coregrafe din Franta, Elvetia si Cehia, anul acesta ne-am propus sa avem, pe linga coregrafii selectati in urma aplicatiilor trimise, si coregrafi invitati.
Ideea a fost de a oferi publicului romanesc spectacole cit mai diverse si, totodata, de a profita intr-un fel de vizibilitatea de care se bucura anumiti coregrafi, pentru a-i promova pe tinerii artisti romani. Pe linga cele 12 spectacole prezentate, am dorit sa oferim si alte evenimente – atit dansatorilor, cit si publicului: workshop-ul de patru zile, gindit ca un atelier-auditie, coregraful Osman Kassen Khelili urmind sa selecteze doi coregrafi romani pentru o viitoare coproductie in 2008. Bineinteles ca nu exista obligatia sa selecteze, am oferit un cadru, i-am pus impreuna si vom vedea daca va fi inspirat sau nu…

Am mai incercat sa oferim si intilniri intre artisti si public in lounge bar-ul de la Centrul National al Dansului, intr-un cadru mai relaxat in care s-au pus intrebari legate de tema acestei editii, criterii… Astfel, am considerat ca e binevenita o masa rotunda tocmai pentru a dezbate tema aleasa si pentru a provoca artistii, dar si jurnalistii, la discutii deschise, ca sa vedem si ce tip de dialog se va naste…
Pentru ca au trecut doi ani de la prima editie, iar proiectele noastre interdisciplinare s-au desfasurat in continuare, am considerat ca e necesara o sesiune de videoproiectii pentru cei ce nu au apucat sa vada proiectele noastre si am invitat publicul sa cunoasca toate productiile ArtLink din ultimii ani si, in special, eXplore dance festival editia 2005.
Tema este „identitatea: artistica, sociala si personala“. As vrea sa stiu daca ea a fost un criteriu de selectie pentru spectacolele prezente in festival sau a adunat sub umbrela „identitatii“ tendintele actuale din dansul contemporan?
„Identitatea“ este o tema foarte larga pe care ne-am propus inca de la inceput sa o impartim in trei. Am tinut cont de aceste directii in programarea tuturor spectacolelor, atit a celor selectate, cit si a celor invitate, in care aceste teme se si regasesc.

A fost un criteriu, pentru ca ne-am dorit spectacole cit mai diverse si, vorbind de identitate, am vorbit si de identitatea artistica: stiluri diferite, abordari diferite in creatia coregrafica, si cu siguranta exista diferente mari intre spectacolele prezentate in aceasta editie. Tocmai asta am urmarit, ca dansatorii si coregrafii din Romania sa vada abordari si artisti din tari pe care nu le cunosc. Sint diferente evidente intre ce se intimpla in Romania ca abordare, ca raportare la miscare, si Cehia, spre exemplu, unde exista un limbaj mult mai teatral, se pune inca accentul pe foarte multa miscare. Exista diferente foarte mari si fata de Franta, unde exista coregrafii pe care le recunoastem dupa primele miscari sau dupa primele imagini ca fiind franceze. Am avut sansa de a-l aduce in festival pe Miguel Gutierrez cu un spectacol (Retrospective Exhibitionist) cu care a fost prezent anul trecut la ImpulsTanz Festival (Viena), care a stirnit foarte multe reactii, fiind foarte controversat si care abordeaza tocmai tema identitatii, un statement in spectacolul lui si in festivalul nostru.

Se poate vorbi despre un gust al publicului romanesc sau despre libertatea lui de a alege sau de a se „identifica“ cu un anumit tip de discurs din dansul contemporan?
in inchiderea festivalului, am programat un spectacol din Olanda despre care, vazindu-l, am zis ca lipseste in Romania (un spectacol cu foarte multa miscare). in care vezi miscare de foarte buna calitate si care nu are in spate neaparat un concept foarte clar, ci abordeaza o tema pe care am mai intilnit-o, un spectacol foarte bine realizat pe care credem noi ca publicul romanesc si-ar dori sa-l vada. Asta mi se pare ca lipseste in momentul de fata, posibilitatea de a alege, de a-si alege un anumit stil, gen ca preferat.

Apropo de aceste discrepante – si ma refer aici si la factorul identitatii culturale, daca tot spuneai despre diferentele de discurs dintre cehi si romani, vecini ca spatiu cultural si cu o istorie uneori comuna – diferentele calitative tin, oare, de invatamintul artistic romanesc?
Da. De-asta si lipsesc spectacolele de buna calitate, din cauza ca ducem lipsa de dansatori. Scoala romaneasca (Liceul de Coregrafie) nu invita personalitati care sa tina cursuri, workshop-uri, informatia ajunge greu, si nici in facultate situatia nu sta altfel. Cu atit mai mult, cu cit tot mai des vin tineri si persoane din domenii foarte diferite care simt o atractie fata de dans, care nu au un background cultural, artistic, carora le lipseste minima informatie si formatie in dans si in istoria artei.
Poate ca dansul este o arta atit de personala, incit iti poti permite sa fii autodidact si sa nu ai nevoie de maestri.

Am discutat si la masa rotunda despre abundenta de solouri si absenta aproape totala a pieselor de grup. Lumea se retrage in sine, oamenii prefera sa lucreze singuri pentru ca asta este alegerea lor clara (pe linga minimalismul in decor cu care sint rezolvate spectacolele). Este evidenta preocuparea fata de identitatea personala: cel care creeaza coregrafia o si interpreteaza. Este un mesaj personal pe care-l transmit si nu unul legat de teme care sa deschida un univers comun de intelegere si preocupare. Sint frecvente spectacolele la al caror mesaj publicul nu are acces. Preocuparea fata de perceptia publicului si receptarea a ceea ce spui pe scena mi se pare inca defectuoasa.
Si, cu toate astea, exista, la fel ca in orice capitala culturala, citeva virfuri si, in jurul lor, niste sateliti. Virfurile au venit cu propuneri si au reusit sa le materializeze, sa le expuna intr-un mod inteligibil si aplaudat, creind apoi surse de inspiratie pentru cei in ale caror piese identifici elemente/motive din spectacolele apreciate. Devin un fel de clisee la care se apeleaza ironic sau ca reper cultural.

Cred ca la noi s-au ars mult prea repede niste etape si s-a dorit sa ajungem intr-un an, doi, de la un simplu om la coregraf. Consideram ca lucrurile sint privite mult mai facil decit sint ele, de fapt, daca le-am lua in serios.
Cit este de important un astfel de festival in contextul artei contemporane romanesti? Un festival sau conceptul de festival da importanta unei forme artistice? Daca exista un festival de dans, inseamna ca dansul exista ca arta?
Sigur ca e un mijloc important de promovare, iar un festival este un cadru care concentreaza forma artistica pentru care este creat, publicul reactionind astfel. Si este mai ales o ocazie pentru ca tinerii coregrafi sa se afirme. Este nevoie de un festival international si de aceea dorim sa transformam eXplore dance festival intr-un eveniment anual, dar asta cere o desfasurare mai mare de forte prin implicarea financiara constanta a mai multor institutii de stat si prin parteneriate pe termen lung.