OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doamna redactor-sef,
Avind in vedere Scrisoarea deschisa a doamnei Liliana Corobca adresata presedintelui Academiei Romane si publicata in paginile revistei Observator cultural din 17 mai 2007, va rugam ca, in virtutea dreptului la replica, sa publicati urmatoarea luare de pozitie a Consiliului Stiintific al Institutului „G. Calinescu“.

Consiliul Stiintific al Institutului, luind act de Scrisoarea deschisa adresata presedintelui Academiei Romane de cercetatoarea Liliana Corobca si publicata in revista Observator cultural din 17 mai 2007, face urmatoarele precizari:

a) Doamna Liliana Corobca a fost angajata la Institutul „G. Calinescu“ in anul 2002 de catre conducerea de atunci pe o jumatate de norma de cercetator stiintific gr. II, desi abia absolvise studiile (Facultatea de Litere din Chisinau, 1997; studiile doctorale, 2001), in conditiile in care, in cercetare, regula este ca un absolvent sa inceapa cu treapta de asistent de cercetare. Absolut toti colegii ei de generatie au inceput prin a fi asistenti de cercetare, iar astazi, dupa ani de munca, au ajuns la gradul de cercetator stiintific. Este limpede ca pozitia doamnei Corobca in ierarhia cercetarii academice depaseste cu mult competenta ei profesionala, lucru dovedit de calificativele obtinute de cercetatoare in anii precedenti: anul 2003 – nota 3,25; anul 2004 – nota 3,85; anul 2005 – nota 3,85; anul 2003 – nota 4,25. Pentru cine nu cunoaste situatia de ansamblu, este vorba de cele mai slabe calificative obtinute, consecutiv, de cercetatorii Institutului. De aceea, Consiliul Stiintific i-a propus cercetatoarei in cauza sa dea concurs pentru un post cu norma intreaga care sa reflecte capacitatea sa profesionala. Pusa in fata acestei optiuni, cercetatoarea a refuzat de doua ori (in 2006 si 2007) sa ia parte la concursuri si a inceput sa protesteze in presa, acuzind conducerea Institutului de „dictatura stalinista“ si persecutie. Consiliul Stiintific precizeaza ca sugestia facuta cercetatoarei de a participa la un alt concurs nu trebuie interpretata decit ca o incercare de a gasi o solutie legala pentru ca ea sa dobindeasca norma intreaga, in conditiile in care, judecind prin prisma calificativelor sale profesionale, nu se intrevede posibilitatea de a-i fi intregita norma.

b) in ceea ce priveste argumentele cu care cercetatoarea isi sustine cauza, ele contin distorsiuni tendentioase ale situatiei de fapt si neadevaruri evidente, atunci cind nu sint de-a dreptul afirmatii jignitoare la adresa conducerii Institutului si a cercetatorilor onesti, care muncesc uneori si 15-20 de ani in domeniu pentru a accede la un grad pe care cercetatoarea in cauza l-a dobindit imediat. Astfel, relatarile conform carora ar fi fost amenintata ca ar urma sa fie data afara daca nu accepta solutia propusa de Consiliul Stiintific („te dam oricind afara, zbori din Institut“) sint simple fantezii, generate probabil de aceeasi imaginatie care nascoceste „microfoane“ ascunse in Institut si retele de informatori organizate dupa modelul fostei Securitati. De asemenea, afirmatia ca in 2006 ar fi fost promovati unii cercetatori fara sa dea concurs – „in timpul unei discutii amicale cu prof. Eugen Simion“, cum scrie cercetatoarea – este o minciuna, lucru ce se poate verifica imediat consultind procesele verbale ale respectivului concurs, a carui comisie a fost compusa din cinci membri.

c) Consiliul Stiintific ia cunostinta cu mirare si preocupare de „indignarea“ cercetatoarei in fata cererii conducerii Institutului ca fiecare angajat sa-si alcatuiasca un program de lucru (pentru orele de serviciu) si sa redacteze, pe baza lui, un raport saptaminal pe care sa il prezinte sefului de proiect. Consiliul precizeaza, daca mai este nevoie – si este, dupa cum se vede –, ca datoria elementara a unui angajat, in timpul programului, este sa lucreze pentru institutia angajatoare, care, altminteri, nu ar mai avea nici un motiv sa il plateasca. in plus, ceea ce cercetatoarea in cauza considera a fi „sub demnitatea ei“ a fost cerut de insasi conducerea Academiei Romane – care a precizat, printr-o circulara recenta, ca sefii de proiect, impreuna cu conducerile institutelor, au obligatia de a sti unde sint si ce fac cercetatorii in timpul programului de lucru.

d) in ceea ce priveste actualul Consiliu Stiintific, despre care cercetatoarea afirma ca a fost ales in mod nedemocratic, acesta a fost ales in urma votului secret al tuturor cercetatorilor din Institut, reuniti in Adunare Generala in anul 2006. Lista candidatilor a fost deschisa oricarei propuneri a cercetatorilor, iar desfasurarea alegerilor a fost tinuta cu respectarea regulamentelor academice si a tuturor normelor democratice reclamate de o asemenea actiune.
e) Nu in ultimul rind, Consiliul Stiintific al Institutului constata cu stupoare ca, exprimindu-si nemultumirea pentru o situatie generata de calitatea propriei sale pregatiri profesionale, cercetatoarea Liliana Corobca dovedeste o lipsa totala de decenta si de respect fata de cercetatorii virstnici ai Institutului – multi dintre ei profesori universitari si chiar academicieni – pe care ii numeste „securisti si fosile comuniste“. De asemenea, Consiliul isi exprima indignarea fata de discriminarea la care sint supuse persoanele in virsta, „octogenari, nonagenari si seculari“, cum ii numeste Liliana Corobca, pe care cercetatoarea in cauza ar vrea probabil sa ii vada disparuti din Institut pentru a i se deschide drumul catre postul pe care si-l doreste.