Duminică, la ora 10.00, cînd
încep să scriu acest articol, constat că ceasul de pe
telefonul meu mobil arată 15.00, ora Chinei...
Am sosit azi-noapte via Paris.
Încerc să adun şi să vă
transmit o parte din numeroasele mele notiţe-impresii ale celor 7
zile petrecute la Beijing, plus 2 zile pe drum, dus-întors, cu
prilejul evenimentului ROMANIA WEEK (19-26 iulie), organizat în
capitala Chinei de Ministerul Cercetării şi Turismului, Ministerul
Culturii şi Cultelor, Ambasada României în China,
Romanian National Tourism Authority din Beijing şi Artexim.
În loc de motto:
„Dacă ar fi să vă stabiliţi
într-o ţară străină, care ar fi aceea?“
„China“, mi-a răspuns, fără
ezitare, un domn în vîrstă, ce părea bine educat şi
cultivat, cu care călătoream spre litoral, întîmplător
în acelaşi compartiment de tren, cîndva, prin 1996-1997.
Mai înainte, ne povestise, mie şi soţiei, prin cît de
multe ţări călătorise, lucrase...
Un alt fel de posibil motto:
Un chinez între două vîrste,
pe care l-am cunoscut tot întîmplător, în mai,
anul acesta, în timp ce aşteptam avionul de Bucureşti pe
aeroportul din Helsinki, îmi spunea că îl regretă pe
Mao şi perioada lui. L-am consolat, spunîndu-i că, dacă ar
mai fi trăit Mao şi (Doamne fereşte!) Ceauşescu, nu cred că ar
mai fi avut o asemenea şansă de a se ocupa de mici afaceri (vinde
produse chinezeşti) în România.
În nici unul dintre acele momente
nu puteam visa/bănui că mi se va oferi curînd posibilitatea
de a vizita China şi, mai ales, de a merge în ţara respectivă
cu o formaţie de jazz, de jazz din Romånia.
Apropo de Mao... Figura lui domină
toate bancnotele chinezeşti, de 1, 5, 10, 20, 50 şi 100 de yuani,
şi, pe lîngă multe altele, portretul său masiv domină şi
frontispiciul intrării în Oraşul Interzis, aflat vizavi de
Piaţa Tien An Men, de grandiosul mausoleu al conducătorului
respectiv, şi azi loc de pelerinaj şi veneraţie pentru milioane de
chinezi.
Cu încîntare şi
satisfacţie, pot să vă spun că, pentru mine, cele aproximativ 10
ore de zbor Paris-Beijing au trecut destul de repede şi de plăcut.
Şi asta pentru că dotările tehnice ale avionului-uzină zburătoare
Boeing 777, cu cei aproximativ 400 de călători, plus echipajul, cam
20 de persoane, ne-au oferit tot confortul necesar. Pe monitorul
digital din faţa mea/spatele scaunului respectiv, am selectat şi
audiat toate cele 4 CD-uri înmagazinate: Stacey Kent, Breakfast
on the morning tram, balade de jazz, Robin McKelle cu Big Band şi
piese clasice, The Puppini Sisters-Betcha, cu Bottom Dollar, nu
departe stilistic şi repertorial de Andrew Sisters, cu swingul
anilor ’30‚ ’40 şi de Diana Krall (From this moment on).
Puţină diplomaţie
După cîteva ore de odihnă,
sîntem invitaţi, salutaţi şi bine ospătaţi la Ambasada
României din Beijing. Din partea Uniunii Compozitorilor şi
Muzicologilor din România am bucuria să-i ofer Excelenţei
Sale, domnului ambasador, un set de 6 CD-uri, cele 4 din seria
„Muzicieni români de jazz“ şi 2 din seria „Muzică
contemporană“. Mi-a spus că mai vrea. Semn bun.
A doua zi, sîmbătă, la prînz,
au loc primele repetiţii şi probele de sunet şi lumini la Sòng
Restaurant Bar & Kitchen (Sòng – un joc de cuvinte, dar
mai ales numele unei vechi dinastii din China; cu accentul respectiv
se pronunţă Sung), seara devenind o splendidă sală de spectacole.
Mo Li (bar manager) şi Kevin Zhao (maestru de sunet) asigură cu
promptitudine tot ce e necesar pentru buna desfăşurare a
evenimentului.
La ora 19.00, sala se umple de români,
chinezi şi nu numai, deşi, în acea seară eram concuraţi,
printre altele, de concertele de blues, cu Black Cat Bone la Kolegas
Bar, şi de rock, cu Liquid Oxygen, ambele formaţii fiind din
Beijing. Dl Cătălin Ichim, reprezentant-şef al Romanian National
Tourism Authority din Beijing, salută publicul, apoi îi
introduce pentru scurte speach-uri pe Excelenţa Sa dl Viorel
Isticioaia-Budura, ambasador al României în China, şi pe
Ovidiu Silaghi, ministrul Cercetării şi Turismului. Urmează
spectacolul de dans al trupei lui Răzvan Mazilu şi concertul de
jazz, în două părţi, susţinut de Haricleea & Sorin
Terinte Trio. Ambele s-au bucurat de mult succes, ca şi sarmalele,
micii, vinul şi toate celelalte bunătăţi gastronomice pregătite
de organizatori. Pe parcurs, celor prezenţi li s-au oferit proiecţii
video cu „imagini citadine“ din România: fundalul scenei
era asigurat cu fotografii din ţara noastră, iar la plecare, toţi
au beneficiat de o frumoasă carte densă şi complexă despre
România, în română şi chineză, informaţii
generale însoţite de fotografii reuşite. Din cuprins:
„Foreword“, „Highlights of Romania“, „Food“, „Wine“,
„Art“, „Dance“, „Fashion“, „New Romanian Movie“,
„Music“ şi „Tourist Information“.
Duminică, o parte din delegaţie, în
frunte cu dl Bela Krizbai, vizitează un spital din Beijing unde se
află la tratament şi cîţiva bolnavi din România. Celor
bolnavi, însoţitorilor şi personalului medical li se oferă
şi un mic dar muzical: cîte o piesă interpretată de
violonistul Răzvan Ionuţ Dumitru din Quartetul Arcadia şi de
Haricleea Bădescu.
Marţi, 22 iulie, după-amiază, sîntem
primiţi şi salutaţi din nou la Ambasada României de aceleaşi
înalte oficialităţi – Excelenţa Sa dl Viorel
Isticioaia-Budura şi dl Ovidiu Silaghi. Urmează cîte un
microrecital al quartetului clujean Arcadia (piese de Pascal Bentoiu
şi Béla Bartók) şi al trupei de dans Răzvan Mazilu,
de această dată într-un spaţiu mai generos, pe terasa din
curtea interioară şi în faţa unui public mai numeros.
Din nou jazz
În zilele de 21, 23 şi 24 iulie
seara, în acelaşi Sòng, sînt programate tot
atîtea concerte cu Haricleea&Sorin Terinte Trio (Răzvan
Cojanu – bas, Eugen Nichiteanu – baterie), şi bineînţeles,
de fiecare dată, cu piese noi sau cu unele vechi, în versiuni
diferite. În ciuda faptului că Haricleea se îmbolnăvise
grav de gripă (nici nu e de mirare, la o asemenea poluare şi la
asemenea contraste – foarte cald afară/rece în toate
încăperile, inclusiv în taxiuri), succesul muzical şi
de public a culminat în ultima seară, la ultimul concert, cînd
am fost onoraţi inclusiv de cei opt membri ai trupei lui Răzvan
Mazilu şi de reprezentanţii celor două ministere implicate în
eveniment.
O mică paranteză, pentru a vă
convinge că succesul grupului nostru de jazz a fost real nu doar în
acel spaţiu iniţial. Marţi seara, înaintea celui de-al
doilea concert de jazz, fiind liberi şi aflînd dintr-o broşură
locală despre existenţa Beijing CD Live Jazz Club ne-am dus,
Hariclea, Sorin şi cu mine, să vedem despre ce este vorba acolo.
Interiorul şi decorul ne-au lăsat perplecşi... Deşi nu le-am
văzut încă, sînt convins că la fel arată şi cele din
New York... Pe scurt. Am nimerit într-o seară în care
Clubul era aproape gol pentru că nu se programase nici un recital
live. Se vizionau doar cîteva DVD-uri cu Montreux Jazz
Festival. La un moment dat, impulsionat de ce vedea/auzea pe ecran,
Sorin s-a aşezat la pian şi a început să improvizeze, apoi
l-a rugat pe un tehnician-barman să deschidă amplificarea şi a
invitat-o la microfon pe Hariclea. A fost suficient să cînte o
singură piesă pentru a-i cuceri pe cei cîţiva prezenţi,
inclusiv din partea clubului, care ne-au spus că le-ar face mare
plăcere să venim şi vineri, cînd era programată o formaţie
locală şi exista premisa unui jam-session cu interpreţii
respectivi şi ai noştri. Cum seara de vineri devenise disponibilă
pentru noi, evident că am revenit. Dar unul dintre cei puţini
prezenţi acolo, se pare un adevărat fan de jazz, a dorit să ne
cunoască (se numeşte Yeung So – director executiv la Trust China
Capital Ltd.) şi să vină la unul dintre concertele de la Sòng.
A venit chiar în seara următoare împreună cu soţia,
fiul de cîteva luni şi sora...
Epilog provizoriu
Desigur că, fiind în China, nu
puteam rata vizitarea Marelui Zid, Palatul Soarelui şi Oraşul
Interzis (eu chiar de două ori, în semn de omagiu pentru
Bertolucci şi al său film Ultimul împărat, care mă
impresionează de cîte ori îl văd la fel de mult ca
prima oară), dar şi Discoteca Absent, localul cubanez Guantanamera
şi restaurantul Cigar Jazz Wine, unde cîntă Micky Murphy &
The Posh Band şi unde, într-o seară, după concertul nostru,
au cîntat o piesă şi Haricleea & Sorin Terinte Trio.