România este în fierbere:
greve, proteste, demisia ministrului Administraţiei şi Internelor,
acuza preşedintelui Băsescu, adresată poliţiştilor ieşiţi la
miting, că au încălcat legea. O lume în care
preşedintele Băsescu sugerează că nu este permis ca oameni ai
legii să vină la Cotroceni şi să scandeze vulgar: „Ieşi afară,
javră ordinară!“. O lume în care preşedintele Băsescu
avertizează Ministerul Administraţiei şi Internelor că angajaţii
din subordine fac parte dintr-o „instituţie care, în
momentul de faţă, este asociată de români cu o instituţie a
legii care nu respectă legea. De aceea, nu pot asocia instituţia
prezidenţială cu salariaţi ai Ministerului de Interne. Este
problema Guvernului să rezolve imediat problemele de disciplină şi
de respectare a legii în Ministerul de Interne“. Acest
fragment face parte dintr-o declaraţie de presă făcută duminică,
26 septembrie, de către şeful Statului. A urmat, luni dimineaţă,
demisia lui Vasile Blaga din funcţia de ministru şi, pînă
seara, MAI avea un nou titular: Traian Igaş. În urma întregii
poveşti, începută cu un miting la poliţiştilor şi
terminată cu plecarea lui Vasile Blaga de la MAI, rămîn
cîteva lucruri care trebuie reţinute.
În primul rind, nu există nici o
justificare pentru care poliţiştii să încalce legea şi să
participe la un miting neautorizat. Faptul ca unii au purtat şi arme
la ei este ingrijorător pentru acel moment, pentru că arată
precaritatea unui protest paşnic, care oricînd putea degenera
într-o catastrofă.
În al doilea rînd, tipul
de reacţie al preşedintelui Băsescu, care se debarasează a doua
zi de escorta poliţiei, iar luni vine la serviciu conducîndu-şi
singur maşina, arată infantilitate şi chiar o anume inconştienţă.
România este membră NATO (nu credem că preşedintele Obama va
comenta în public despre modul în care este apărat), iar
tipul acesta de preşedinte care umblă bezmetic printr-un Bucureşti
aglomerat, aşteptînd la stopuri, dă impresia unei ţări în
carnaval, dar elimină atributul de seriozitate din comportamentul
şefului Statului. În toate deplasările demnitarilor din
ţările euro-atlantice, există o anumită discreţie, nu poţi să
faci din modul în care ţi se asigură protecţia prilej de
bîlci. Sînt reguli standard, care trebuie respectate.
Traian Băsescu nu este doar, după spusele sale, „un vremelnic
preşedinte“, ci o instituţie (sau ar trebui să fie). Aşa că
tipul de relaţionare cu poliţiştii din escortă este clar şi
chiar rigid reglementat. Dacă poliţiştii participanţi la miting
au încălcat legea, nu-i mai puţin adevărat că şi
preşedintele Băsescu ia în batjocură autoritatea
instituţiilor şi, într-un fel, subminează reprezentarea
Statului român. Cerînd respect de la instituţii, Traian
Băsescu ar trebui să fie primul demnitar care să impună respect.
Respect şi prestanţă, adică să nu aibă gesturi de copil
ofuscat, care pleacă prin Bucureşti cu maşinuţa după el,
suduind, eventual, pe „nesimţiţii“ care „se bagă în
faţă“.
În plus, fără nici o legătură
cu mitingul poliţiştilor, dar în directă legătură cu ideea
de deferenţă, este de remarcat faptul că un om politic îşi
capătă consideraţia concetăţenilor şi prin modul de adresare.
Preşedintele Băsescu a scăpat, de multe ori, vorbe necontrolate, a
fost slobod la gură. Respectul se capătă şi în modul cum te
adresezi cetăţenilor României, respectul ţine de o relaţie
pe care o ai cu toţi acei pentru care vrei să fii „preşedintele
tuturor românilor“. Cu ce categorii sociale nu s-a certat
preşedintele? Medicii – pot să plece! Profesorii – cîştigă
prea mult pentru cîte ore au pe săptămînă! Jurnaliştii
– sînt un atentat la siguranţa naţională! Etichetările
injurioase n-au lipsit din limbajul preşedintelui, iar beligeranţa
prin care înţelege preşedintele să se manifeste este un grav
handicap de imagine, un cusur aflat sub standardele funcţiei.
În al treilea rînd, şeful
Statului a aplicat o etichetă generalizantă pentru toţi angajaţii
Ministerului Administraţiei şi Internelor. El a spus că nu mai
poate colabora cu o instituţie care nu respectă legea. Se poate
generaliza în acest mod, tratîndu-i otova pe poliţişti
(mulţi dintre ei neparticipînd la miting)?
În al patrulea rînd, ne
întrebăm dacă există vreo semnificaţie în demisia
ministrului Blaga. A devenit Vasile Blaga un erou, asumîndu-şi
ilegalităţile de la miting? Poate Blaga să construiască o
alternativă viabilă într-un partid care scade vertiginos în
sondaje? Probabil că Elena Udrea răsuflă uşurată, dar asta nu
înseamnă că „deschisă-i calea“ spre o nouă funcţie.
Cîtă vreme joaca de-a „culesul viei“ în blugi se va
repeta, Elena Udrea va fi asociată cu „modelul“ de la Cotroceni,
un preşedinte care dimineaţa ascultă jurămintele noilor miniştri,
iar seara se relaxează la Cireşica. Iar peste cîteva zile, ne
arată ce bun şofer este el în traficul din Bucureşti, de
parcă şofatul ar fi în fişa postului.