Între 14 şi 18 mai, a avut loc
Tîrgul de Carte de la Torino, cu tema Io gli altri (Eu printre
alţii). Pentru România, participarea – organizată de
Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din
Veneţia, cu sprijinul Institutului Cultural Român – a
reprezentat o premieră şi a avut tema 1989-2009: Confirmări şi
debuturi în literatura română. Cei şase scriitori
invitaţi – Filip Florian, Doina Ruşti, Lucian Dan Teodorovici,
Ioana Nicolaie, Petru Cimpoeşu şi Ana Maria Sandu – vor fi
publicaţi, în perioada următoare, la editurile: Zonza (din
Milano), Alberto Castelvecchi şi Fazi (din Roma). Cărţile
prezentate la standul României au provenit de la editurile All,
Brumar, Cenac, Corint, Curtea Veche, Editura Academiei Române,
Humanitas, Ideea Europeană, Paralela 45, Polirom şi Vinea.
Vizibilitatea tot mai mare pe care a
căpătat-o, în ultima perioadă, literatura română, pe
plan european, a atras şi prima invitaţie la Tîrgul
Internaţional de Carte de la Torino (Fiera Internazionale del Libro
di Torino), aflat la a XX-a ediţie. Întrebarea dacă
participarea României a avut sau nu succes îşi poate
găsi răspunsul în decizia ca România să participe în
calitate de ţară oaspete, în 2012 (India şi Argentina sînt
cele două ţări oaspete pentru următorii ani). Pentru o primă
prezenţă la acest tîrg, realizările sînt
considerabile.
Tineri scriitori şi figuri canonice
Tema din acest an a tîrgului a
arătat că există un real interes al spaţiului vestic către arii
culturale dintre cele mai diverse, adesea prea puţin sau deloc
explorate, de la cele din estul Europei pînă la zone precum
Egiptul, invitata de onoare a tîrgului din acest an. Atenţia
acordată Estului nu s-a materializat doar prin invitarea României,
ci şi prin proiecte de tipul „Lingua Madre“, ce se doreşte a
aduce în atenţie o anume arie geografică, relevantă nu numai
geopolitic, ci şi etnic, lingvistic, cultural etc. Acest an a fost
dedicat zonei Caucazului (Armenia, Georgia, Azerbadjan), despre care
s-a putut afla prin lecturi, dar şi prin alte forme de manifestare
artistică. Interesantă în participarea României la
acest tîrg a fost trasarea a două direcţii importante de
promovare a literaturii române: una care a mizat pe literatura
tînără şi alta care a dorit să aducă în prim-plan şi
figuri canonice ale spaţiului românesc. Din fericire, se pare
că atunci cînd se pune problema afirmării literaturii române
pe plan internaţional, conflictele specifice între „noua“
şi „vechea“ literatură se estompează simţitor.
Ce s-a tradus, ce s-a lansat
Dincolo de evenimentele dedicate
literaturii tinere, standul României a organizat şi o serie de
întîlniri care vizează şi alte aspecte culturale:
literatură deja consacrată la noi, mitologie, lingvistică etc.
Profesorul Marco Cugno, de la Universitatea din Torino, s-a ocupat de
o muncă de cercetare ce îi dovedeşte erudiţia, dar şi
pasiunea pentru punctele centrale, încărcate simbolic, ale
culturii române, dar nevalorificate încă pe deplin, la
nivel internaţional. Lansarea volumului său, La poesia romena del
Novecento (apărută în 2008, la Editura Alessandria, Edizioni
dell’Orso, cuprinzînd comentarii ce acoperă mai bine de
şapte decenii de poezie românească: de la simbolişti precum
Bacovia pînă la creaţia optzecistă), a fost însoţită
de lansări ale mai multor traduceri ale sale din autori români:
Felicità obligatoria a lui Norman Manea (tradusă în
colaborare cu Luisa Valmarin şi apărută la Editura Il Saggiatore,
Milano, 2008), L’arte della fuga a lui Paul Goma (Editura Voland,
Roma, 2007), Progetti per il passato e altri racconti (Editura
Anfora, Milano, 2008).
Standul României s-a bucurat şi
de prezenţa unui alt prolific pasionat de cultura română,
profesorul Bruno Mazzoni, profesor la Universitatea din Pisa,
participant, de asemenea, la numeroase evenimente dedicate
literaturii române, fie în calitate de moderator, fie ca
invitat la discuţii pe baza unor proiecte în care a fost
implicat direct, ca de pildă, la realizarea volumului Austerloo e
altre batagglie (poezii de Daniela Crăsnaru), tradus de Oana
Bosca-Malin şi îngrijit de profesor.
Evenimente care au stîrnit
interesul au fost şi prezentarea cărţii lui Andrei Oişteanu, Il
diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea
comparata (tradusă şi îngrijită de Dan Octavian Cepraga şi
Maria Bulei, apărută la Editura Fiorini, Verona, 2008), precum şi
discuţiile în jurul volumelor unui personaj atît de
controversat al culturii române: Constantin Noica – Saggio
sulla filosofia tradizionale şi Trattato di ontologia, traduse de
Solange Daini, pentru Editura ETS, Pisa, 2007, în cadrul unui
proiect susţinut de Societatea Română de Fenomenologie din
Bucureşti.
„Românii şi, în
particular, moldovenii nu sînt chiar aşa diabolici cum apar în
ziarele italiene“
Linia de forţă a literaturii tinere a
fost reprezentată de şase scriitori care vor fi publicaţi la
edituri din Italia: Filip Florian, Lucian Dan Teodorovici, Petru
Cimpoeşu, Ana Maria Sandu, Ioana Nicolaie şi Doina Ruşti. Prezent
la evenimente a fost şi Dan Lungu, a cărui carte, Sînt o babă
comunistă (Sono una vecchia comunista!), a apărut recent la Editura
Zonza. Foarte interactive şi punînd în discuţie
probleme reale ale literaturii tinere (posibilităţi de promovare în
străinătate, importanţa traducerii etc.) s-au dovedit a fi cele
două workshopuri, cu tema 1989-2009: Confirmări şi debuturi în
literatura română. Ambele au fost moderate de Roberto Merlo de
la Universitatea din Torino alături de Paolo Messina, directorul
general al bibliotecilor civice din Torino, de Monica Joiţa,
director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare
Umanistică din Veneţia şi de Pietro Cingolani, antropolog FIERI
(Forum Internazionale ed Europeo di Ricerche sull’Immigrazione).
Workshopurile au oferit ocazia întîlnirii dintre autor,
traducător şi editor, între care trebuie să existe o
comunicare perfectă pentru ca o carte să poată fi promovată cu
succes. Cei şase scriitori invitaţi, alături de tinerii lor
traducători: Livia Claudia Bâzu, Anita Nastacia Bernacchia,
Ileana M. Pop, şi-au întîlnit, în faţa unui
public generos şi participativ, editorii: Michela Carpi (de la
Alberto Castelvecchi, Roma), Laura Senserini (de la Fazi, Roma),
Simone Zonza (de la Zonza, Milano).
Printre scriitorii invitaţi, o
prezenţă care s-a făcut remarcată şi plăcută printr-un tip
aparte de umor, despre care se va vorbi în decursul
întîlnirilor, a fost cea a lui Petru Cimpoeşu. Citirea
unui fragment din cartea sa a fost gustat din plin de public, fiind
un umor care trece dincolo de situaţional, de contextul politic,
avînd impact şi la un public foarte puţin sau deloc
familiarizat cu realităţile politice în România
postceauşistă. Cimpoeşu mărturiseşte că a vrut să arate, în
Simion Liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni, că „românii
şi, în particular, moldovenii nu sînt chiar aşa
diabolici cum apar în ziarele italiene. Şi subtitlul încearcă
să arunce o altă lumină asupra a ceea ce înseamnă
moldovenii în România: ei sînt în România
cum sînt românii în Italia“.
„Una dintre mizele cărţii este să
vorbească despre relaţia specială a românilor cu Dumnezeu.
Pentru că românii cred că ei sînt al doilea popor ales
al lui Dumnezeu. În anii ’90, cînd toate lucrurile
mergeau prost, au hotărît să îl cheme pe Dumnezeu să
îi propună să devină preşedintele României.“
La întrebarea dacă umorul din
ultimele sale cărţi este cu tîlc sau o simplă alegere
stilistică, Cimpoeşu răspunde că: „despre Simion Liftnicul, de
pildă, un critic român a spus că este un reportaj metafizic.
Şi în această formulă am găsit sinteza cărţii. Pentru că
într-adevăr, 90% din carte este reportaj, în sensul că
e biografie sau fapt întîmplat. Problema e cu acele zece
procente care schimbă total percepţia asupra acestor fapte“. „În
legătură cu umorul – este starea mea naturală, felul în
care mă simt cel mai bine.“ Concluzia ar fi că umorul său e
involuntar: „eu încerc de fapt să vorbesc despre lucruri
foarte serioase, îmi iau o mină foarte serioasă, numai că,
la un moment dat, mă pufneşte rîsul“.
Prezenţa României la acest tîrg
este un semn promiţător că traseul literaturii române devine
din ce în ce mai vizibil pe plan internaţional. Proiectele,
destul de numeroase, ce au ca scop promovarea atît a
literaturii tinere, cît şi a celei deja consacrate sînt
o dovadă că România se poate impune ca o voce distinctă în
spaţiul cultural mondial.
Despre literatură şi experienţa de a
fi tradus
n Filip Florian: „Cu toată
sinceritatea cred că literatura are şansele de a nu folosi
frontierele în sens geografic. Pentru mine, aceasta este miza
numărul unu în privinţa traducerilor: perceptibilitatea lor
oriunde“.
n Doina RuŞti: la începutul
anilor ’90, toată lumea citea. Apoi, oamenii au început să
citească din ce în ce mai puţin, eu m-am apucat de scris,
odată cu mine şi alţi oameni, acum scrie toată lumea în
România, sîntem aşa de mulţi încît simţim
nevoia unei revărsări dincolo de hotare. Cam asta înseamnă
pentru mine, acum, traducerea“.
n Ioana Nicolaie: „Niciodată un poet
nu poate fi tradus adecvat în altă limbă decît de un
poet. Cu proza e altceva. Traducătorul trebuie să aibă aceleaşi
cunoştinţe cu scriitorul“.
n Lucian Dan Teodorovici: „Neavînd
încă o experienţă propriu-zisă a unei cărţi traduse, ci
doar trei traduceri care vor apărea anul ăsta, pot vorbi mai
degrabă despre lucrurile pe care le aştept. Eu mă raportez la
orice public din punctul de vedere al diversităţii lui, iar un
public străin, altul decît cel cu care sînt obişnuit,
sînt convins că îmi va rezerva o serie de surprize. Şi
le aştept cu cea mai mare plăcere, de orice tip ar fi acele
surprize… Sînt un autor căruia i-ar plăcea să-şi rescrie
în fiecare an cartea, pentru că, la fiecare cîteva luni,
am impresia că aş fi capabil să o scriu mult mai bine“.
n Ana Maria Sandu: „La rîndul
meu, am tradus nişte lucruri din franceză şi ştiu că pentru un
traducător se petrece un lucru ciudat, pe care nu ţi-l imaginezi ca
scriitor: dezvolţi cu textul o relaţie de intimitate pe care nu
crezi că o ai decît cu textele tale“.
n Petru CimpoeŞu: „Eu încep de
fiecare dată să scriu un roman realist, dar, pe parcurs, povestea
mă depăşeşte şi trebuie să intru într-o zonă îndepărtată
de realitatea cunoscută. Descopăr de fiecare dată că realitatea
empirică este nesatisfăcătoare sau insuficientă“.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters