OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Editura Humanitas a lansat saptamina trecuta o carte provocatoare si stranie: Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste. Autorul, un sociolog francez in voga, Jean-Claude Kaufmann, a participat, la Bucuresti, la lansare si a tinut o prelegere in deschiderea conferintei nationale a sociologilor romani. Conferinta a fost bine primita si prizata de numerosi studenti si profesori. Volumul aparut la Humanitas, in traducerea impecabila a Danei Ligia Ilin, s-ar putea incadra in ceea ce se numeste „sociologia vietii cotidiene“. Prezenta la Bucuresti a autorului ne-a oferit prilejul realizarii unui interviu, in care am vorbit despre dragoste, amintire, frica si banalitate.

Cum v-a venit ideea acestei carti?
in acest moment, am treizeci de proiecte. imi vine cite o idee, pornind de la un detaliu, pe care il dezvolt si il transform intr-o carte. Poate fi un obiect – am facut o analiza a cuplurilor pornind de la lenjerie. in Prima dimineata de dupa este descris un anumit moment existent intr-un cuplu. Am fost foarte curios sa aflu ce este cu acest moment. La inceput nimeni nu se gindeste la „prima dimineata de dupa“. Si totusi, in prima dimineata de dupa prima noapte de dragoste, se infrunta doua lumi: lumea gesturilor obisnuite si o lume in care simti cum pulseaza dragostea. Nici una dintre lumi nu o exclude pe cealalta. in cele mai obisnuite momente ale primei dimineti – cum ar fi micul dejun – poti gasi o poveste de dragoste.

V-a fost greu sa gasiti persoanejele cartii, oameni care sa doreasca sa-si aminteasca prima lor dimineata?
Nu. Asta a si fost teama mea: ca ii voi gasi foarte greu. M-am temut sa pun intrebari foarte intime. La inceput, pentru a intra in atmosfera, am citit romane pe acest subiect. Am fost foarte surprins. in romane sint foarte putine secvente cu acest moment. in filme sint mult mai multe imagini cu acest moment. in carti, abia asteptam sa ajung la acest moment. Noaptea era descrisa minunat, dar se trecea peste dimineata. Am gasit cite ceva, citeva fragmente minunate, si le-am folosit ca motto-uri ale capitolelor. Fiecare discutie, cu fiecare cuplu, a durat doi ani.

Doi ani? De ce atit de mult?
Dupa doua ore de interviu, lucrez o zi pe acel interviu. M-am intilnit cu acei subiecti de foarte multe ori in decursul a doi ani, am vibrat cu toate personajele, am suferit si am fost fericit impreuna cu eroii cartii. Tot ce ati citit in carte se bazeaza pe interviuri sociologice facute profesionist; este o intreaga tehnica a dialogului, despre care am scris si o carte. Cind am facut acele interviuri, ochii subiectilor se impaienjeneau, dar aparea si un suris discret; era o fericire nostalgica. Sigur, cei mai multi nu-si aminteau multe lucruri, amestecau diminetile, dar personajele doreau sa-si aminteasca. Ce a fost primordial? A existat o placere, o nevoie, o nostalgie a amintirilor. Asa am construit, ca intr-un puzzle, prima dimineata a celor doi. Fiecare il completa pe celalalt. De multe ori, unul dintre ei exclama: „A, da, si asta a fost!...“. Daca ii aduceam in starea in care sa-si poata aminti, dispareau inhibitiile, vorbeau despre tot, chiar despre sex – ceea ce nu doream neaparat; se deschideau complet.

Ce se intimpla cu cei care nu-si amintesc prima dimineata? Au probleme in cuplu?
Prima dimineata se traieste ca un non-eveniment. Nu se percepe ca un eveniment in sine. Prima dimineata contine incertitudinea, nu stiu unde sint exact, si pentru acest motiv se grabesc sa iasa din acel moment. La multe persoane s-a intimplat sa nu fie marcata in minte amintirea acelui moment. Discutind un timp indelungat cu acele persoane, m-am straduit sa le revina amintirile, sa-i fac sa retraiasca acel moment. Unii au, insa, amintiri foarte puternice.
Cartea contine un paradox. Doi parteneri pot avea o prima dimineata minunata – cu imbratisari, cu vorbe dulci, cu un mic dejun relaxant – si sa nu fie impreuna, dar pot sa aiba si o dimineata stingheritoare care sa duca la cuplu.

De unde acest paradox?
Relatia ramine intotdeauna deschisa. Cei doi evolueaza, isi schimba proiectele, visurile. Atmosfera inceputului nu e o garantie pentru o continuare fericita. Poate fi o incintare, o apropiere maxima, cind cei doi fuzioneaza. Si totusi: dupa zece ani, unul dintre cei doi poate percepe inceputul acela ca pe o sufocare.

Sint citeva lucruri pe care le punctati in carte: „in prima dimineata totul depinde de interesul fata de partener si fata de relatie“, „Prima dimineata este hartuita permanent intre dorinta de autenticitate si recurgerea la artificii care permit o prezentare avantajoasa“, „exista o teama de a nu dezamagi la nivel fizic“. Cit de mare e aceasta teama, insotita de inhibitie, in „prima dimineata“?
Teama e tot timpul prezenta in relatiile noastre. Exista si o teama a fiecaruia, teama de actele noastre. Teama intensifica emotiile. Paradoxal, in prima dimineata, ca si in prima noapte, nu exista teama. Pur si simplu, te angajezi intr-o relatie. Totul se petrece pe un fond sarbatoresc, intilnesti persoana la o aniversare, la o petrecere, si incerci. E placere, e emotie, e incintare.

Dar autenticitatea? Cit de autentici sint cei doi parteneri dupa o noapte de dragoste? isi iau o masca in prima dimineata?
Evolutia lor e contradictorie. Ei isi alunga inhibitiile, dar, dimineata, se gindesc sa fie placuti celuilalt. Paradoxul este ca atunci cind esti foarte indragostit nu vrei sa-l dezamagesti pe celalalt. Si atunci cauti sa te porti mai frumos cu celalalt, te straduiesti sa-i oferi bucurie.
Ce se intimpla cu cei care au o seara si o noapte de dragoste si nu pot avea o prima dimineata? Doi liceeni fac dragoste si apoi se despart, trebuie sa fie acasa, parintii vegheaza, le-au impus o ora-limita...

Nu e grav. Acei doi liceeni despre care vorbiti vor avea, pina la urma, o prima dimineata si si-o vor aminti. Nu e nici o problema daca prima noapte de dragoste nu e insotita de prima dimineata. Cu siguranta, daca se iubesc, vor avea si o prima dimineata.
Dupa ce ati studiat atitea cazuri, ati ajuns sa spuneti, in finalul cartii, ca „prima dimineata“ dezvaluie o indepartare de modelul romantic al iubirii.
Eu nu sustin ca astazi sint mai putine vise si emotii. Dimpotriva. Modelul romantic insemna o iubire pe viata si predestinata. Era credinta intr-o dragoste la prima vedere, o dragoste harazita de soarta. Realitatea de astazi e mult mai complicata. Nu cred ca exista o singura persoana care ni se potriveste. Alegerea este incredibil de dificila si miza e enorma. Magia iubirii din zilele noastre ofera libertatea alegerii. Tu alegi, nu mai aleg altii pentru tine, nu te mai poti ascunde in soarta. Poti alege, dar nu prea mult. La inceput te lasi dus, te indragostesti, dar vine un moment in care spui „am ales“. Alegerea poate incepe in prima dimineata, pe baza emotiilor acumulate.

Traditia, in iubire, este constringatoare?
in societatea traditionala, omul nu era liber sa aleaga. Familia hotara, in cele mai multe cazuri, in functie de situatia sociala. Apoi a aparut iubirea romantica, a partenerului unic, era nevoie de forta care sa smulga iubirea din traditia constringatoare.

Dar nu poate fi si o prima dimineata, dupa o reusita noapte de sex, cu mai putine emotii, cu parteneri care sa plece fiecare in alta directie?
in „prima dimineata“ totul e posibil. in „prima dimineata“ nu stii ce simti tu insuti, cu atit mai putin nu stii ce simte partenerul. Poate fi vorba doar de sex, dar poate fi si „povestea cea mare“. Seara nu stie nimeni daca e doar o aventura sau e altceva. Modul in care isi vor vorbi dimineata va hotari totul. E foarte importanta dimineata, daca vrei sa-l revezi pe celalalt.

Desi persoanele pe care le-ati cercetat sint franceze sau traiesc in Franta, ele ar putea fi intilnite si in Romania. Cum s-a ajuns aici, ca o cercetare sociologica facuta in Franta sa poata fi valabila si in Romania?
Problematica „primei dimineati“ e valabila peste tot, argumentul care sustine aceasta afirmatie este ca volumul a fost tradus in 12 limbi. Descoperim o „globalizare a iubirii“. Globalizarea nu vizeaza doar economia, ci problemele epocii. Iata niste probleme frumoase!

Iertati-ma daca va aduc pe un teren personal: cum a fost prima dvs. dimineata?
in mintea mea se amesteca mai multe dimineti. Am nevoie de un sociolog care sa ma interogheze pentru a-mi regasi prima dimineata!

Faceti de ani buni o sociologie a cuplului. Cit de importanta este aceasta latura a sociologiei?
Eu cercetez sociologia cuplului si a vietii cotidiene. Este un nou curent in sociologie, un nou mod de a lucra si de a cerceta si care se indreapta spre „viata cotidiana“. Trebuie sa fii curios in privinta unor lucruri simple, a unor lucruri obisnuite. Sociologia vietii cotidiene are, in Franta, un mare public, are o audienta foarte larga. Acum lucrez cu o fotografa care fotografiaza mesele in familie. Si voi lucra pe aceste fotografii, pentru a gasi in ce masura masa in familie exprima caracterul membrilor familiei.
„Prima dimineata“ contine, de multe ori – spuneti asta si in carte –, o multitudine de gesturi banale, cei doi beau o cafea impreuna, trancanesc etc. Cum poti sa „citesti“ in aceste gesturi banale ca se infiripa iubirea?
Sint foarte multe semne simple, care isi au relevanta lor. De exemplu, in patul-cocon, conversatia poate fi banala. Asta numai aparent. Conteaza inflexiunile vocii, cum faci pauzele dintre cuvinte.

Frazele banale – „E buna cafeaua?“, „Da, e foarte buna“ – pot fi spuse cu foarte multa emotie. Prima dimineata trebuie traita deplin, nu trebuie sa ne debarasam de ce s-a intimplat. Eu mi-as dori foarte mult, pentru cititorii mei, sa nu se mai teama de alegerea partenerului. Multa lumea e angoasata, are asteptari, are vise. Angoasa trebuie eliminata. Oamenilor nu trebuie sa le fie teama de „prima dimineata“; poate fi finalul unei aventuri, dar si magia iubirii, care nu este cazuta din ceruri, ci apare din ceea ce se traieste impreuna cu partenerul. Nu trebuie sa te intrebi mereu „oare asta o fi povestea cea mare?“. Eu cred ca orice poveste, orice „prima dimineata“ trebuie traita. Adesea, micile intimplari, care pot parea aventuri, devin marile povesti.