OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Traian Băsescu a devenit, brusc, o victimă. A cupidităţii şi ignoranţei rudelor biologice sau politice şi a comploturilor puse la cale de adversari. Este ceea ce trebuie reţinut şi din acest ultim scandal, menit, ca şi precedentele, să-i strice finalul de mandat şi startul în cursa pentru propria succesiune. Unii ziarişti continuă să scrie după dictare la noul curs de învăţămînt politic predat de intelectualii aflaţi în solda Cotroceniului. Militărosul prin educaţie şi prestaţie, omul care pare relaxat doar în preajma structurilor de forţă şi care îl persiflează pe Emil Constantinescu pentru că a fost atît de slab în faţa Serviciilor, ar fi ajuns el însuşi ţinta acestora. Este teoria pe care Traian Băsescu nu o confirmă, dar pe care o privilegiază tacit, după ce numele fratelui său a fost asociat unei firme care face comerţ cu armament. Traian Băsescu susţine că nu a ştiut, pentru că nu ar fi tolerat ceea ce, în cel mai bun caz, ar fi perceput ca un conflict de interese, iar atunci cînd a aflat, şi-a convins fratele să se retragă din acţionariatul respectivei firme. Mai mult, preşedintele sugerează că Mircea Băsescu a fost păcălit şi că ar fi putut semna cu o firmă pentru ca, ulterior, să fie înregistrat în alta. Profesioniştii spun însă că Serviciul de Informaţii din Ministerul Apărării – minister condus, de altfel, de un om de încredere al preşedintelui – furnizează obligatoriu şefului statului, prim-ministrului şi ministrului de resort informaţii de genul acesta. În general, Serviciile, în frunte cu SRI, sînt datoare să prevină situaţii care i-ar putea aduce preşedintelui prejudicii şi l-ar putea vulnerabiliza.

Totuşi, Traian Băsescu mărturiseşte, surprins, că nu ştia nimic. Omul care le atrăgea atenţia miniştrilor din primul Cabinet Tăriceanu ca să fie atenţi la ce spun şi la ce fac deoarece sînt filaţi, preferă, acum, chiar şi cu riscul decredibilizării ca şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – responsabil, deci, cu siguranţa naţională –, să afirme că habar nu avea de tentaţia fratelui său de a intra în afaceri cu armament. Dacă îl creditezi pe preşedinte, nu poţi evita constatarea că implicarea sa în reforma Serviciilor s-a limitat la a extrage, abil, din taberele adverse, doi dintre cei mai versatili apropiaţi ai PSD şi PNL spre a-i implanta în fruntea SRI, respectiv SIE. Este însă un detaliu minor, printre multele care conturează, împreună, pasivul celor cinci ani de mandat. Unul construit, exclusiv, din vorbe – de la declaraţia de condamnare a comunismului la diatribele împotriva clasei politice –, vorbe niciodată urmate de acţiuni concrete de demantelare a răului din societatea românească.

Cu 100 de zile înaintea prezidenţialelor, candidatul Traian Băsescu se simte pus la zid, încolţit de inamici şi fragil politic din cauza gafelor familiei şi a luptei surde şi ineficiente cu criza purtate de guvernul pe care l-a moşit. Cei care se grăbesc să ia parte la priveghiul politicianului Băsescu s-ar putea să aibă, totuşi, o surpriză. Deşi l-au afectat, stîngăciile mezinei Elena şi acuza de nepotism care a însoţit candidatura ei la europarlamentare, apartamentul de lux al celeilalte fiice, Ioana, sau scandalurile Udrea şi Ridzi nu l-au coborît sub 30%. Cel de acum, cu fratele său, va fi contabilizat în sondaje mai tîrziu. Pînă atunci, jocul preşedintelui-candidat se va fi schimbat, pentru a deveni cel al victimei unor conspiraţii, cu autori diverşi, reuniţi ad-hoc – adversari politici, grupuri sau personaje îndepărtate din Servicii, care vor să-şi menţină, cu orice preţ, influenţa şi puterea, jurnalişti şi oameni de afaceri ostili. Este imaginea care trebuie proiectată spre electorat, pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat. Este acelaşi electorat care a amendat gestul politic al suspendării preşedintelui de către Parlament, reconfirmîndu-l, practic, pe Traian Băsescu la referendum. Este însă, totodată, electoratul dezamăgit de eşecurile prezidenţiale, de proiectele suspendate sau abandonate şi mai ales de această coaliţie creată cu girul lui Traian Băsescu, pe cît de largă, pe atît de conflictuală şi incompetentă.

Tuturor celor care au ceva să-i reproşeze, după ce i-au fost alături, Traian Băsescu trebuie să le recapete, dacă nu încrederea – irosită de prestaţia proprie, dar şi de cele două Elene, Ioana, Monica sau Mircea –, măcar compasiunea. Aceasta este, poate, explicaţia faptului că preşedintele a ales versiunea „Nu ştiam“, după dezvălurile privind afacerile fratelui său. „Nu ştiam“ echivalează cu alungarea sa din centrul puterii, cu repudierea de către un sistem corupt, care ar fi văzut în Traian Băsescu principalul şi cel mai puternic denunţător. Vulnerabilitatea preşedintelui, convertită, astfel, propagandistic, în empatie se poate transforma într-o armă. E puţin pentru un preşedinte care a avut, la un moment dat, totul – vot popular, credibilitate, sprijinul celei mai mari părţi a unei elite îngrozite de perspectiva cangrenării ţării sub PSD –, dar e mai mult decît nimic. Şi, din păcate, pare oricum mai mult decît sînt capabili să ofere publicului contracandidaţi inconsistenţi.