OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Poate  ar trebui să recunosc, la fel ca Gombrowicz, că ar fi mult mai subtil dacă nu aş strica una dintre puţinele ceremonii care ne-au mai rămas şi aş lăsa intact ceremonialul poeziei. Au trecut însă peste 50 de ani de la atacul său – atenţie! – împotriva poeziei rimate, declamate şi ritmate, pentru a mai putea rosti asemenea cuvinte. Rar vom mai găsi azi pe unul dintre acei apărători îndobitociţi ai poeziei „pure“, puţini vor mai ridica poetul la rangul de personaj mitologic. Dacă Witold Gombrowicz ar mai trăi astăzi, probabil că ar trebui să îşi direcţioneze concluziile asupra poeziei împotriva celor care proclamă moartea poeziei şi moartea cititorului de poezie. Situaţia s-a schimbat radical. Ceea ce autorul lui Ferdydurke critica în solemnitatea cu care se vorbea despre poeţi a devenit astăzi, prin răsturnare, o trăsătură a atitudinii actuale faţă de poezie. Dacă ne dorim să nu pierdem în literatură orice contact cu individul uman, dacă vrem să evităm totala industrializare şi robotizare a inimii, trebuie să includem poezia şi lecturile de poezie în viaţa cotidiană. Ready-made-urile gîndirii, critica de poezie cvasiinexistentă  sau neprofesionistă, falsul utilitarism, deţinătorii „supermarketurilor culturale“ urlă tare prin cetate că poezia a murit. „Este un limbaj infantilizat care nu se mai vinde şi care nu mai are public, căci, nu-i aşa? – spun aceştia –, pentru a înţelege poezia îţi trebuie o formaţie specială, la care nu are acces oricine şi care nu poate fi înţeleasă oricum“. În numele „furiei elementare“ invocate de Gombrowicz (dacă ar trăi în 2010, ar apăra poezia!), voi respinge aceste erori de stil şi distorsionări mincinoase. Să proclami inutilitatea poeziei astăzi înseamnă să fugi de realitate şi să refuzi viul (nu ştiu dacă e o coincidenţă, dar pe masa mea se află un volum de poezie care se numeşte de-a viul).

 

Ritmurile de îmblînzit aricioaica ale Doinei Ioanid,  Ieudul fără ieşire al lui Ioan Es. Pop, poemele Angelei Marinescu, Floarea de menghină a Svetlanei Cârstean, Cîntecele eXcesive ale lui Dan Sociu, Spaţiul privat al Elenei Vlădăreanu, Chipurile lui Stoian G. Bogdan sau corpurile româneşti ale lui Răzvan Ţupa nu sînt decît tot atîtea tipuri de „luciditate poetică“. La aceste tipuri de luciditate vreau să trimit în continuare. Comoditatea intelectuală a formulat prejudecata că poezia română nu poate fi tradusă, că poemele scrise în limba română aparţin unui domeniu incomunicabil, închis ermetic în sine însuşi. O lectură în limba franceză din poemele celor opt autori mi-a arătat că intraductibilitatea poeziei scrise în limba română nu este decît una dintre strategiile celor care declară răspicat moartea poeziei. Pe 9 Martie, în librăria Institutului Francez, în cadrul Primăverii Poeţilor, s-au auzit opt feluri de a trăi ale poeziei. Dacă voi pune la socoteală lecturile memorabile în limba franceză realizate de Mihaela Dedeoglu şi Marie Beldiman Popescu, pot spune că poezia a trăit de două ori mai intens în mintea publicului. Pentru a vă convinge că poezia română trăieşte dincolo de limba română şi de un public elitist, nu pot decît să includ un mic colaj din poemele protagoniştilor serii.(Cezar GHEORGHE)

 

P.S.: Prin convenţia colajului, amintim că selecţia este aleatorie şi nu doreşte a impune ierarhii de nici un fel.

Opt feluri de a trăi:

 

Doina IOANID,

din Ritmuri de îmblînzit aricioaica:

„Cînd mă aşez pe pat, trupul se scufundă încet-încet, trecînd prin saltea, dincolo de scîndurile duşumelei, în pămîntul umed, plăcut gîngăniilor. Acolo mă întîlnesc cu trupurile năruite ale atîtor femei, amestecîndu-mă în pasta lor groasă. Şi-atunci vii tu şi-mi zîmbeşti. Zîmbetul tău mă extrage de acolo şi mă aşază la loc pe pat.“

„Lorsque je m’allonge sur le lit, mon corps sombre petit à petit, traversant le matelas, en deçà du bois du plancher, dans la terre humide, propice aux insectes. Je rencontre là-bas les corps effondrés de tant de femmes, et je grossis leur substance épaisse. C’est à ce moment-là que tu arrives et que tu me souris. Ton sourire m’extrait de ce monde et m’allonge de nouveau sur le lit.“ (Rythmes pour apaiser la hérissonne,

 Traduit du roumain par Monica Salvan)

 

Ioan Es. POP,

din Ieudul fără ieşire:

„1. Ca o amară, mare pasăre marină,

Nenorocul pluteşte peste căminele de nefamilişti

Din strada olteţului 15

 

aici nu stau decît cei ca noi.aici

viaţa se bea şi moartea se uită.“

 

„1. comme un amer et grand oiseau marin

flotte la malchance au-dessus des foyers pour jeunes

travailleurs, 15 rue oltetului.

 

ici ne vivent que ceux qui nous ressemblent. ici

la vie se boit et la mort s’oublie.“

(Traduit du roumain par Linda Maria Baros)

 

Angela MARINESCU,

din Tăcere sexuală:

„Inexistenţa mea străluceşte ca un diamant ascuns

pînă la ultima suflare

bine că nu mai pot vedea decît ceea ce nu este

numai în acest poem

tăcerea mea este sexuală.“

 

„Mon inexistence brille comme un diamant caché

jusqu’au dernier souffle

Heureusement que je ne peux voir que ce qui n’est pas

ce n’est que dans ce poème

que mon silence est sexuel.“

(Traduit du roumain par Linda Maria Baros)

 

Stoian G. Bogdan,

din volumul Chipurile:

Poemul din ultima cameră

„din blocul de vizavi o bătrînă mă priveşte insistent

Stau gol şi fumez la fereastră

îi simt privirea ca pe o andrea mişcîndu-mi-se  pe sub piele

moartea îi iese prin pori ca un abur

 

arunc chiştocul

mă întorc

şi intru în cameră“.

 

Le poème de la dernière pièce

„De l’immeuble d’en face une vieille me regarde avec insistance

je suis nu et je fume à la fenêtre

je sens son regard comme une aiguille à tricoter bougeant sous ma peau

la mort sort de ces pores comme de la bouée

 

je jette mon mégot

me retourne

et entre dans la pièce“.

(Traduit du roumain par Fanny Chartres)

 

Elena VLĂDĂREANU,

din volumul Spaţiu privat. A handbook

„sînt în cutia de cereale

sînt sweet & crispy & ascult nişte pop cehesc

vitamina C 85% DZR

tiamină 85% DZR

riboflamină 85% DZR

fier 85% DZR

îmi crănţănesc dinţii de atîta sănătate

sînt o femeie dată în mă-sa. ascult pop cehesc într-o cutie de cereale.

sînt sănătoasă & 100% biodegradabilă“

 

„Je suis dans la boîte aux céréales

Je suis sweet & crispy & et j’écoute de la pop tchèque

La vitamine C 85% AJR*

De la thiamine 85% AJR

De riboflavine  85% AJR

Du fer 85% AJR

Je suis tellement saine que je croque mes dents

Je suis une femme bien foutue. J’écoute de la pop tchèque dans une boîte aux céréales

Je suis saine & 100% biodégradable“  

(Traduit du roumain par Elena Vlădăreanu)

 

Dan SOCIU:

vodcă sau vin

„prima oară cînd mi-am văzut numele tipărit

a fost în nouăzecişiunu în ziarul local la

decese chiar a doua zi după moartea tatei

 

plesneam de mîndrie şi stupoare şi încîntare

bineînţeles că am citit anunţul de vreo

douăzeci de ori îmi silabiseam numele

puneam degetul limba urechea şi brusc

îmi aminteam

de mortul din casă de oglinzile acoperite cu

cearşafuri de statutul meu de proaspăt orfan

repede mă prefăceam că mi-e ruşine“

 

„la première fois que j’ai vu mon nom imprimé

c’était en quatre-vingt-onze dans un journal local dans

la nécrologie deux jours après la mort de mon père

 

j’étais sur le point d’exploser tellement j’en étais fier et stupéfait et ravi

j’ai lu bien sûr cette annonce une

vingtaine de fois j’ai même épelé mon nom

j’y ai mis le doigt la langue l’oreille et soudain

je me suis souvenu

du mort que j’avais laissé à la maison des miroirs couverts avec

des draps de mon nouveau statut d’orphelin

et vite fait je me suis mis à feindre la honte“

(Traduit du roumain par Linda Maria Baros)

 

Răzvan ŢUPA,

din corpuri româneşti:

„fiecare nasture dezvăluie o atingere a ta

& faptul că nu ştii ce să faci cu mîinile

Presate de sunetul pe care abia îl auzi

 

are legătură cu superproducţiile aburului

ieşit din canale

aburul repezit ca o floare fantastică să devoreze iarna

 

foşnetul ăsta nu te-a părăsit niciodată se lărgesc luminile peronului subteran

zgomotul paşilor creşte spre uşi

cînd bucăţile mari de sticlă glisează zgomotos

e numai o umbră sonoră sub respiraţia

aproape imperceptibilă prezentă“.

 

„chaque bouton dévoile ton atteinte, ton atteinte à toi

et puisque tu ne sais pas quoi faire avec les mains

pressées par le son qu’à peine tu entends

 

explique les superproductions de la vapeur

sortie des chaînes

la vapeur imprudemment pressée comme une fleur fantastique à dévorer l’hiver

 

ce murmure ne t’as jamais quitté, les lumières du quai souterrain s’agrandissent

le bruit des pas s’entend vers les portes

lorsque les grands morceaux en verre glissent bruyamment

ce n’est qu’une ombre sonore sous la respiration

presque imperceptiblement présente.“

(Traduit du roumain par Liana Enescu)

 

Svetlana CÂRSTEAN,

din Floarea de menghină

„Sînt femeie,

corpul meu pluteşte de atîta timp,

deasupra apelor întinse, alb ca o lumină de lună,

impudică şi tăcută.

Sînt o mamă nemiloasă.

care-şi îmbrăţişează copilul,

pînă la sufocare,

îl face iarăşi una cu ea însăşi,

ca altădată,

cînd burţile mari erau camere umbroase de odihnă,

erau încăperile bune dinspre stradă,

camerele vacanţei veşnice,

fără durere, fără lacrimi,

erau locul acela unde nimeni nu se desparte de nimeni.“

 

Je suis femme,

mon corps flotte depuis tant de temps,

sur les vastes eaux, blanc comme une lumière de lune

impudique et silencieuse.

Je suis une mère impitoyable.

qui embrasse son enfant,

jusqu’à ce qu’il suffoque,

pour qu’il ne fasse qu’une avec elle-même,

comme autrefois,

quand les gros ventres étaient des chambres ombragées pour le repos,

de bonnes chambres donnant sur la rue,

les chambres des vacances éternelles,

sans douleur, sans larme,

ce lieu où personne ne se sépare de personne.

(Traduit du roumain par Fanny Chartres)